Stendhal, pe numele sau real, Henri Marie Beyle, s-a nascut la Greoble pe data de 23 ianuarie 1783. A fost fiul lui Joseph Cherubin Beyle, avocat la Parlament, si al sotiei sale Caroline-Adelaide-Henriette Gagnon. Amintirile copilariei lui Stendhal s-au amestecat cu viziunile dramatice ale unei epoci cu profunde zguduiri sociale si politice.
S-a distins ca elev al Scolii Centrale din Grenoble studiind matematica iar in anul 1799 a plecat la Paris ca sa se inscrie la Scoala Politehnica, dar nu s-a prezentat la examen. Ajutat de varul sau, Pierre Darru, a ajuns copist la ministerul de razboi unde a produs la inceput o impresie jalnica (scena din "Rosu si Negru" atribuita lui Julien Sorel, care scrie "cella" in loc de "cela", i s-a intamplat chiar lui Henri Beyle, ceea ce a facut sa i se clatine serios reputatia).
In anul 1800 a trecut Alpii in ariergarda armatelor Primului Consul. Perioadele de studiu, mondenitatea si calatoriile au alternat cu participarea scriitorului la diverse campanii ale lui Napoleon, ca functionar in administratia de razboi. Numit auditor in Consiliul de Stat, a dorit sa devina baron si a dus o existenta stralucitoare cu trasura si amoruri in lumea actritelor insa caderea lui Napoleon l-a lasat aproape sarac si compromis. In 1814 a pleacat in Italia si s-a stabilit la Milano unde a inceput sa scrie. Aici a publicat "Istoria picturii in Italia" (Histoire de la peinture en Italie) si "Roma, Neapole, si Florenta" (Rome, Naples et Florence) si a adoptat pseudonimul Stendhal.
Suspectat de catre guvernul austriac de carbonarism, scriitorul s-a intors la Paris unde a incercat sa-si castige existenta din scris. In urma unei calatorii in Anglia a devenit colaboratorul unor reviste englezesti.
In 1822 a publicat volumul "Despre dragoste", un eseu asupra pasiunilor, iar in 1823 "Racine si Shakespeare", un manifest romantic. In anul urmator a publicat articole despre muzica si pictura in "Le Journal de Paris", iar in august 1827 publica primul sau roman numit "Armance", o noua editie din "Roma, Neapole si Florenta" si nuvela "Vanina Vanini".
In anul 1830 a publicat romanul "Rosu si Negru" (Le rouge et le Noir) care a devenit mai tarziu capodopera sa. Un an mai tarziu a fost numit consul al Frantei la Civita-Vecchia, in Statele Pontificale, functie in care a ramas pana la moarte. In 1839 a terminat romanul "Manastirea din Parma" cea de-a doua capodopera a sa. In anul 1842, la 23 martie, a murit fulgerat de un atac de apoplexie, la Paris, unde se afla in concediu.
Rosu si Negru (1830)
Intriga din "Rosu si Negru" a fost preluata aproape in totalitate de catre Stendhal din Gazeta tribunalelor, unde era relatat procesul unui tanar seminarist, care asasinase cu doua focuri de arma, intr-o bisericuta din Grenoble, o anume doamna Michoud. Stendhal a dat romanului sau subtitlul de cronica a anului 1830 si a indicat faptul ca istoria lui Julien Sorel trebuie inteleasa ca un destin social. De copil Julien admira uniformele stralucitoare ale trupelor imperiale, mai tarziu asculta plin de incantare povestiri despre marile batalii napoliene. Ascunzindu-si adevaratele sentimente imbratiseaza cariera ecleziastica dorindu-si sa devina o persoana importanta. Primarul din Verrieres, domnul Renal, il angajeaza ca profesor al copiilor sai. Astfel Julien o cunoaste pe doamna Renal si considera ca trebuie sa o seduca. Aceasta se indragosteste si relatia lor insotita de remuscarile doamnei Renal dureaza pana cand adversarul politic al primarului incepe sa imprastie zvonuri despre legaturile dintre cei doi. Doamna Renal reuseste sa-si convinga sotul ca zvonurile nu sunt adevarate si pentru a evita alte scandaluri Julien este trimis la scoala de preoti. Aici este recomandat marchizului de la Mole care ii ofera functia de secretar si se indragosteste de fiica acestuia. Julien traieste in mod deosebit patima furtunoasa, semanand uneori a dusmanie pentru Mathilde de la Mole, fata de iubirea profunda, suava si plina de tandrete pentru doamna Renal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu