duminică, 20 decembrie 2009

Liviu Rebreanu (1885-1944)


       Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tirlisiua, in fostul comitat Solnoc-Dobica, astazi judetul Bistrita-Nasaud. A fost primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai Diuganu.
       In anul 1891 Liviu Rebreanu a inceput clasele primare in Maieru cu tatal sau ca invatator. Apoi a urmat Liceul unguresc din Nasaud timp de doi ani. Alti trei ani i-a facut la Liceul german din Bistrita. In 1898 fiind indragostit a scris singura sa poezie. In septembrie 1900 a intrat la Scoala reala superioara de honvezi din Sopron (localitate din nord-vestul Ungariei). Dupa inca doi ani a intrat ca bursier la Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta. La 1 septembrie 1905 a fost declarat sublocotenent de infanterie si trimis la Regimentul 2 de honvezi din garnizoana Gyula. La data de 12 februarie 1908 Liviu Rebreanu a demisionat din armata si s-a intors la Prislop.
       Debutul sau literar a avut loc in noiembrie 1908, la revista din Sibiu "Luceafarul", cu nuvela "Codrea". Liviu Rebreanu s-a hotarat sa treaca Carpatii si la data de 25 octombrie 1909 a debutat in Bucuresti cu nuvela "Volbura dragostei" in revista "Convorbiri critice".
       In 1910 Liviu Rebreanu a fost arestat la Vacaresti, apoi extradat si inchis la Gyula, din motive militare. In aceasta perioada de sase luni a scris nuvelele "Culcusul" si "Golanii". Intors in Bucuresti, impreuna cu Mihail Sorbul, care-i va deveni cumnat, a realizat revista teatrala "Scena". In aceasta perioada s-a casatorit cu actrita Fanny Radulescu.
       In 1914 Rebreanu a fost ales secretar al Societatii scriitorilor romani. In noiembrie 1920 a aparut romanul "Ion" prima capodopera a scriitorului. In 1929, la insarcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului. In scurt timp insa a demisonat si s-a mutat la Valea Mare, langa Pitesti, unde a scris urmatoarele opere. La inceputul anului 1941 a fost numit director al Teatrului National si director al cotidianului "Viata". In luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferinte despre cultura romaneasca la Berlin, Munchen, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Gorlitz, Breslau si Viena.
       Liviu Rebreanu a scris atat nuvele: "Catastrofa" (1921), "Norocul" (1921), "Cuibul visurilor" (1927), "Cantecul lebedei" (1927), "Itic Strul, dezertor" (1932), romane: "Craisorul" (1929), "Rascoala" (1932), "Gorila" (1938), "Padurea spanzuratilor" (1922), "Adam si Eva" (1925), "Ciuleandra" (1927), "Jar" (1934), "Amandoi" (1940) cat si piese de teatru:"Cadrilul" (1919), "Plicul" (1923), "Apostolii" (1926).
       In aprilie 1944 Liviu Rebreanu bolnav deja de astm, din cauza tutunului, a facut un emfizem pulmonar. I s-a descoperit mai intai un chist hidatic, apoi o tumoare canceroasa. La 1 septembrie 1944 liviu Rebreanu a murit. A fost inmormantat provizoriu la Valea Mare, iar dupa trei luni a fost deshumat si inmormantat la Cimitirul Belu din Bucuresti.


Ion (1920)

       Romanul "Ion" a fost publicat de catre Liviu Rebreanu in anul 1920. Critica literara a considerat acest roman o capodopera a literaturii romane, o reflectare perfecta a satului si a taranului roman. Eugen Lovinescu l-a numit “cea mai mare creatie romaneasca”. Este romanul ce l-a consacrat pe Liviu Rebreanu. Academia i-a acordat premiul "Nasturel" pentru aceasta opera.
       Nucleul acestui roman se gaseste in nuvelele anterioare ale lui Liviu Rebreanu "Zestrea", "Rusinea", "Rafuiala".
       In scrierea acestui roman scriitorul a pornit de la fapte reale. In articolul "Marturisiri" autorul a povestit ca s-a inspirat din trei momente din viata de zi cu zi. Prima scena ce l-a impresionat s-a petrecut la hotarul satului Prislop. Aici scriitorul a vazut un taran care s-a aplecat si a sarutat pamantul "ca pe o ibovnica". O alta intamplare care l-a impresionat a fost ca un taran instarit si-a batut fiica deoarece a gresit cu "cel mai becisnic baiat din sat" caruia nu ii placea sa munceasca pamantul. Tot in aceasta perioada Liviu Rebreanu a stat de vorba cu un flacau din sat, Ion Pop al Glanetasului care se considera foarte napastuit deoarece nu avea pamant si ar fi facut orice pentru a-l obtine. "Pronunta cuvantul pamant cu atata sete, cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata".
       Autorul a incercat sa surprinda diverse aspecte ale vietii rurale: obiceiuri legate de cele mai importante momente ale vietii omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatiile familiare, stratificarea sociala, etc.
       Romanul, impartit in doua volume: "Glasul pamântului" si "Glasul iubirii", ne transpune in lumea satului ardelean. Personajul principal este Ion al Glanetasului, un baiat sarac dar istet. Deoarece se considera dispretuit de ceilalati pentru ca era sarac isi propune sa faca avere cu orice pret. Astfel isi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa dar saraca, la fel ca el, si o seduce pe Ana, o fata uratica dar bogata. Dupa ce se casatoreste cu aceasta si obtine pamantul dorit isi da seama ca nu este atat de multumit cum se astepta.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Rudyard Kipling (1865-1936)


       Rudyard Kipling s-a nascut la data de 30 decembrie 1865 in Bombay, India. Tatal sau a fost John Lockwood Kipling, profesor la Scoala de arta Jeejeebhoy, iar mama sa a fost Alice Macdonald. La varsta de sase ani a fost dus de catre parintii sai in Anglia unde a fost crescut de o guvernanta severa. Impreuna cu sora sa a stat pana la varsta de 12 ani la o sora a mamei casatorita cu pictorul Edward Burne-Jones.
       A urmat cursurile scolii din Devon "United Services College" pregatindu-se sa intre in armata. Insa in 1881 Kipling s-a intors in India unde a inceput sa lucreze ca gazetar. A inceput sa scrie povestiri, debutul sau ca scriitor profesionist s-a petrecut in 1883. Primul volum de proza a aparut in Calcutta la varsta de 22 de ani si s-a intitulat "Plain Tales from the Hills". Lucrarile lui au inceput sa se vanda si a publicat chiar cate sapte volume pe an, povestiri, poeme sau romane. I s-a oferit titlul de Poet Laureat, pe care l-a refuzat, la fel cum a refuzat de trei ori si Ordinul de Merit, ca insemne mult prea oficiale.
       In 1892 s-a casatorit cu Caroline Balestier cu care a locuit timp de patru ani in Statele Unite. In aceasta perioada a scris operele pentru copii care l-au facut celebru "Cartea junglei" (1894) si "A doua carte a junglei" (1895).
       In 1897 a publicat "Captains Courageous" si "Kim". In anul urmator a inceput sa faca calatorii in sudul Africii unde s-a imprietenit cu Cecil Rhodes si a inceput sa stranga material pentru o alta opera importanta "Povestiri pentru copiii mici".
       Alte opere ale scriitorului sunt: "Plain Tales from the Hills" (Povestiri simple din tinutul deluros, 1883), "The Light that Failed" (Lumina care s-a stins, 1890), "Many Inventions" (Multe nascociri, 1893), "Recessional and Other Poemes" (Cantarea de pe urma si alte poezii, 1899), "Puck of Pook's Hill" (Puck de pe dealul lui Pook, 1906), "Songs for Youth" (Cantece pentru tineret, 1924), "Something of Myself" (Cate ceva despre mine insumi, 1937), "Thy Servant a Dog and Other Stories" (Slujitorul tau cainele si alte povestiri, 1938), etc.
       In anul 1907 a primit Premiul Nobel pentru literatura. A fost primul scriitor englez care a primit acest premiu. A continuat sa scrie insa cu mai putin succes.
       La data de 18 ianuarie 1936 Rudyard Kipling a decedat din cauza unei hemoragii cerebrale. Dupa moartea sotiei lui Kipling in 1939, casa sa, a fost incredintata Fundatiei Nationale a locurilor de interes istoric sau frumuseti naturale si este astazi muzeu public inchinat scriitorului. In Marea Britanie exista o Societate Kipling dezvoltata si un internat ii poartă numele la Haileybury.


Cartea junglei (1894)

       "Cartea junglei" este o culegere de povestiri scrise de catre Rudyard Kipling in perioada in care a locuit in Statele Unite. Povestirile mai fusesera publicate intre anii 1893-1894 in diferite reviste. Cele mai cunoscute sunt povestirile unui "pui de om" numit Mowgli care a fost crescut de catre o familie de lupi in jungla indiana. Baiatul este nevoit sa se lupte cu tigrul Shere Khan care vrea sa-l ucida. Intotdeauna este ajutat de catre ursul Baloo si de pantera Bagheera. Revenind in sat este adoptat de o familie care crede ca este fiul lor disparut cu ani in urma insa nu reuseste sa se adapteze vietii oamenilor.
       Alte povestiri mai cunoscute sunt "Rikki-Tikki-Tavi", cu o mangustă ce apara o familie din India impotriva unei perechi de cobre, "Povestea unei viteze manguste", si "Toomai al elefantilor", povestea unui tanar imblanzitor de elefanti.
       Dupa "Cartile junglei" s-au facut mai multe ecranizari de catre Compania Walt Disney.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Mary Shelley (1797-1851)


       Mary Wollstonecraft Godwin, s-a nascut la data de 30 august 1797, in Somers Town, Londra. Tatal sau a fost William Godwin, filozof politic, iar mama sa, Mary Wollstonecraft, scriitoare si sustinatoare a emanciparii femeilor. Aceasta a murit la zece zile dupa nasterea fetei care a fost crescuta de catre tatal sau alaturi de sora ei vitrega, rod al legaturii lui Mary Wollstonecraft cu americanul Gilbert Imlay.
       La un an dupa moartea sotiei sale, tatal lui Mary Shelly, William Godwin, a publicat "Memorii" (1798), o carte plina de amintiri despre sotia sa. Dupa inca trei ani acesta s-a recasatorit din interes cu Mary Jane Clairmont.
       Copilaria si adolescenta au fost petrecute de catre viitoarea scriitoare in Scotia, resedinta de baza fiind pe malul raului Tay, langa Dundee. Inca din aceasta perioada Mary Shelly a inceput sa scrie povestioare.
       In anul 1814, Mary Shelly, l-a intalnit pe poetul Percy Bysshe Shelley, un admirator al tatalui sau. El i-a propus sa fuga impreuna in Europa. Cei doi impreuna cu sora vitrega a lui Mary, Jane Claire Clairmont au plecat pe continent. Au vizitat Franta, Elvetia, Germania. Au vizitat si ruinele castelului Frankenstein, construit in 1250 si au ascultat povestile despre cavalerul Georg von Frankenstein, care ucisese un dragon ce teroriza locuitorii din imprejurimi, si cele despre alchimistul Konrad Dippel, care incercase sa afle secretul fabricarii aurului dar se consacrase si studiului organismului animal. Aceste lucruri au stat la baza scrierii romanului care a facut-o celebra pe Mary Shelly, "Frankenstein".
       In anul 1816, Mary, Claire si Shelley au plecat in Elvetia. Aici si-au petrecut timpul impreuna cu lordul Byron la vila Diodati, nu departe de Geneva. Intr-una din seri lordul Byron a propus ca fiecare dintre ei sa scrie o povestire cu fantome. Doar creatia lui Mary Shelly a fost publicata in anul 1818 de Lackington, Allen & Co.
       In 1818 Mary si Shelley s-au stabilit in Italia. In 1822 Percy Shelley a murit inecat dupa ce barca in care se afla s-a rasturnat in timpul unei furtuni. Impreuna cu singurul sau copil, Percy Florence, Mary Shelley, s-a intors in Anglia. Aici s-a ocupat de cresterea copilului si, in paralel, de promovarea operei sotului sau, Percy Shelley. A mai scris si alte romane: Perkin Warbeck (1830), Lodore (1835) si Falkner (1837).
       Odata cu trecerea timpului scriitoarea a inceput sa sufere de depresii si crize de anxietate dar si de dureri de cap ca urmare a unei tumori pe creier. A murit la data de 1 februarie 1851, la Chester Square. A fost inmormantata la St. Peter's Church, Bournemouth, in apropierea casei fiului sau Percy Florence.


Frankenstein (1818)

       Romanul "Frankenstein" a fost publicat in anul 1818 de Lackngton, Allen & Co si i-a adus scriitoarei Mary Shelley celebritatea. S-a bucurat de un succes neasteptat si imediat.
       Romanul a fost realizat ca urmare a unei vizite facute de catre scriitoare la ruinele castelului Frankenstein unde a ascultat povesti despre cavalerul Georg von Frankenstein si despre alchimistul Konrad Dippel. Acestea au avut roluri foarte importante in realizarea romanului. Intr-o calatorie in Elvetia facuta impreuna cu sotul, sora sa si lordul Byron a inceput realizarea acestei carti. Intr-o seara ploiaoasa lordul Byron a propus ca fiecare dintre ei sa scrie o poveste despre fantome. Astfel a luat nastere romanul "Frankenstein".
       "Frankenstein" este prezentat sub forma de corespondenta, evenimentele sunt relatate de catre R. Walton in scrisori trimise surorii sale. El povesteste cum l-a intalnit pe Victor Frankenstein si cum au ajuns sa se imprieteneasca. Victor Frankenstein ii relateza lui Walton intamplarile din viata sa care l-au determinat sa nu-si mai gaseasca linistea, cum a plecat din casa parinteasca la Ingolstadt pentru a studia chimia, cum a ajuns sa dea viata unei creaturi realizate din materii stranse de la morga si din abator cat si consecintele pe care le-a avut acest lucru asupra vietii sale.

marți, 17 noiembrie 2009

Gabriel Garcia Marquez (1928)


       Gabriel Garcia Marquez s-a nascut la data de 6 martie 1928 in Aracataca, Columbia. A fost fiul lui Gabriel Eligio Garcia si al Luisei Santiaga Marquez Iguaran. A fost crescut de bunicii din partea mamei, colonelul Nicolas Marquez şi Tranquilina Iguaran, in Aracataca.
       Dupa moartea bunicului sau, in anul 1936, Gabriel Garcia Marquez s-a mutat cu parintii in Sincelejo, Sucre. Dupa cateva luni s-a mutat in Barranquilla pentru a studia. In 1940 a inceput sa invete la Colegiul San Jose insa a intrerupt cursurile pentru a face o calatorie in Zipaquira si ultimii doi ani i-a studiat la Liceul National de Baieti. In anul 1947 s-a dus in Bogota cu intentia de a studia Dreptul si Stiintele Politice in Universitatea Nationala din Columbia, dar si-a abandonat cariera pentru a pleca in Cartagena de Indias sa lucreze ca reporter la ziarul El Universal.
       In 1954 s-a intors la Bogota pentru a lucra ca reporter si critic cinematografic la ziarul El Espectador. In Barranquilla s-a casatorit cu Mercedes Barcha cu care a avut doi fii.
       In anul 1955 Garcia Marquez a publicat primul sau roman "La Hojarasca" (Pleava). In 1962 romanul "La mala hora" (Ceasul rau) i-a adus scriitorului premiul national insa romanul care l-a consacrat a fost "Cien anos de soledad" (Un veac de singurătate, 1967).
       In 1982 Gabriel Garcia Marquez a primit Premiul Nobel pentru Literatura iar in 1988 a devenit presedintele unei grupari editoriale si proprietarul revistei "Revista Cambio" in Columbia. In anul 2002 si-a publicat autobiografia intitulata "Vivir para contarla" (Să traiesti si sa povestesti). La data de 22 martie 2008 scriitorul a sarbatorit nunta de aur cu sotia sa Mercedes Barcha.
       Gabriel Garcia Marquez a contribuit la realizarea a numeroase filme printre care se gasesc: "El gallo de oro" (Cocosul de aur, 1964), "Roberto Galvadon si Tiempo para morir" (Timp pentru moarte, 1966), "Juego peligroso" (Joc periculos, 1966), "La viuda de Montiel" (Vaduva lui Montiel, 1979), "Maria de mi corazon" (Maria inimii mele, 1979).
       Alte opere ale scriitorului sunt: "El canibal" (Canibalul, 1955), "El coronel nu tiene quien le escriba" (Colonelului nu are cine sa-i scrie, 1961), "Los funerales de la Mama Grande" (Funeraliile bunicii, 1962), "El otono del patriarca" (Toamna patriarhului, 1975), "Noticia de un secuestro" (Stiri despre o rapire, 1982), "El amor en los tiempos de colera" (Dragoste in vremea holerei, 1985), "Del amor y otros demonios" (Despre dragoste si alti demoni, 1994)"Memorias de mis putas tristes" (Amintirile curvelor mele triste, 2004).
       A primit numeroase premii: Premiul ESSO pentru nuvela La mala hora (1961), Medalie din partea legiunii franceze din Paris (1981), Decoratia Aguila Azteca in Mexic (1982), Premiul Nobel pentru Literatură in Stockholm (1982), Premiul de patru zeci de ani in Cenaclul Ziaristilor 1985, Membru de onoare al institutului Caro si Cuervo in Bogota (1993), Doctorat honoris causa din partea Universităţii din Cadiz 1994).
       Gabriel García Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.


Dragoste in vremea holerei (1985)

       Romanul "Dragoste in vremea holerei" a fost publicat de catre Gabriel Garcia Marquez in anul 1985. Este una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste si a fost ecranizata in 2007, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ronald Harwood.
       In centrul romanului se afla povestea de dragoste dintre Florentino Ariza si Fermina Daza. Insa Fermina Daza hotaraste sa se casatoreasca cu doctorul Juvenal Urbino iar Florentino Ariza simte ca pentru el viata s-a sfarsit. Cu timpul insa isi gaseste linistea, are succes in afaceri si se consoleaza pentru dragostea pierduta in bratele altor femei (a avut 622 de relatii amoroase). Cu toate acestea dragostea pentru Fermina Daza a dainuit de-a lungul timpului, astfel, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. Intrebarea este daca i se va oferi o noua sansa de a fi fericit.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Alexandre Dumas (1802-1870)


       Alexandre Davy de la Pailleterie, cunoscut in literatura sub numele de Alexandre Dumas, s-a nascut la data de 24 iulie 1802, la Villers-Cotterets (Aisne) unde si-a petrecut intreaga copilarie. Tatal sau a fost Thomas Alexandre Dumas, fiul marchizului Antoine Davy de la Pailleterie, fost comisar general de artilerie si a negresei Louise Cesette, o sclava de pe plantatia marchizului. Mama scriitorului a fost Marie Louise Elisabeth Labouret, fiica proprietarului hotelului "De L'Epee", comandant al garzii nationale.
       Thomas Alexandre Dumas a murit, pe cand fiul sau avea doar trei ani si jumatate, lasandu-l in grija mamei sale, care i-a oferit o educatie, mai degraba, mediocra. La varsta de 15 ani, Alaxandre Dumas a ocupat functia de copist de clasa a treia in birourile notarului Menesson din Villers-Cotterets. In anul 1832 s-a mutat la Paris unde, datorita caligrafiei frumoase, a intrat în slujba Ducelui d’Orléans.
       In anul 1824 s-a nascut, la Paris, fiul sau, cunoscut in literatura sub numele de Alexandre Dumas-fiul. Mama acestuia a fost proprietara unui mic atelier de lenjerie, Marie-Catherine Lebay.
       La 22 septembrie 1825 a avut loc debutul literar al lui Alexandre Dumas cu vodevilul "Vanatoarea si dragostea" (La chasse et l'amour), scris in colaborare cu Adolphe de Leuven. Acesta nu a fost intampinat cu succes. La data de 11 februarie 1829 a avut loc premiera dramei in proza "Henric al III-lea si curtea sa" (Henri III et sa cour). Au urmat si alte opere: "Cristina", drama in versuri, "Antony", inspirat din romanul "Suferintele tanarului Werther" de Goethe, "Turnul Nesle" (La tour de Nesle) care s-a bucurat de mare succes.
       In anul 1835 scriitorul a facut o calatorie in Italia, unde a revenit in 1836, 1840, 1841, 1842. Aceste calatorii l-au inspirat in scrierea unora dintre urmatoarele sale carti.
       La data de 2 iulie 1837 Alexandre Dumas a fost numit cavaler al Legiunii de onoare. Un an mai tarziu au fost publicate primele sale romane: "Capitanul Paul" (Le capitane Paul) si "Sala armelor" (La salle d'armes).
       La 1 februarie 1840, Alexandre Dumas s-a casatorit cu Ida Ferrier, actrita care interpretase multe roluri din piesele sale.
       In anul 1844 a fost publicat, in opt volume, romanul "Cei trei muschetari" (Les trois mousguetaires). Intre anii 1844-1850 a fost editat romanul "Contele de Monte Cristo" (Le comte de Monte Cristo).
       Alte romane ale scriitorului sunt: "După douăzeci de ani" (Vingt ans apres, 1845), "Regina Margot" (La reine Margot, 1845), "Doamna de Monsoreau" (La dame de Monsoreau, 1846), "Cavalerul de la Maison Rouge" (Le cavalier de la Maison Rouge, 1846), "Razboiul femeilor" (La guerre des femmes, 1846), "Vicontele de Bragelonne" (1848), "Colierul reginei" (1849), "Laleaua neagra" (1950), etc.
       Pe 1 martie 1848 Dumas a fondat "Le Mois" (Luna), revista cu aparitie lunara in care scriitorul rezuma principalele evenimente politice si literare. In 1859 a editat ziarul "Independentul" (L'independente) si in 1866 a intreprins o calatorie in Germania care a constituit sursa de inspiratie in scriere romanului "Teroarea prusaca" (La terreur prussienne).
       La 6 decembrie 1870, Alexandre Dumas a murit in localitatea Puys, in apropiere de Dieppe. A fost inmormantat provizoriu in cimitirlu din Neuville. Dupa terminarea razboiului franco-prusac, osemintele sale au fost aduse la Villers-Cotterets.


Cei trei muschetari (1844)

       Romanul "Cei trei muschetari" a fost publicat de catre Alexandru Dumas in anul 1844, in revista "Le Siecle". Scriitorul a sustinut faptul ca sursa de inspiratie in scrierea acestui roman a fost reprezentata de manuscrise descoperite in Bibliotheque Nationale. Dumas s-a inspirat din cartea "Memoriile Domnului d'Artagnan, capitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui" (Memoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la premiere compagnie des Mousquetaires du Roi, 1700) de Gatien de Courtilz de Sandras.
       Romanul relateaza aventurile tanarului d'Artagnan care soseste la Paris cu dorinta de a deveni muschetar al regelui. Titlui romanului se refera la cei trei prieteni muschetari Porthos, Athos si Aramis. Acestia vor deveni prietenii si sprijinul tanarului d'Artagnan in Paris. Cei patru camarazi sunt implicati in intrigile de la curtea regelui Ludovic al VIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham. Ei sunt martori la asedierea orasului La Rochelle iar actiunile lor se intersecteaza cu planurile misterioasei Milady de Winter, si ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.
       Povestea celor patru muschetari se continua in alte doua romane ale lui Alexandre Dumas: "Dupa douazeci de ani" (Vingt ans apres, 1845) si "Vicontele de Bragelonne" (1848).

joi, 5 noiembrie 2009

Jack London (1876-1916)


       Jack London, pe numele sau adevarat John Griffith Chaney, s-a nascut la data de 12 ianuarie 1876, in San Francisco. Tatal sau natural, astrologul William Henry Chaney, a refuzat recunoaşterea paternităţii si mama sa s-a casatorit in septembrie 1876 cu tamplarul, John London, care l-a adoptat pe micul John. Numele de Jack a aparut abia cand a inceput sa mearga la scoala.
       Familia scriitorului a trait in San Francisco Bay Area in conditii sarace. Deoarece tatal sau adoptiv a ramas invalid a trebuit sa lucreze, ca vanzator de ziare si intr-o fabrica de conserve, pentru a se intretine la scoala. In timpul ramas citea diverse carti (Nietzche, Marx, Tolstoi, Flaubert, Melville, etc.)
       La varsta de 17 ani a inceput sa scrie si a obtinut premiul intai la un concurs literar lansat de ziarul "San Francisco Call", cu nuvela "Taifun in largul coastelor Japoniei", inspirata din calatoriile facute pentru a vana foci. Urmatoarele scrieri insa nu au fost intampinate cu succes. In 1893, Jack London a terminat liceul si s-a inscris la Universitate.
       In anul 1897 a facut o calatorie in Alaska. Aceasta calatorie l-a inspirat in scriere mai multor carti. In decembrie 1899 a scris nuvela "O odisee a Nordului" care a aparut in "Atlantic Monthly". Au urmat si alte nuvele si in anul 1900 a publicat primul roman "Pui de lup" care s-a bucurat de un mare succes.
       Au urmat o serie de calatorii in Japonia si Coreea, in calitate de corespondent de razboi, a intrat si in viata politica dar a fost repede dezamagit de aceasta.
       In urma unei depresii, la data de 21 noiembrie 1916, Jack London a inghitit doua fiole de morfina si a murit.
       Alte scrieri ale autorului sunt: "Chemarea strabunilor" (1903), "Lupul de mare" (1904), "Colt alb" (1906), "Calcaiul de fier" (1907), "Martin Eden" (1909), "Timpul nu asteapta" (1910), etc.


Colt Alb (1906) si Chemarea Strabunilor" (1903)

       Romanul "Colt alb" a fost publicat de catre Jack London in anul 1906. A aparut pentru prima oara in "The Outing Magazine". In centrul romanului se afla "Colt Alb", un pui de lup care a ramas singur de mic si a trebuit sa invete fara nici un ajutor cum sa-si faca prieteni si cum sa se apere de dusmani.
       "Colt Alb" este romanul in care apare evolutia de la starea de salbaticie la starea de animal domestic, in care recunoaste in om un stapan. Lupul afla ce inseamna fidelitatea, il slujeste pe om cu recunostinta si teama, cu credinta si supunere.
       Romanul "Chemarea Strabunilor" a fost publicat in anul 1903. In acesta transformarea se petrece in sens invers. Cainele devotat omului, in clipa in care stapanul sau nu mai exista, revine la starea de salbaticie si se adapteaza la mediu.
       In cele doua romane, inspirate din calatoria lui Jack London in Alaska, actiunile se petrec in decorul vitreg al Nordului, care actioneaza impotriva vietuitoarelor de aici care fac mari eforturi pentru a-l invinge si pentru a supravietui.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Henryk Sienkiewicz (1848-1916)


       Henryk Sienkiewicz s-a nascut la data de 5 mai 1846, in Wola Okrzejska din Polonia, in familia unui mic arendas. Inca de mic, parintii l-au invatat sa respecte traditiile cavaleresti si patriotice. A avut un frate, numit Kazimierz, care a murit in 1871 in razboiul franco-prusian.
       In anul 1855 familia s-a mutat la Wezyczyn, un sat din Mazowsze. Trei ani mai tarziu Henrik a fost inscris la un liceu real din Varsovia, oras in care s-au mutat in 1861.
       In 1866 viitorul scriitor s-a inscris la Universitatea din Varsovia unde la inceput a studiat dreptul si medicina pentru ca, dupa un an, sa se transfere la sectia de filologie.
       Dupa inca doi ani Sienkiewicz a inceput sa publice recenzii, cronici si foiletoane sub pseudonimul Litwos. In 1872 a publicat primul sau roman "In zadar", inspirat din viata de studentie. Dupa inca patru ani scriitorul a plecat in America de Nord cu un grup de prieteni. Aceasta calatorie l-a inspirat in scrierea volumului "Scrisori din calatoria in America" si a numeroase nuvele.
       In 1879 s-a intors in Varsovia dupa ce a calatorit timp de doi ani in Franta, Italia si Galitia.
       In 1884 a aparut "Prin foc si sabie", prima parte dintr-o trilogie istorica. A doua parte a trilogiei, "Potopul", a aparut doi ani mai tarziu iar cea de-a treia, "Pan Wolodyjowski", intre anii 1887-1888. In anul 1889, dupa terminarea trilogiei, scriitorul a primit 15000 de ruble, de la un necunoscut. Cu acesti bani a instituit o bursa pentru artisti bolnavi de ftizie.
       In 1891 a aparut romanul "Fara ideal" iar in 1892 "Scrisori din Africa" sugerate de o calatorie in Africa. In 1896 a aparul romanul "Quo vadis" inspirat de persecutiile crestinilor din vremea imparatului Nero. In anul 1905 Sienkiewicz a primit premiul Nobel pentru acest roman.
       Alte romane ale scriitorului mai sunt: "Familia Połaniecki" (1895), "Cavalerii teutoni" (1900), "Pe câmpul de glorie" (1906), "Vartejuri" (1910), "Prin pustiu si jungla" (1912), etc.
       In timpul primului razboi mondial, Sienkiewicz a organizat in Elveţia, impreuna cu Ignacy Paderewski, "Comitetul de ajutorare a victimilor razboiului din Polonia".
       La data de 15 noiembrie 1916 Henryk Sienkiewicz a murit, la Vevey, in Elvetia. A fost adus in tara in anul 1924 si inmormantat la catedrala Sf. Ioan din Varsovia.


Quo Vadis (1896)

       Romanul "Quo vadis" a fost publicat de catre Henryk Sienkiewicz in anul 1896. Pentru acest roman autorul a primit in anul 1905 premiul Nobel. Titlul "Quo vadis" tradus din limba latina inseamna "Unde mergi" si face aluzie la intrebarea pusa de Sfantul Pavel lui Iisus Hristos, pe care l-a intalnit la plecarea din Roma, "Quo vadis, Domine?"
       Actiunea romanului se petrece la Roma si prezinta persecutiile suferite de crestini sub conducerea lui Nero. In centrul actiunii se afla povestea de dragoste dintre Vinicius, un ofiter roman, si Ligia (Calina), fiica regelui Ligiei aflata initial in casa lui Aulus Platius si apoi luata la curte de catre Nero. Fiind crestina Ligia nu accepta sa devina amanta lui Vinicius si se ascunde de el. Acesta vazand ca nu poate sa traiasca fara dragostea tinerei crestine o cauta fara incetare pentru a-i dovedi cat de mult o iubeste. Intr-un final se converteste la religia crestina fiind botezat de catre apostolul Petru.
       Dorind sa termine un poem in care evoca arderea Troiei, Nero da foc Romei pentru a gasi inspiratia. Desi toata lumea stia ca Nero este vinovatul, acesta ii acuza pe crestini si incepe persecutiile impotriva lor. Vinicius lupta cu toate puterile pentru a-si salva iubita.

miercuri, 28 octombrie 2009

Ernest Hemingway (1899-1961)


       Ernest Miller Hemingway s-a nascut la data de 21 iulie 1899, in localitatea Oak Park de langa Chicago. A fost fiul unui medic si al unei cantarete de opera si a avut cinci frati.
       A fost un vanator si un pescar excelent dar inca din timpul scolii a hotarat sa devina jurnalist. La varsta de 18 ani a inceput colaborarea cu ziarul "Kansas City Star" dar si-a intrerupt activitatea deoarece a hotarat sa devina lucrator al Crucii Rosii. In Primul Razboi Mondial, Hemingway, a fost sofer pe ambulanta si a fost ranit pe frontul italian iar guvernul i-a acordat "Medaglia d'argento" pentru eroism. Dupa incheierea razboiului a devenit corespondent al ziarului "Toroto Star".
       In anul 1820 s-a casatorit cu Hadley Richardson de care a divortat patru ani mai tarziu si cu care a avut un copil. Ernest Hemingway s-a casatorit si a doua oara cu jurnalista Pauline Pfeiffer cu care a avut doi copii si de care a divortat in 1940. In aceasta perioada prin intermediul Gertrudei Stein a ajuns in cercul intelectualilor americani expatriati cunoscuti ulterior sub denumirea "Generatia pierduta".
       In anul 1926 scriitorul a publicat primul sau roman de succes "Fiesta" (The sun also rises), o carte cu tenta autobiografica. In timpul Razboiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. In anul 1940 s-a casatorit din nou cu jurnalista Martha Gelhorn de care s-a despartit patru ani mai tarziu. Acestei casatorii i-a urmat o a patra, incheiata in anul 1946 cu Mary Welsh.
       Viata agitata a scriitorului a reprezentat sursa de inspiratie pentru multe din cartile sale, romane dar si numeroase povestiri si nuvele. Cele mai importante carti ale sale sunt: "Adio, arme" (A Farewell to Arms, 1929), "Coloana a cincea si Primele patruzeci si noua de povestiri" (The Fifth Column and the First Forty-Nine Stories, 1930), "Moartea dupa-amiaza" (Death in the Afternoon, 1932), "Colinele verzi ale Africii" (Green Hills of Africa, 1935), "A avea si a nu avea" (To Have and Have Not, 1937), "Pentru cine bat clopotele" (For Whom the Bell Tolls, 1940), "Batranul si marea" (The Old Man and the Sea, 1952),etc.
       In anul 1953 prozatorul a primit premiul Pulitzer, iar in 1954 premiul Nobel, iar multe dintre cartile sale au fost ecranizate.
       Scriitorul s-a sinucis, in urma unei depresii, la data de 2 iulie 1961, in casa lui din Ketchum, Idaho.


Batranul si marea (1952)

       Romanul "Batranul si marea" a fost publicat in anul 1952. El i-a adus gloria literara lui Hemingway. In anul 1953 a primit premiul Pulitzer pentru acest roman.
       Personajul principal al romanului este Santiago, un batran pescar care de optzeci si patru de zile nu a mai reusit sa prinda nici un peste. O singura persoana nu isi pierde increderea in batran, un fost ucenic al sau pe care parintii nu-l mai lasa cu el la pescuit deoarece e lipsit de noroc. Pustiul este cel care il incurajeaza si il ajuta la nevoie. In a optzeci si cincea zi batranul a iesit singur la pescuit si de undita sa s-a prins un peste foarte mare. Doua zile si doua nopţi a durat lupta indarjita dintre om si peste care tragea barca dupa el in larg. Dupa mari fortari pestele este prins dar pe drumul de intoarcere este devorat de rechini cu toata impotrivirea disperata a batranului.
       Lupta cu pestele simbolizeaza lupta omului cu existenta, dorinta omului de a-si afirma propria valoare. Dar aceasta afirmare este urmata de pierderea a ceea ce s-a dobandit prin suferinta si truda. Maretia omului este data de faptul ca omul nu se lasa daborat de un esec ci se pregateste mereu de o alta lupta.

miercuri, 21 octombrie 2009

Honore de Balzac (1799-1850)


       Honore de Balzac s-a nascut la data de 20 mai 1799. Tatal sau, Bernard Francois Balzac (Balssa), a fost administrator de spital, iar mama, Laura Sallembier, provenea dintr-o familie instarita.
       In 1804 Balzac a inceput sa studieze la colegiul din Tours, iar in 1807 la colegiul din Vendome. In 1814 si-a continuat studiile la pensionul Lepitre din Paris. Doi ani mai tarziu a inceput sa frecventeze cursurile facultatii de drept. A indeplinit functia de secretar, apoi pe cea de notar dar in 1819 a hotarat sa se dedice literaturii.
       In 1822 a publicat romanul "Mostenitoarea din Birague" care nu a fost intampinat cu succes. A mai publicat si alte incercari literare sub diverse pseudonime (M. de Vieillergle, Saint-Alme, Lord R'Loone). In aceasta perioada s-a indragostit de Laure de Berny, o femeie de 45 de ani, casatorita si cu noua copii. Aceasta i-a calauzit pasii spre gloria pe care si-o dorea. Pana la ruperea relatiei, odata cu implinirea varstei de 55 de ani a doamnei Berny, aceasta a avut rolul de a ii ghida munca, citea manuscrisele si adnota simplu: „prost” sau „fraza de refacut”.
       In 1829 Balzac a semnat pentru prima oara cu numele real romanul "Suanii" care evoca luptele dintre republicani si sustinatorii monarhiei. In acelasi an a inceput "Comedia umana", o colectie de romane si povestiri scurte. Cele mai importante romane din "Comedia umana" sunt: "Louis Lambert" (1832), "Eugenie Grandet" (1833), "La Recherche de l’absolu" (In cautarea absolutului, 1834), "Le Pere Goriot" (Mos Goriot, 1835), "Les Illusions perdues" (Iluzii pierdute, 1837), "Cesar Birotteau" (1837), "La Cousine Bette" (Verisoara Bette, 1847), "Le Cousin Pons" (Varul Pons, 1847), etc.
       Alte romane ale scriitorului: "Physiologie du mariage" (Fiziologia casatoriei, 1829), Gobseck (1830), "Contes drolatiques" (Povestiri hazlii, 1832-1837), "L'Illustre Gaudissart" (Ilustrul Gaudissart, 1833-1844), "Le lys dans la vallee" (Crinul din vale, 1835), "La maison Nucingen" (Casa Nucingen, 1838), "Splendeurs et miseres des courtisanes" (Stralucirea si suferintele curtezanelor, 1839-1847), "Les paysans" (Taranii, 1844), "Le peau de chagrin" (Pielea de sagri , 1831), s.a.
       In anul 1832 a inceput corespondenta dintre Balzac si contesa poloneza Haska (Straina) care a durat doua decenii.
       Intre anii 1834-1836 au aparut cate patru volume de "Scene din viata particulara", "Scene din viata de provincie", "Scene din viata pariziana". In 1838 a scris pisa de teatru "Mercadet" iar 1840 piesa "Vautrin" dupa numele unui personaj din "Mos Goriot". Intre 1842-1846 sub titlul general "Comedia umana", Balzac a publicat operele complete in 16 volume.
       In perioada 1848-1850 scriitorul s-a stabilit in Ucraina unde epuizat de munca si bolnav de inima nu si-a mai gasit ritmul de lucru. La data de 14 martie 1841 s-a casatorit cu doamna Haska si in luna mai s-a intors la Paris. Pe 19 august in acelasi an Balzac a murit in strada Fortunne.


Mos Goriot (1834)

       Romanul "Mos Goriot a fost publicat in anul 1834. El face parte din "Comedia umana", ciclul "Scene din viata pariziana".
       Personajul principal al romanului este mos Goriot, un fost negustor de paste fainoase, care din dragoste pentru fiicele sale duce o viata mizera in pensiunea Vauquer. Pentru el fiicele sale sunt "viciul" sau, "iubitele sale", "totul". El si-a concentrat intreaga viata afectiva in jurul unui singur sentiment, obsedant, si anume iubirea paterna. Insa Delphine si Anastasie isi ignora tatal pentru a se impune nestingherite de originea lor umila, in randurile aristocratiei.
       Pensionarii doamnei Vauquer sunt studenti sarmani, fete batrane, un barbat cu peruca neagra (Vautrin, un ocnas evadat), Poiret si mos Goriot, tinta a glumelor si ironiilor celorlalti. Aici totul este "de o rara uratenie" in culori intunecate.
       Paralel cu destinul lui Moş Goriot, Balzac ne infatiseaza si evolutia tanarului provincial Eugene de Rastignac. Acesta vrea sa reuseasca in viata prin munca cinstita, dar cu timpul sub influenta lui Vautrin, el ajunge la concluzia ca pentru a-si atinge scopurile trebuie sa faca uz de orice mijloace.
       Mos Goriot" este un roman realist, care dezvaluie dezumanizarea sub semnul banului si este un document de epoca, un studiu de moravuri, o cronica nemuritoare.

miercuri, 14 octombrie 2009

Thomas Hardy (1840-1928)


       Thomas Hardy s-a nascut la data de 2 iunie 1840, in comitatul Dorset. Tatal sau a fost zidar iar mama sa, o femeie educata, a contribuit la educatia fiului pana la varsta de 16 ani. Scriitorul a urmat cursurile scolii din Dorchester, apoi si-a continuat studiile la Londra si a devenit arhitect. In acesta perioada a inceput sa-si dezvolte si pasiunea pentru scris.
       In anul 1865 a aparut primul sau articol "How I Built Myself a Housse"(Cum mi-am construit o casa). In anul 1870 a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford cu care s-a casatorit in 1874 si, desi s-au despartit dupa o vreme, la moartea acesteia in 1912, scriitorul a suferit o adevarata trauma si si-a exprimat durerea printr-o serie de poezii.
       In 1871 a publicat primul sau roman, "Desperate remedies"(Remedii disperate). Doi ani mai tarziu a aparut "A Payr of Blue Eyes"(Doi ochi albastrii) iar dupa inca un an "Far from the Madding Crowd"(Departe de lumea dezlantuita).
       Alte romane scrise de Thomas Hardy: "The Hand of Ethelberta"(Mana Elhelbertei, 1876), "The Return of the Native"(Intoarcerea bastinasului, 1878), "The Trumpet Major"(Gornistul regimentului, 1880), "A Laodicean"(Indiferenta, 1881), "Two on a Tower"(Doi pe un turn, 1882), "The Mayor of Casterbridge"(Primarul din Casterbridge, 1886), "Tess of the d'Urbervilles"(Tess d'Urberville, 1891), "Jude the Obscure"(Jude nestiutul, 1894).
       In anul 1897 a publicat romanul "The Well-Beloved"(Cel prea iubit) care nu a fost primit bine de critica si acest lucru l-a determinat pe Hardy sa renunte sa scrie romane. In urmatorii ani a publicat mai multe volume de versuri: "Wessex Poems and Other Verses"(Poezii din Wessex si alte versuri), "Poems of the Past and the Present"(Poezii despre trecut si prezent), "Time's Laughingstocks"(Jucariile timpului). In anul 1913 a aparut culegerea de nuvele si povestiri "A Changed Man,The Waiting Supper and Other Tales"(Un om schimbat, Cina pregatita si alte povestiri).
       In 1914 Thomas Hardy s-a casatorit cu Florence Dugdale, secretara sa, care era cu 40 de ani mai tanara.
       La data de 11 ianuarie 1928 scriitorul a murit, in urma unei infectii la plamani, si a fost ingropat la Westminster Abbbey in "coltul poetilor". S-a realizat un compromis, inima sa fiind ingropata in cimitirul bisericii Stinsford deoarece prietenii si familia si-au dorit ca el sa fie inmormantat acolo.
       Intreaga opera a lui Hardy a primit "Ordinul Britanic de Merit".


Tess d'Urberville (1891)

       Romanul "Tess d'Urberville" a fost publicat in anul 1891.
       Personajul principal al romanului este Tess Durbeyfield, o fata ce provine dintr-o familie saraca. Tatal sau a aflat ca familia ar fi descendenta a familiei aristrocrate D'Urberville si din dorinta de a dobandi un nume si avere a trimis-o pe Tess, o fata de 16 ani, sa lucreze la acea familie. Desi fata nu a fost de acord a indeplinit dorinta familiei si a plecat la familia D'Urberville. Aici a fost sedusa de Alec D'Urberville. Rusinata si umilita Tess a parasit aceasta familie si s-a angajat la o ferma . Aici l-a cunoscut pe Angel Claire de care s-a indragostit. Tess si Angel s-au casatorit dar trecutul fetei a dus la o noua serie de necazuri.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Paulo Coelho (1947)


       Paulo Coelho s-a nascut la data de 24 august 1947, in Rio de Janeiro. Inainte de a deveni unul dintre cei mai importanti romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi director de teatru, jurnalist si poet.
       La varsta de sapte ani Coelho a fost trimis la scoala iezuita San Ignacio din Rio de Janeiro unde a inceput sa-si dezvolte talentul pentru scris. La unul din concursurile scolare a castigat primul sau premiu literar.
       Scriitorul a avut o copilarie mai agitata si deoarece a devenit din ce in ce mai rebel si nu a vrut sa urmeze Facultatea de Inginerie, parintii l-au internat de mai multe ori intr-un spital de boli psihice. Aceste momente au fost dezbatute de catre autor mai tarziu in "Veronica se hotaraste sa moara"(1998). Indrumat de doctorul sau a hotarat sa se mute singur si a inceput sa scrie texte pentru cantecele unor importanti artisti cum ar fi Elis Regina, Rita Lee, Raul Seixas. A calatorit mult prin lume si a fost interesat de societati secrete si religii orientale.
       In anul 1982 a publicat primul sau roman "Arquivos do inferno" (Arhivele infernului) care nu s-a bucurat de succes. Dupa patru ani a facut un pelerinaj la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat existenta si a constituit punctul de plecare in scriere romanului "Jurnalul unui mag". Anul urmator a publicat "Alchimistul" roman ce a devenit cea mai bine vanduta carte braziliana.
       Alte opere importante ale lui Paulo Coelho sunt: "Brida"(1990), "Walkiriile"(1992), "La raul Piedra am sezut si-am plans"(1994), "Maktub"(1994), "Al cincilea munte"(1996), "Manualul razboinicului luminii"(1997), "Diavolul si domnisoara Prym"(2000), "Unsprezece minute"(2003), "Zahir"(2005), "Vrajitoarea din Portobello(2006), "Ca raul care curge"(2006), "Invingatorul este intotdeauna singur" (2009).
       Paulo Coelho este consilier special UNESCO, director al Fundatiei Shimon Peres, al Schwab Foundation for Social Entrepreneurship, al Lord Menuhin Foundation, membru al Academiei de litere din Brazilia, mesager al pacii pentru Natiunile Unite, etc. A primit numeroase premii si distinctii printre care: Cavaler al Artelor si Literelor(Franta, 1996), Premiul Grizane Cavour(Italia,1996), Finalist al premiului literar international IMPAC(Irlanda,1997 si 2000), Cavaler al Ordinului National al Legiunii de Onoare(Franta,2000), Premiul Ex Libris pentru "Unsprezece minute(Serbia,2004), Ordinul de Onoare(Ucraina,2004), Premiul Las Pergolas 2006 din partea librarilor mexicani, ALMAC(Mexic,2006), Cel mai bun scriitor strain(Spania,2008),etc.
       Cartile sale au fost traduse in 67 de limbi si publicate in peste 150 de tari.


Alchimistul (1988)

       Romanul "Alchimistul" a fost publicat in anul 1988. A fost pe primul loc in listele de bestselleuri din 74 de tari, s-a vandut in 35 de milioane de exemplare si a fost cea mai tradusa carte (in 74 de limbi).
       Aceasta poveste simpla este despre un pastor numit Santiago care in urma unui vis repetat, isi paraseste casa si porneste in cautarea unei comori la piramide. In calea sa intalneste o tiganca, un batran care isi spune rege si un alchimist care il ajuta sa-si gaseasca drumul. Datorita acestei calatorii, Santiago ajunge sa-si gaseasca iubirea si isi da seama ca acea comoara cautata se afla de fapt in inima lui. Romanul cuprinde semne, simboluri si vise dupa care personajul se calauzeste pentru a-si indeplini propria soarta si pentru a intelege sensul vietii.
       Povestea lui Santiago ne indeamna sa ne urmam visele si sa ne ascultam inima.

luni, 5 octombrie 2009

Charlotte Bronte (1816-1855)


       Charlotte Bronte s-a nascut la data de 21 aprilie 1816 la Thornton, Yorkshire. A fost a treia fiica a lui Patrik Bronte si a Mariei Branwell Bronte. A avut patru surori Maria, Elizabeth, Emily si Anne, si un frate numit Patrik Branwell. In 1821 mama sa a murit iar sora acesteia, Elizabeth Branwell, s-a mutat cu familia pentru a avea grija de copii.
       In anul 1824 Elizabeth si Maria, au plecat la scoala la Wakefield de unde s-au transferat mai tarziu la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire. Aici li s-au alaturat Charlotte si Emily. Scoala aceasta a fost pentru Charlotte modelul scolii din "Jane Eyre", roman pe care l-a scris ulterior. Datorita conditiilor grele existente la scoala Elizabeth si Maria s-au imbolnavit si au murit iar Charlotte si Emily s-au intors acasa. Patrik Bronte i-a adus fiului sau o cutie cu soldatei de lemn si jucandu-se cu acestia, impreuna cu surorile sale, au inceput sa scrie impreuna despre un regat numit Angria.
       In 1831 Charlotte s-a inscris la scoala lui Miss Wooler de la Roe Head dar peste un an s-a intors acasa pentru a se ocupa de educatia surorilor sale. In 1842 impreuna cu sora sa Emily a plecat la Bruxelles pentru a invata franceza si germana. Trei ani mai tarziu a incercat sa puna bazele unei scoli la Haworth dar nu a avut nici un elev. In 1846 a publica impreuna cu surorile sale Emily si Anne un volum de poezii semnat "Currer, Ellis si Acton Bell". Romanul lui Charlotte intitulat "Profesorul" a fost refuzat de catre editori si aceasta a inceput sa scrie romanul "Jane Eyre" pe care l-a publicat un an mai tarziu si care s-a bucurat imediat de succes. In acelasi an au aparut romanul lui Emily "La rascruce de vanturi" si romanul "Agnes Grey" al lui Anne. In 1848 Branwell si Emily au murit de tuberculoza si Anne i-a urmat la cateva luni. In aceasta perioada Charlotte a publicat romanul "Shirley" dupa care a facut trei calatorii la Londra unde l-a intalnit pe Thackeray. Dupa doi ani a publicat romanul "Villete" scris in Bruxelles si s-a casatorit cu preotul Arthur Bell Nicholls. Apoi a inceput romanul "Emma" pe care nu a reusit sa il termine deoarece a murit la data de 31 martie 1855 in urma unei pneumonii. Dupa doi ani de la moartea sa romanul "Profesorul", respins in 1846, a fost publicat postum.


Jane Eyre (1847)

       Romanul "Jane Eyre" a fost publicat in anul 1847 si s-a bucurat de la inceput de mare succes. Personajul principal al cartii este Jane Eyre, o fata orfana cu o copilarie grea si un destin complicat. Jane a fost crescuta de o matusa care isi iubea doar proprii copii si care la varsta de noua ani a trimis-o la scoala nu pentru ca era interesata de educatia sa ci pentru a scapa de grija ei. Aici fata trebuie sa suporte frigul, mancarea proasta si asprimea profesorilor. Modelul acestei scoli a fost preluat de Charlotte din viata sa, din perioada petrecuta la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire.
       Dupa terminarea scolii Jane a mai ramas timp de doi ani acolo ca profesoara apoi s-a angajat ca guvernanta in casa lui Edward Rochester, unde ii da lectii Adelei Varns. Cu trecerea timpului Jane si Edward se cunosc mai bine si ajung sa se indragosteasca insa o serie de evenimente le umbreste fericirea.

joi, 1 octombrie 2009

Emily Bronte (1818-1848)


       Emily Bronte s-a nascut la 30 iulie 1818, la Thornton, Yorkshire. A fost al cincilea copil al lui Patrik si al Mariei Bronte. A avut patru surori, Maria(1813), Elizabeth(1815), Charlotte(1816), Anne(1820) si un frate, Patrik Branwel(1817).
       Pe cand viitoarea scriitoare avea doar doi ani familia sa s-a mutat in Haworth, langa Keighley, unde tatal sau a fost preot. In septembrie 1821 mama sa a murit iar sora ei mai mare, Elizabeth Branwell, s-a mutat cu familia pentru a avea grija de copii.
       In 1824, Emily a fost trimisa la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire. Deoarece clima din zona in care locuia familia era nesanatoasa oamenii mureau de tineri. Astfel, Maria si Elizabeth, care au fost trimise impreuna cu Charlotte la o scoala pentru fiicele clericilor, au murit din cauza atmosferei incarcate, a frigului si igrasiei, a mancarii proaste si a asprimii profesorilor. Speriat ca ar putea sa o piarda si pe Charlotte, Patrik Bronte a mutat-o la o alta scoala din apropiere.
       In anul 1836 a fost datata prima poezie a lui Emily Bronte. Intre anii 1838-1842 a scris mai mult de jumatate din poeziile sale. In 1842 a mers, impreuna cu Charlotte, la Pensionul Heger din Bruxelles unde au studiat muzica si limbile straine. Trei ani mai tarziu, sora sa, Charlotte, a gasit poeziile scrise de Emily si a convins-o sa publice impreuna un volum de poezii. In decembrie in acelasi an, Emily a inceput romanul "La rascruce de vanturi". Cele trei surori, Charlotte, Emily si Anne au publicat impreuna poezii sub pseudonimele Currer, Ellis si Acton Bell. Pentru ca si-au publicat impreuna versurile ele au vrut ca si romanele lor sa apara tot impreuna intr-un roman in trei volume. Totusi "Jane Eyre" al lui Charlotte Bronte a fost publicat separat cu cateva luni inainte de a fi publicate "La rascruce de vanturi" al lui Emily Bronte si "Agnes Grey" al lui Anne Bronte.
       In septembrie 1848 Branwell a murit, iar la 19 decembrie in acelasi an a murit si Emily Bronte de tuberculoza. Peste doi ani singurul sau roman, "La rascruce de vanturi", a fost retiparut impreuna cu o selectie de poezii ale sale si o nota biografica de Charlotte Bronte.


La rascruce de vanturi (1847)

       Romanul "La rascruce de vanturi" a fost publicat in decembrie 1847. Initial numai romanul semnat "Currer Bell" a avut succes dar la inceputul anilor '60 romanul lui Emily Bronte a inceput sa fie apreciat si comparat cu "Regele Lear". Comparatia se referea la infruntarea dintre cei doi frati, unul copilul legitim, credincios tatalui sau, desi respins de acesta iar celalalt bastardul, uneltind intrigi dar pedepsit in final. Numai ca Heathcliff a fost crescut de tatal adoptiv, dupa ce a fost abandonat de parinti, cu multa grija. Patima sa razbunatoare a fost declansata de faptul ca dragostea ii este respinsa de femeia iubita. Heathcliff insa nu a reactionat violent ci a pleacat de acasa si s-a intors dupa trei ani bogat, ascnzandu-si ura pe care o simtea si cu ganduri razbunatoare.
       Romanul a fost asezat printre capodopere prin voturile a doisprezece istorici literari, alaturi de alte scrieri ale secolului al-XIX-lea, "Mandrie si prejudecata"(Jane Austen), "Pickwick" (Charles Dickens) sau "Balciul desertaciunilor" (William Makepeace Thakeray).

marți, 29 septembrie 2009

Victor Hugo (1802-1885)


       Victor Marie Hugo s-a nascut la Besancon, la data de 26 februarie 1802. A fost al treilea fiu al lui Joseph-Leopold-Sigisbert Hugo, comandant de infanterie, si al Sophiei Trebuchet. Tatal sau a fost ateist republican si ofiter in armata lui Napoleon, pe care l-a stimat foarte mult, iar mama sa a fost catolica si regalista.
       Pe cand avea un an, tatal lui Victor Hugo a fost mutat in Corsica si apoi trimis in garnizoana in insula Elba iar sotia si copii l-au urmat. In 1808 Joseph-Leopold Hugo a trecut in Spania iar familia s-a intors la Paris si s-a instalat la Feuillsntines. Doi ani mai tarziu, tatal lui Victor Hugo a primit titlul de conte de Siguenza si a fost numit guvernator al provinciei Segovia iar familia s-a mutat la Madrid. Atmosfera conjugala incarcata dintre parinti a dus la despartirea acestora in 1814 si tatal sau s-a intors in Franta.
       Incepand cu 1816 viitorul scriitor a urmat cursurile liceului Louis-le-Grand, din Paris, iar in anul 1819 a obtinut "Crinul de aur" la concursul de poezie lansat de "Academia jocurilor florare" din Toulouse.
       In ciuda vointei mamei sale, Victor Hugo s-a indragostit si logodit in secret cu Adele Foucher iar la un an dupa moartea mamei sale, in 1822 s-a casatorit cu aceasta. Totusi, a avut si o amanta, pe Juliette Drouet, o actrita de teatru. In acelasi an a aparut prima culegere de versuri "Ode si poezii diverse" pentru care a primit o recompensa din partea regelui, Ludovic al-XVIII-lea.
       In 1823 a publicat romanul "Han d'Islande" influentat de maniera lui Nodier caruia i-a frecventat salonul intalnindu-i acolo pe Lamartine si pe Vigny. Peste doi ani, Victor Hugo a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare.
       Romanul "Ultima zi a unui osandit" a aparut in 1829, an in care Victor Hugo a publicat si volumul de versuri "Orientalele". In 1831 a aparut romanul "Notre -Dame de Paris" si a fost publicat volumul de poezii "Frunze de toamna" iar intre anii 1832-1833 a scris o serie de drame "Regele se amuza", "Lucretia Borgia", "Maria Tudor". Povestirea "Claude Gueux", publicata in 1834, a fost o prefigurare in miniatura a romanului "Mizerabilii".
       In 1841 a fost ales in Academia Franceza. Zece ani mai tarziu, Hugo a fost exilat deoarece l-a numit pe Napoleon "tradator". Exilul a durat pana in 1870 cand s-a intors in Franta. In aceasta perioada a publicat pamflete la adresa lui Napoleon al-III-lea: "Napoleon cel mic" si "Istoria unei crime". Tot in exil a scris si "Mizerabilii", roman ce a fost publicat in 1862, la Bruxelles. In 1866 a aparut romanul "Oamenii marii" iar in 1869 romanul "Omul care rade". Reintors in Franta, in 1874, a publicat romanul "Anul 93".
       Sanatatea scriitorului s-a inrautatit intre 1878-1880 si nu a mai scris nimic, multumindu-se sa incredinteze editorilor productii mai vechi. La 22 mai 1885, Victor Hugo a murit iar la funerariile sale au luat parte peste doua milioane de oameni. A fost inmormantat la Panteon, in Paris.


Mizerabilii (1862)

       Marele roman al lui Victor Hugo aparut la Bruxelles, in 1862, s-a nascut in urma unei elaboratii indelungate de trei decenii.
       Personajul principal al romanului este Jean Valjean. El este inconjurat de zeci de personaje ale caror figuri sunt memorabile chiar daca ele au o aparitie episodica: un episcop, la care credinta nu este un articol de propaganda ci armonie a sufletului; Charles-Francois-Bienvenu-Myriel, un burghez al vechiului regim, contrarevolutionar; Gillenormand, un bonapartist viteaz; Gribier, un strengar al Parisului; Gavroche, un student; Enjolras, un geniu al raului; Thernadier si sotia sa, d-na Thernadier, o namila roscovana careia i-a mai ramas doar un strop de omenie - dragostea pentru barbatul ei.
       Jean Valjean este un ocnas condamnat pentru ca a furat o paine si eliberat dupa 19 ani.El trebuie sa se ascunda in continuare din cauza unei tentative neinsemnate de furt chiar daca si-a ispasit greseala comisa. Trebuie sa traiasca sub identitati false pentru a scapa de cei care vor sa-l duca din nou la ocna, in frunte cu politaiul Javert si sa asigure un trai fericit Cosettei, fata unei prostituate, pe care a salvat-o din mainile cuplului Thernadier. Indragostit de Cosette, Marius de Pontmercy, fiul unui ofiter ce a luptat la Waterloo, incearca sa o tina pe fata departe de Jean Valjean ignorand intentiile bune ale acestuia.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Stendhal (1783-1842)


       Stendhal, pe numele sau real, Henri Marie Beyle, s-a nascut la Greoble pe data de 23 ianuarie 1783. A fost fiul lui Joseph Cherubin Beyle, avocat la Parlament, si al sotiei sale Caroline-Adelaide-Henriette Gagnon. Amintirile copilariei lui Stendhal s-au amestecat cu viziunile dramatice ale unei epoci cu profunde zguduiri sociale si politice.
       S-a distins ca elev al Scolii Centrale din Grenoble studiind matematica iar in anul 1799 a plecat la Paris ca sa se inscrie la Scoala Politehnica, dar nu s-a prezentat la examen. Ajutat de varul sau, Pierre Darru, a ajuns copist la ministerul de razboi unde a produs la inceput o impresie jalnica (scena din "Rosu si Negru" atribuita lui Julien Sorel, care scrie "cella" in loc de "cela", i s-a intamplat chiar lui Henri Beyle, ceea ce a facut sa i se clatine serios reputatia).
       In anul 1800 a trecut Alpii in ariergarda armatelor Primului Consul. Perioadele de studiu, mondenitatea si calatoriile au alternat cu participarea scriitorului la diverse campanii ale lui Napoleon, ca functionar in administratia de razboi. Numit auditor in Consiliul de Stat, a dorit sa devina baron si a dus o existenta stralucitoare cu trasura si amoruri in lumea actritelor insa caderea lui Napoleon l-a lasat aproape sarac si compromis. In 1814 a pleacat in Italia si s-a stabilit la Milano unde a inceput sa scrie. Aici a publicat "Istoria picturii in Italia" (Histoire de la peinture en Italie) si "Roma, Neapole, si Florenta" (Rome, Naples et Florence) si a adoptat pseudonimul Stendhal.
       Suspectat de catre guvernul austriac de carbonarism, scriitorul s-a intors la Paris unde a incercat sa-si castige existenta din scris. In urma unei calatorii in Anglia a devenit colaboratorul unor reviste englezesti.
       In 1822 a publicat volumul "Despre dragoste", un eseu asupra pasiunilor, iar in 1823 "Racine si Shakespeare", un manifest romantic. In anul urmator a publicat articole despre muzica si pictura in "Le Journal de Paris", iar in august 1827 publica primul sau roman numit "Armance", o noua editie din "Roma, Neapole si Florenta" si nuvela "Vanina Vanini".
       In anul 1830 a publicat romanul "Rosu si Negru" (Le rouge et le Noir) care a devenit mai tarziu capodopera sa. Un an mai tarziu a fost numit consul al Frantei la Civita-Vecchia, in Statele Pontificale, functie in care a ramas pana la moarte. In 1839 a terminat romanul "Manastirea din Parma" cea de-a doua capodopera a sa. In anul 1842, la 23 martie, a murit fulgerat de un atac de apoplexie, la Paris, unde se afla in concediu.


Rosu si Negru (1830)

       Intriga din "Rosu si Negru" a fost preluata aproape in totalitate de catre Stendhal din Gazeta tribunalelor, unde era relatat procesul unui tanar seminarist, care asasinase cu doua focuri de arma, intr-o bisericuta din Grenoble, o anume doamna Michoud. Stendhal a dat romanului sau subtitlul de cronica a anului 1830 si a indicat faptul ca istoria lui Julien Sorel trebuie inteleasa ca un destin social. De copil Julien admira uniformele stralucitoare ale trupelor imperiale, mai tarziu asculta plin de incantare povestiri despre marile batalii napoliene. Ascunzindu-si adevaratele sentimente imbratiseaza cariera ecleziastica dorindu-si sa devina o persoana importanta.        Primarul din Verrieres, domnul Renal, il angajeaza ca profesor al copiilor sai. Astfel Julien o cunoaste pe doamna Renal si considera ca trebuie sa o seduca. Aceasta se indragosteste si relatia lor insotita de remuscarile doamnei Renal dureaza pana cand adversarul politic al primarului incepe sa imprastie zvonuri despre legaturile dintre cei doi. Doamna Renal reuseste sa-si convinga sotul ca zvonurile nu sunt adevarate si pentru a evita alte scandaluri Julien este trimis la scoala de preoti. Aici este recomandat marchizului de la Mole care ii ofera functia de secretar si se indragosteste de fiica acestuia. Julien traieste in mod deosebit patima furtunoasa, semanand uneori a dusmanie pentru Mathilde de la Mole, fata de iubirea profunda, suava si plina de tandrete pentru doamna Renal.

vineri, 18 septembrie 2009

Margaret Mitchell (1900-1949)


       Margaret Munnerlyn Mitchell s-a nascut la data de 8 noiembrie 1900, in Atlanta din statul Georgia, unde si-a petrecut intreaga viata.
       Tatal sau, Eugene Muse Mitchell, a fost avocat si presedinte al "Societatii de istorie" din Atlanta. Mama sa, numita Maybelle Mitchell, a fost descendenta a unei familii de plantatori instariti. Inca din copilarie, Margaret a fost fascinata de povestile despre razboiul civil pe care le-a auzit prima data da la parinti, iar mai apoi de la veteranii de razboi.
       La varsta de 16 ani a scris "Insula Pierduta"(The Lost Island), lucrare descoperita in anul 1995 printre fotografii vechi si scrisori de dragoste. Scrisa pe un caiet de scoala, este o poveste romantica, despre dragoste si onoare.
       In 1918 a inceput sa studieze medicina la Colegiul Smith din orasul Northampton. Dupa 4 ani, la moartea mamei ei, a fost silita sa renunte la aceste studii si sa se intoarca la Atlanta. Aici a lucrat in redactia suplimentului de duminica al ziarului local, unde semna Peggy Mitchell.
       In septembrie 1922 s-a casatorit cu Berrien "Red" Upshaw, de care a divortat in octombrie 1924, iar dupa mai putin de un an (4 iulie 1925) s-a recasatorit cu John R. Marsh.
       In anul 1926 a suferit un accident si a trebuit sa renunte la ziaristica. In aceasta perioada a inceput sa scrie romanul "Pe Aripile Vantului"(Gone with the Wind), la care a lucrat pana in 1935, roman ce avea sa-i aduca o uimitoare celebritate. Publicat in 1936, romanul a fost tradus in 21 de limbi, iar un an mai tarziu a primit Premiul Pulitzer. La 15 decembrie 1939, la Atlanta, a avut loc premiera filmului inspirat din roman, scriitoarea fiind prezenta in sala.
       La data de 16 august 1949, Margaret Mitchell a murit in urma unui accident de masina. A fost inmormantata la Cimitirul Oakland din Atlanta.


Pe Aripile Vantului (1936)


       Romanul "Pe aripile vantului a fost publicat de catre Margaret Mitchell in anul 1936. In prima zi dupa aparitie au fost vandute 50000 de exemplare, iar pana la sfarsitul anului, tirajul a atins, numai in SUA, cifra de doua milioane. I sa decernat Premiul Pulitzer, cea mai importanta distinctie literara americana; Asociatia nationala a librarilor a declarat-o cea mai buna carte a anului si Asociatia culturala din New York i-a acordat medalia de aur. A fost tradus in 21 de limbi, inclusiv in sistemul Braille.
       La celebritatea cartii a contribuit, ceva mai tarziu si filmul lui Victor Fleming, din anul 1939, cu Vivien Leigh si Clark Gable in rolurile principale. A fost unul din filmele de mare succes al tuturor timpurilor, castigator a 8 premii Oscar si incasari de aproape patru sute de milioane de dolari, record absolut la acea vreme.
       Actiunea romanului se desfasoara in anii Razboiului Civil din America si in perioada reconstructiei ce a urmat-o. Destinul fiecarui personaj este prins in tumultul evenimentelor si numai cei puternici reusesc sa faca fata transformarilor din jurul lor si sa nu se lase coplesiti. Scarlett O’Hara, eroina principala, este o supravietuitoare, o femeie puternica, egoista si independenta, care nu pune mare pret pe regulile si conventiile sociale si care stie sa foloseasca evenimentele si oamenii in favoarea sa.

Persoane interesate