Gabriel Garcia Marquez s-a nascut la data de 6 martie 1928 in Aracataca, Columbia. A fost fiul lui Gabriel Eligio Garcia si al Luisei Santiaga Marquez Iguaran. A fost crescut de bunicii din partea mamei, colonelul Nicolas Marquez şi Tranquilina Iguaran, in Aracataca.
Dupa moartea bunicului sau, in anul 1936, Gabriel Garcia Marquez s-a mutat cu parintii in Sincelejo, Sucre. Dupa cateva luni s-a mutat in Barranquilla pentru a studia. In 1940 a inceput sa invete la Colegiul San Jose insa a intrerupt cursurile pentru a face o calatorie in Zipaquira si ultimii doi ani i-a studiat la Liceul National de Baieti. In anul 1947 s-a dus in Bogota cu intentia de a studia Dreptul si Stiintele Politice in Universitatea Nationala din Columbia, dar si-a abandonat cariera pentru a pleca in Cartagena de Indias sa lucreze ca reporter la ziarul El Universal.
In 1954 s-a intors la Bogota pentru a lucra ca reporter si critic cinematografic la ziarul El Espectador. In Barranquilla s-a casatorit cu Mercedes Barcha cu care a avut doi fii.
In anul 1955 Garcia Marquez a publicat primul sau roman "La Hojarasca" (Pleava). In 1962 romanul "La mala hora" (Ceasul rau) i-a adus scriitorului premiul national insa romanul care l-a consacrat a fost "Cien anos de soledad" (Un veac de singurătate, 1967).
In 1982 Gabriel Garcia Marquez a primit Premiul Nobel pentru Literatura iar in 1988 a devenit presedintele unei grupari editoriale si proprietarul revistei "Revista Cambio" in Columbia. In anul 2002 si-a publicat autobiografia intitulata "Vivir para contarla" (Să traiesti si sa povestesti). La data de 22 martie 2008 scriitorul a sarbatorit nunta de aur cu sotia sa Mercedes Barcha.
Gabriel Garcia Marquez a contribuit la realizarea a numeroase filme printre care se gasesc: "El gallo de oro" (Cocosul de aur, 1964), "Roberto Galvadon si Tiempo para morir" (Timp pentru moarte, 1966), "Juego peligroso" (Joc periculos, 1966), "La viuda de Montiel" (Vaduva lui Montiel, 1979), "Maria de mi corazon" (Maria inimii mele, 1979).
Alte opere ale scriitorului sunt: "El canibal" (Canibalul, 1955), "El coronel nu tiene quien le escriba" (Colonelului nu are cine sa-i scrie, 1961), "Los funerales de la Mama Grande" (Funeraliile bunicii, 1962), "El otono del patriarca" (Toamna patriarhului, 1975), "Noticia de un secuestro" (Stiri despre o rapire, 1982), "El amor en los tiempos de colera" (Dragoste in vremea holerei, 1985), "Del amor y otros demonios" (Despre dragoste si alti demoni, 1994)"Memorias de mis putas tristes" (Amintirile curvelor mele triste, 2004).
A primit numeroase premii: Premiul ESSO pentru nuvela La mala hora (1961), Medalie din partea legiunii franceze din Paris (1981), Decoratia Aguila Azteca in Mexic (1982), Premiul Nobel pentru Literatură in Stockholm (1982), Premiul de patru zeci de ani in Cenaclul Ziaristilor 1985, Membru de onoare al institutului Caro si Cuervo in Bogota (1993), Doctorat honoris causa din partea Universităţii din Cadiz 1994).
Gabriel García Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.
Dragoste in vremea holerei (1985)
Romanul "Dragoste in vremea holerei" a fost publicat de catre Gabriel Garcia Marquez in anul 1985. Este una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste si a fost ecranizata in 2007, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ronald Harwood.
In centrul romanului se afla povestea de dragoste dintre Florentino Ariza si Fermina Daza. Insa Fermina Daza hotaraste sa se casatoreasca cu doctorul Juvenal Urbino iar Florentino Ariza simte ca pentru el viata s-a sfarsit. Cu timpul insa isi gaseste linistea, are succes in afaceri si se consoleaza pentru dragostea pierduta in bratele altor femei (a avut 622 de relatii amoroase). Cu toate acestea dragostea pentru Fermina Daza a dainuit de-a lungul timpului, astfel, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. Intrebarea este daca i se va oferi o noua sansa de a fi fericit.
Alexandre Davy de la Pailleterie, cunoscut in literatura sub numele de Alexandre Dumas, s-a nascut la data de 24 iulie 1802, la Villers-Cotterets (Aisne) unde si-a petrecut intreaga copilarie. Tatal sau a fost Thomas Alexandre Dumas, fiul marchizului Antoine Davy de la Pailleterie, fost comisar general de artilerie si a negresei Louise Cesette, o sclava de pe plantatia marchizului. Mama scriitorului a fost Marie Louise Elisabeth Labouret, fiica proprietarului hotelului "De L'Epee", comandant al garzii nationale.
Thomas Alexandre Dumas a murit, pe cand fiul sau avea doar trei ani si jumatate, lasandu-l in grija mamei sale, care i-a oferit o educatie, mai degraba, mediocra. La varsta de 15 ani, Alaxandre Dumas a ocupat functia de copist de clasa a treia in birourile notarului Menesson din Villers-Cotterets. In anul 1832 s-a mutat la Paris unde, datorita caligrafiei frumoase, a intrat în slujba Ducelui d’Orléans.
In anul 1824 s-a nascut, la Paris, fiul sau, cunoscut in literatura sub numele de Alexandre Dumas-fiul. Mama acestuia a fost proprietara unui mic atelier de lenjerie, Marie-Catherine Lebay.
La 22 septembrie 1825 a avut loc debutul literar al lui Alexandre Dumas cu vodevilul "Vanatoarea si dragostea" (La chasse et l'amour), scris in colaborare cu Adolphe de Leuven. Acesta nu a fost intampinat cu succes. La data de 11 februarie 1829 a avut loc premiera dramei in proza "Henric al III-lea si curtea sa" (Henri III et sa cour). Au urmat si alte opere: "Cristina", drama in versuri, "Antony", inspirat din romanul "Suferintele tanarului Werther" de Goethe, "Turnul Nesle" (La tour de Nesle) care s-a bucurat de mare succes.
In anul 1835 scriitorul a facut o calatorie in Italia, unde a revenit in 1836, 1840, 1841, 1842. Aceste calatorii l-au inspirat in scrierea unora dintre urmatoarele sale carti.
La data de 2 iulie 1837 Alexandre Dumas a fost numit cavaler al Legiunii de onoare. Un an mai tarziu au fost publicate primele sale romane: "Capitanul Paul" (Le capitane Paul) si "Sala armelor" (La salle d'armes).
La 1 februarie 1840, Alexandre Dumas s-a casatorit cu Ida Ferrier, actrita care interpretase multe roluri din piesele sale.
In anul 1844 a fost publicat, in opt volume, romanul "Cei trei muschetari" (Les trois mousguetaires). Intre anii 1844-1850 a fost editat romanul "Contele de Monte Cristo" (Le comte de Monte Cristo).
Alte romane ale scriitorului sunt: "După douăzeci de ani" (Vingt ans apres, 1845), "Regina Margot" (La reine Margot, 1845), "Doamna de Monsoreau" (La dame de Monsoreau, 1846), "Cavalerul de la Maison Rouge" (Le cavalier de la Maison Rouge, 1846), "Razboiul femeilor" (La guerre des femmes, 1846), "Vicontele de Bragelonne" (1848), "Colierul reginei" (1849), "Laleaua neagra" (1950), etc.
Pe 1 martie 1848 Dumas a fondat "Le Mois" (Luna), revista cu aparitie lunara in care scriitorul rezuma principalele evenimente politice si literare. In 1859 a editat ziarul "Independentul" (L'independente) si in 1866 a intreprins o calatorie in Germania care a constituit sursa de inspiratie in scriere romanului "Teroarea prusaca" (La terreur prussienne).
La 6 decembrie 1870, Alexandre Dumas a murit in localitatea Puys, in apropiere de Dieppe. A fost inmormantat provizoriu in cimitirlu din Neuville. Dupa terminarea razboiului franco-prusac, osemintele sale au fost aduse la Villers-Cotterets.
Cei trei muschetari (1844)
Romanul "Cei trei muschetari" a fost publicat de catre Alexandru Dumas in anul 1844, in revista "Le Siecle". Scriitorul a sustinut faptul ca sursa de inspiratie in scrierea acestui roman a fost reprezentata de manuscrise descoperite in Bibliotheque Nationale. Dumas s-a inspirat din cartea "Memoriile Domnului d'Artagnan, capitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui" (Memoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la premiere compagnie des Mousquetaires du Roi, 1700) de Gatien de Courtilz de Sandras.
Romanul relateaza aventurile tanarului d'Artagnan care soseste la Paris cu dorinta de a deveni muschetar al regelui. Titlui romanului se refera la cei trei prieteni muschetari Porthos, Athos si Aramis. Acestia vor deveni prietenii si sprijinul tanarului d'Artagnan in Paris. Cei patru camarazi sunt implicati in intrigile de la curtea regelui Ludovic al VIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham. Ei sunt martori la asedierea orasului La Rochelle iar actiunile lor se intersecteaza cu planurile misterioasei Milady de Winter, si ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.
Povestea celor patru muschetari se continua in alte doua romane ale lui Alexandre Dumas: "Dupa douazeci de ani" (Vingt ans apres, 1845) si "Vicontele de Bragelonne" (1848).
Jack London, pe numele sau adevarat John Griffith Chaney, s-a nascut la data de 12 ianuarie 1876, in San Francisco. Tatal sau natural, astrologul William Henry Chaney, a refuzat recunoaşterea paternităţii si mama sa s-a casatorit in septembrie 1876 cu tamplarul, John London, care l-a adoptat pe micul John. Numele de Jack a aparut abia cand a inceput sa mearga la scoala.
Familia scriitorului a trait in San Francisco Bay Area in conditii sarace. Deoarece tatal sau adoptiv a ramas invalid a trebuit sa lucreze, ca vanzator de ziare si intr-o fabrica de conserve, pentru a se intretine la scoala. In timpul ramas citea diverse carti (Nietzche, Marx, Tolstoi, Flaubert, Melville, etc.)
La varsta de 17 ani a inceput sa scrie si a obtinut premiul intai la un concurs literar lansat de ziarul "San Francisco Call", cu nuvela "Taifun in largul coastelor Japoniei", inspirata din calatoriile facute pentru a vana foci. Urmatoarele scrieri insa nu au fost intampinate cu succes. In 1893, Jack London a terminat liceul si s-a inscris la Universitate.
In anul 1897 a facut o calatorie in Alaska. Aceasta calatorie l-a inspirat in scriere mai multor carti. In decembrie 1899 a scris nuvela "O odisee a Nordului" care a aparut in "Atlantic Monthly". Au urmat si alte nuvele si in anul 1900 a publicat primul roman "Pui de lup" care s-a bucurat de un mare succes.
Au urmat o serie de calatorii in Japonia si Coreea, in calitate de corespondent de razboi, a intrat si in viata politica dar a fost repede dezamagit de aceasta.
In urma unei depresii, la data de 21 noiembrie 1916, Jack London a inghitit doua fiole de morfina si a murit.
Alte scrieri ale autorului sunt: "Chemarea strabunilor" (1903), "Lupul de mare" (1904), "Colt alb" (1906), "Calcaiul de fier" (1907), "Martin Eden" (1909), "Timpul nu asteapta" (1910), etc.
Colt Alb (1906) si Chemarea Strabunilor" (1903)
Romanul "Colt alb" a fost publicat de catre Jack London in anul 1906. A aparut pentru prima oara in "The Outing Magazine". In centrul romanului se afla "Colt Alb", un pui de lup care a ramas singur de mic si a trebuit sa invete fara nici un ajutor cum sa-si faca prieteni si cum sa se apere de dusmani.
"Colt Alb" este romanul in care apare evolutia de la starea de salbaticie la starea de animal domestic, in care recunoaste in om un stapan. Lupul afla ce inseamna fidelitatea, il slujeste pe om cu recunostinta si teama, cu credinta si supunere.
Romanul "Chemarea Strabunilor" a fost publicat in anul 1903. In acesta transformarea se petrece in sens invers. Cainele devotat omului, in clipa in care stapanul sau nu mai exista, revine la starea de salbaticie si se adapteaza la mediu.
In cele doua romane, inspirate din calatoria lui Jack London in Alaska, actiunile se petrec in decorul vitreg al Nordului, care actioneaza impotriva vietuitoarelor de aici care fac mari eforturi pentru a-l invinge si pentru a supravietui.
Henryk Sienkiewicz s-a nascut la data de 5 mai 1846, in Wola Okrzejska din Polonia, in familia unui mic arendas. Inca de mic, parintii l-au invatat sa respecte traditiile cavaleresti si patriotice. A avut un frate, numit Kazimierz, care a murit in 1871 in razboiul franco-prusian.
In anul 1855 familia s-a mutat la Wezyczyn, un sat din Mazowsze. Trei ani mai tarziu Henrik a fost inscris la un liceu real din Varsovia, oras in care s-au mutat in 1861.
In 1866 viitorul scriitor s-a inscris la Universitatea din Varsovia unde la inceput a studiat dreptul si medicina pentru ca, dupa un an, sa se transfere la sectia de filologie.
Dupa inca doi ani Sienkiewicz a inceput sa publice recenzii, cronici si foiletoane sub pseudonimul Litwos. In 1872 a publicat primul sau roman "In zadar", inspirat din viata de studentie. Dupa inca patru ani scriitorul a plecat in America de Nord cu un grup de prieteni. Aceasta calatorie l-a inspirat in scrierea volumului "Scrisori din calatoria in America" si a numeroase nuvele.
In 1879 s-a intors in Varsovia dupa ce a calatorit timp de doi ani in Franta, Italia si Galitia.
In 1884 a aparut "Prin foc si sabie", prima parte dintr-o trilogie istorica. A doua parte a trilogiei, "Potopul", a aparut doi ani mai tarziu iar cea de-a treia, "Pan Wolodyjowski", intre anii 1887-1888. In anul 1889, dupa terminarea trilogiei, scriitorul a primit 15000 de ruble, de la un necunoscut. Cu acesti bani a instituit o bursa pentru artisti bolnavi de ftizie.
In 1891 a aparut romanul "Fara ideal" iar in 1892 "Scrisori din Africa" sugerate de o calatorie in Africa. In 1896 a aparul romanul "Quo vadis" inspirat de persecutiile crestinilor din vremea imparatului Nero. In anul 1905 Sienkiewicz a primit premiul Nobel pentru acest roman.
Alte romane ale scriitorului mai sunt: "Familia Połaniecki" (1895), "Cavalerii teutoni" (1900), "Pe câmpul de glorie" (1906), "Vartejuri" (1910), "Prin pustiu si jungla" (1912), etc.
In timpul primului razboi mondial, Sienkiewicz a organizat in Elveţia, impreuna cu Ignacy Paderewski, "Comitetul de ajutorare a victimilor razboiului din Polonia".
La data de 15 noiembrie 1916 Henryk Sienkiewicz a murit, la Vevey, in Elvetia. A fost adus in tara in anul 1924 si inmormantat la catedrala Sf. Ioan din Varsovia.
Quo Vadis (1896)
Romanul "Quo vadis" a fost publicat de catre Henryk Sienkiewicz in anul 1896. Pentru acest roman autorul a primit in anul 1905 premiul Nobel. Titlul "Quo vadis" tradus din limba latina inseamna "Unde mergi" si face aluzie la intrebarea pusa de Sfantul Pavel lui Iisus Hristos, pe care l-a intalnit la plecarea din Roma, "Quo vadis, Domine?"
Actiunea romanului se petrece la Roma si prezinta persecutiile suferite de crestini sub conducerea lui Nero. In centrul actiunii se afla povestea de dragoste dintre Vinicius, un ofiter roman, si Ligia (Calina), fiica regelui Ligiei aflata initial in casa lui Aulus Platius si apoi luata la curte de catre Nero. Fiind crestina Ligia nu accepta sa devina amanta lui Vinicius si se ascunde de el. Acesta vazand ca nu poate sa traiasca fara dragostea tinerei crestine o cauta fara incetare pentru a-i dovedi cat de mult o iubeste. Intr-un final se converteste la religia crestina fiind botezat de catre apostolul Petru.
Dorind sa termine un poem in care evoca arderea Troiei, Nero da foc Romei pentru a gasi inspiratia. Desi toata lumea stia ca Nero este vinovatul, acesta ii acuza pe crestini si incepe persecutiile impotriva lor. Vinicius lupta cu toate puterile pentru a-si salva iubita.
