Miguel de Cervantes (1547-1616)

       Miguel de Cervantes Saavedra se presupune ca s-a nascut la data de 29 septembrie 1547, la Alcala de Henares. A fost fiul lui Rodrigo Cervantes, care era barbier-chirurg si al sotiei sale, Leonora de Cortinas.
       In anul 1551 Rodrigo de Cervantes s-a mutat, impreuna cu familia, la Valladolid. Din cauza datoriilor a fost incarcerat timp de cateva luni si bunurile i-au fost confiscate. In 1566 a plecat la Cordoba pentru a lua in primire mostenirea lasata de catre bunicul scriitorului.
       Nu exista date privind primii ani de studiu ai lui Cervantes dar se presupune ca ar fi studiat la Valladolid, Cordoba sau Sevilla. Este posibil sa fi studiat si in cadrul "Companiei lui Iisus", deoarece nuvela sa „El coloquio de los perros” („Colocviul cainilor”) porneste de la o descriere a colegiului iezuitilor, care pare o aluzie la viata sa de student.
       In anul 1566 s-a stabilit la Madrid. Aici a asistat la orele de gramatica ale lui Juan Lopez de Hoyos, care in 1569 a publicat o carte despre imbolnavirea si moartea reginei Isabel de Valois. Acesta a inclus in carte si trei poezii scrise de Cervantes.
       In decembrie 1569 Cervantes a fugit in Italia in urma acuzatiei de a-l fi ranit intr-un duel pe un anume Antonio Sigura. In scurt timp s-a angajat ca soldat in compania capitanului Diego de Urbina, imbarcandu-se pe galera Marquesa. Pe data de 7 octombrie 1571 a participat la batalia de la Lepanto unde a fost ranit la piept si la bratul stang, ramanand infirm toata viata. Cu toate acestea nu a renuntat la viata militara.
       In anul 1575 a fost eliberat din armata dar in drum spre Spania a fost capturat de piratii berberi si dus captiv in Algeria. Dupa cinci ani si patru incercari de evadare a fost eliberat in schimbul a 500 ducati si s-a intors in Spania.
       In anul 1581 Cervantes s-a mutat in Portugalia cu scopul de a gasi o modalitate de a plati din datoriile contractate de familia sa pentru a-l elibera din Algeria. Dupa numai un an s-a intors la Madrid unde a inceput o relatie amoroasa cu Ana Villafranca de Rojas, sotia lui Alonso Rodriguez, un crasmar. Din aceasta relatie a rezultat o fetita, Isabel de Saavedra, pe care scriitorul a recunoscut-o ca fiind fiica lui.
       La data de 12 decembrie 1584 s-a casatorit cu Catalina de Salazar y Palacios din Toledo. Doi ani mai tarziu a divortat si a inceput calatoriile in Andaluzia in calitate de comisar al aprovizionarii pentru "Armada Invencible".
       S-a stabilit apoi la Sevilla unde a lucrat ca perceptor de taxe. In 1597 a fost inchis fiind acuzat de "insusirea banului public". Se presupune ca in inchisoare a inceput sa scrie romanul sau celebru "Don Quijote". In anul 1605 a publicat prima parte din opera sa principala, „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”. A doua parte, „El ingenioso caballero don Quijote de la Mancha”, a aparut in anul 1615.
       Cervantes a mai publicat: „Nuvelele exemplare” (1613), „Galatea” (1584), "Calatoria in Parnas" (1614), etc.
       Miguel de Cervantes a decedat la data de 22 aprilie 1616, la Madrid. A fost supranumit „Principele ingeniozitatii”.


Don Quijote (1605-1615)

       Prima parte a romanului "Don Quijote de la Mancha" a fost publicat de catre Cervantes in anul 1605 iar partea a doua in 1615.
       Romanul a fost conceput ca o satira la adresa popularelor povesitiri cavaleresti. El spune povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influentat de lecturile sale ajunge sa se creada un cavaler in cautare de aventuri.
       Alonso Quixano (sau Quijano) locuieste impreuna cu nepoata sa in tinutul La Mancha. Cititor pasionat de romane cavaleresti, Don Quijote ajunge sa se considere un cavaler ratacitor astfel ca porneste la drum calare pe martoaga sa, Rocinante, inarmat cu arme din carton si insotit de scutierul sau Sancho Panza. Intocmai ca eroul din romanele de aventură pe care le citea, Amadis de Gaula, el isi alege o domnita careia sa-i dedice victoriile din batalii: Dulcinea del Toboso, o taranca dintr-un tinut vecin, pe numele adevarat de Aldonza Lorenzo, dar care in realitate nu era nici nobila si nici frumoasa.

George Orwell (1903-1950)

       Eric Arthur Blair, cunoscut sub pseudonimul literar de George Orwell, s-a nascut la data de 25 iunie 1903 in orasul Motihari, capitala statului Bihar din India. A fost cel de-al doilea fiu al lui Richard Walmesley Blair, functionar in administratia engleza din India in domeniul opiului si al Idei Mabel Limonzin, fiica unui comerciant de ceai.
       In anul 1904 s-a mutat impreuna cu mama si sora sa in Anglia.
       Intre anii 1917 - 1921 Orwell a studiat la "Colegiul Eton" si a publicat diverse articole in revistele colegiului. La un an dupa absolvire s-a angajat in cadrul Politiei Imperiale Indiene (in Birmania), perioada pe care a povestit-o mai tarziu in romanul "Zile birmaneze" (1934).
       Dezgustat de politica coloniala s-a intors in Anglia. A inceput sa scrie articole in ziare si prima sa carte "Fluierand a paguba prin Paris si Londra" (1933), o relatare emotionanta si comica a celor cativa ani de saracie autoimpusa pe care i-a trait dupa ce s-a intors in Europa.
       A participat la razboiul civil spaniol si apoi a fost redactorul revistelor "Tribune" si "New Statesman". Pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial, a fost colaborator al BBC.
       Printre romanele lui George Orwell se numara "Fiica unui cleric" (1935), "O gura de aer" (1939), dar recunoasterea i-au adus-o alte doua proze de tip reportaj: "Drumul catre Wigan Pier" (1937), despre viata la limita saraciei a minerilor dintr-un orasel din Lancashire, si "Omagiul Cataloniei" (1938), despre experienta sa din timpul razboiului civil din Spania.
       Creatia datorita careia a devenit faimos este "Ferma animalelor" (1945), care dezvaluie mecanismul nasterii si functionarii dictaturii. Datorita paralelei evidente dintre regimul de scris in carte si regimul tarilor socialiste, cartea a fost interzisa in aceste tari, la fel ca si romanul "O mie noua sute optzeci si patru", (1949), o viziune cutremuratoare despre statul totalitar, in care dragostea si cugetarile independente sunt interzise.
       George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la Londra, din cauza tuberculozei.


O mie noua sute optzeci si patru (1949)

       Romanul "O mie noua sute optzeci si patru" a fost publicat de catre George Orwell in anul 1949.
       Cartea descrie o Mare Britanie posterioara unui razboi nuclear ipotetic dintre Est si Vest, care ar fi avut loc in anii '50, in care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din stalinism si din nazism. Libertatea de expresie ca atare nu mai exista. Toate gandurile sunt minutios supravegheate, iar imense afise, care tronează pe strazi, indica tuturor faptul ca „Fratele cel Mare sta cu ochii pe tine”.
       Actiunea romanului are loc in viitor si prezinta o parte din viaţa intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist. "O mie noua sute optzeci si patru" a imprimat foarte multi termeni si idei in cultura contemporana, si mai ales in limba engleza, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gandire, politia gandirii, ingsoc. „Fratele cel Mare sta cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul "orwellian" este folosit pentru a descrie actiunile si organizatiile Oceaniei.