Gabriel Garcia Marquez s-a nascut la data de 6 martie 1928 in Aracataca, Columbia. A fost fiul lui Gabriel Eligio Garcia si al Luisei Santiaga Marquez Iguaran. A fost crescut de bunicii din partea mamei, colonelul Nicolas Marquez şi Tranquilina Iguaran, in Aracataca.
Dupa moartea bunicului sau, in anul 1936, Gabriel Garcia Marquez s-a mutat cu parintii in Sincelejo, Sucre. Dupa cateva luni s-a mutat in Barranquilla pentru a studia. In 1940 a inceput sa invete la Colegiul San Jose insa a intrerupt cursurile pentru a face o calatorie in Zipaquira si ultimii doi ani i-a studiat la Liceul National de Baieti. In anul 1947 s-a dus in Bogota cu intentia de a studia Dreptul si Stiintele Politice in Universitatea Nationala din Columbia, dar si-a abandonat cariera pentru a pleca in Cartagena de Indias sa lucreze ca reporter la ziarul El Universal.
In 1954 s-a intors la Bogota pentru a lucra ca reporter si critic cinematografic la ziarul El Espectador. In Barranquilla s-a casatorit cu Mercedes Barcha cu care a avut doi fii.
In anul 1955 Garcia Marquez a publicat primul sau roman "La Hojarasca" (Pleava). In 1962 romanul "La mala hora" (Ceasul rau) i-a adus scriitorului premiul national insa romanul care l-a consacrat a fost "Cien anos de soledad" (Un veac de singurătate, 1967).
In 1982 Gabriel Garcia Marquez a primit Premiul Nobel pentru Literatura iar in 1988 a devenit presedintele unei grupari editoriale si proprietarul revistei "Revista Cambio" in Columbia. In anul 2002 si-a publicat autobiografia intitulata "Vivir para contarla" (Să traiesti si sa povestesti). La data de 22 martie 2008 scriitorul a sarbatorit nunta de aur cu sotia sa Mercedes Barcha.
Gabriel Garcia Marquez a contribuit la realizarea a numeroase filme printre care se gasesc: "El gallo de oro" (Cocosul de aur, 1964), "Roberto Galvadon si Tiempo para morir" (Timp pentru moarte, 1966), "Juego peligroso" (Joc periculos, 1966), "La viuda de Montiel" (Vaduva lui Montiel, 1979), "Maria de mi corazon" (Maria inimii mele, 1979).
Alte opere ale scriitorului sunt: "El canibal" (Canibalul, 1955), "El coronel nu tiene quien le escriba" (Colonelului nu are cine sa-i scrie, 1961), "Los funerales de la Mama Grande" (Funeraliile bunicii, 1962), "El otono del patriarca" (Toamna patriarhului, 1975), "Noticia de un secuestro" (Stiri despre o rapire, 1982), "El amor en los tiempos de colera" (Dragoste in vremea holerei, 1985), "Del amor y otros demonios" (Despre dragoste si alti demoni, 1994)"Memorias de mis putas tristes" (Amintirile curvelor mele triste, 2004).
A primit numeroase premii: Premiul ESSO pentru nuvela La mala hora (1961), Medalie din partea legiunii franceze din Paris (1981), Decoratia Aguila Azteca in Mexic (1982), Premiul Nobel pentru Literatură in Stockholm (1982), Premiul de patru zeci de ani in Cenaclul Ziaristilor 1985, Membru de onoare al institutului Caro si Cuervo in Bogota (1993), Doctorat honoris causa din partea Universităţii din Cadiz 1994).
Gabriel García Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.
Dragoste in vremea holerei (1985)
Romanul "Dragoste in vremea holerei" a fost publicat de catre Gabriel Garcia Marquez in anul 1985. Este una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste si a fost ecranizata in 2007, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ronald Harwood.
In centrul romanului se afla povestea de dragoste dintre Florentino Ariza si Fermina Daza. Insa Fermina Daza hotaraste sa se casatoreasca cu doctorul Juvenal Urbino iar Florentino Ariza simte ca pentru el viata s-a sfarsit. Cu timpul insa isi gaseste linistea, are succes in afaceri si se consoleaza pentru dragostea pierduta in bratele altor femei (a avut 622 de relatii amoroase). Cu toate acestea dragostea pentru Fermina Daza a dainuit de-a lungul timpului, astfel, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. Intrebarea este daca i se va oferi o noua sansa de a fi fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu