Ion Creanga s-a nascut la data de 1 martie 1837 (astfel afirma insusi autorul in "Fragment de biografie", o alta varianta fiind 10 iunie 1839, conform unei condici din Humulesti), in satul Humulesti din judetul Neamt. A fost fiul lui Stefan a Petrii Ciubotariul si al Smarandei Creanga. A mai avut trei frati si trei surori mai mici. In anul 1846 Creanga a inceput scoala primara in satul natal avandu-l ca dascal pe Vasile a Ilioaei. Un an mai tarziu acesta a fost luat la oaste si a intrat in grija dascalului Iordache. In anul 1948 acesta a murit de holera si Creanga a trecut la scoala invatatorului Nicolae Nanu din Brosteni.
In 1853 a terminat clasa a treia primara la scoala publica de la Targul Neamt, avandu-l ca profesor pe Isaiia Teodorescu, "popa Duhu".
In 1854, Ion Creanga, numit acum Ion Stefanescu, s-a inscris la scoala de cahiteti din Falticeni. Un an mai tarziu a fost admis in anul al-II-lea la seminarul de la Socola.
La data de 23 august 1859 Ion Creanga s-a cununat cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu.
A devenit diacon si in octombrie 1860 s-a inscris la facultatea de teologie din Iasi. La sfarsitul aceluiasi an s-a nascut fiul sau Constantin.
In 1864 a primit postul de intitutor la sectiunea a II-a a clasei intaia de la scoala primara "Trei Ierarhi".
Dupa ce timp de mai multi ani a fost dascăl si diacon la diferite biserici din Iasi, a fost exclus din randurile clerului, deoarece a mers la teatru, si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.
In anul 1868 a aparut primul abecedar conceput de Ion Creanga, intitulat "Metoda noua de scriere si citire".
In 1871 a publicat un manual de citire intitulat "Invatatorul copiilor", unde a inserat trei povestiri: "Acul si barosul", "Prostia omeneasca" si "Inul si camesa".
Un an mai tarziu a fost exclus si din invatamant si a devenit mandatar al unui debit de tutun.
In 1873 s-a incheiat procesul de divort, fiul ramanand in grija sa. In 1875 l-a cunoscut pe Mihai Eminescu si a publicat in revista "Convorbiri literare", povestirile "Soacra cu trei nurori" si "Capra cu trei iezi".
In 1874 a fost numit institutor la clasele I si a-II-a de la Scoala primara de baieti nr. 2 din Pacurari.
In 1881 a aparut prima si cea de-a doua parte din "Amintiri din copilarie" iar un an mai tarziu cea de-a treia parte. Cea de-a patra parte din "Amintiri din copilarie" a fost citita in Cercul literar al lui Beldiceanu in 1888.
Ion Creanga a mai scris: "Punguta cu doi bani", "Danila Prepeleac", "Povestea porcului", "Povestea lui Stan Patitul", "Fata babei si fata mosneagului", "Ivan Turbinca", "Povestea lui Harap Alb", "Povestea unui om lenes", "Mos Ion Roata si Unirea", etc.
La data de 31 decembrie 1889 Ion Creanga a decedat in urma unui atac de epilepsie si a fost inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi.
Amintiri din copilarie (1881-1888)
"Amintiri din copilarie" reprezinta principala scriere a lui Ion Creanga. Lucrarea este structurata in capitole scrise in mai multi ani (1881-1888), unele dintre ele citite in fata cenaclului "Junimea" din Iasi.
Cartea ofera o descriere a copilariei lui Creanga cu detalii privind peisajul social al universului copilariei sale si descrie relatiile lui Nica al lui Stefan a Petrei cu diversele persoane cu care interactioneaza. Ea urmareste maturizarea lui Nica, de la o varsta idilica in satul Humulesti la o adolescenta rebela si la pregatirea pentru intrarea in randul preotimii ortodoxe in centrele de la Falticeni si Iasi.
Lucarea a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan.