Dante Alighieri s-a nascut la data de 29 mai 1265 la Florenta. Tatal sau, Alighiero di Bellincione, a fost negustor. Mama sa, Gabriella degli Abati, a murit cand Dante avea 17 ani.
Nu se cunosc foarte multe date despre educatia pe care a primit-o insa se banuieste ca a studiat acasa. A participat la prelegerile de filozofie si teologie la scolile franciscane si dominicane, studiind mai ales pe Aristotel si pe Toma d'Aquino. Este foarte posibil sa fi studiat la Universitatea din Bologna, in anul 1285 Dante aflandu-se in acest oras.
Evenimentul semnificativ al tineretii sale a fost intalnirea in anul 1274 cu Beatrice Bice di Folco Portinari, de care s-a indragostit la prima vedere si care l-a inspirat ulterior in scrierea operelor sale.
In anul 1285 s-a casatorit cu Gemma Di Manetto Donati, fiica unui negustor bogat.
In anul 1290 Beatrice a murit si Dante a fost foarte afectat si a inceput sa scrie "La Vita Nuova". In aceeasi perioada a inceput sa se implice si in viata politica. Dante Alighieri a fost doctor si farmacist. El nu a intentionat sa aiba aceste profesii, insa o lege emisa in 1295 impunea nobililor care doreau sa ocupe o functie publica sa se inscrie intr-una dintre „Corporazioni di Arti e Mestieri”. Astfel Dante a ales aceste meserii care nu ii erau total nepotrivite deoarece, la vremea respectiva, cartile erau vandute in farmacii.
In 1295 a fost trimis in San Gimignano cu o misiune diplomatica iar in anul 1300 a fost ales ca magistrat, unul din cei sase "priori" (supraveghetori ai puterii executive care alcatuiau "Signoria"). La indemnul sau liderii grupurilor antagoniste "albii" si "negrii" au fost exilaţi pentru a se mentine linistea in oras. In timp ce se afla la Roma grupul "negrilor" a preluat puterea in Florenta si lui Dante i s-a interzis intoarcerea in oras sub pedeapsa cu moartea. A locuit mai intai la Verona, intre anii 1307-1309 la Paris, iar apoi la Ravenna.
In anul 1316, conducerea orasului Florenta l-a invitat sa se intoarca din exil, insa conditiile puse erau aceleasi cu cele ale unui infractor si Dante a refuzat invitatia spunand ca se va intoarce atunci cand i se va restabili in intregime onoarea.
Opera scriitorului cuprinde: "Vita Nuova" (Viata noua) care a fost scrisa intre anii 1292 si 1293, la scurt timp dupa moartea Beatricei, care ilustreza marea iubire dintre Dante si Beatrice, "Le Rime", culegere de versuri in care sunt reunite poezii din tinerete si "Divina Commedia", o alegorie in versuri, inceputa probabil in 1306 si terminata cu putin timp inainte de a muri.
Operele sale filozofice si politice cuprind: "Il Convivio" (Banchetul, 1304-1307), "De vulgari eloquentia" (Cu privire la vorbirea comuna, 1303-1305) si "De Monarchia" (Despre monarhie, 1311-1313).
La data de 14 septembrie 1931 Dante Alighieri a murit la Ravenna in urma unui atac de malarie. A fost inmormantat la Biserica San Pietro Maggiore (ulterior denumita San Francesco).
Divina Comedie
"Divina Comedie" este cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri si una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii universale.
Opera este formata din trei parti: "Infernul", "Purgatoriul" si "Paradisul", cuprinzand 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cant introductiv la inceputul "Infernului". Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Calatoria in Infern si pe muntele Purgatoriului reprezinta traversarea intregii planete, in timp ce Paradisul este o reprezentare simbolica a cosmosului ptolemeic.
Dante descrie coborarea sa in Infern, trecerea prin Purgatoriu si, in final, ascensiunea in Paradis, ajungand la uniunea cu Divinitatea. El este calauzit mai intai de poetul roman Vergiliu, simbol al ratiunii si apoi de catre iubita sa Beatrice, simbol al credintei.
Initial, Dante si-a numit poemul "Commedia", in sensul ca un inceput dramatic are un final fericit. Actiunea este situata de autor in primavara anului 1300, in saptamana dinainte de Paste, atunci Dante incepe calatoria in "lumea de dincolo".
Agatha Mary Clarissa Miller,cunoscuta ca Agatha Christie, s-a nascut la data de 15 septembrie 1890 la Torquay, comitatul Devon, Anglia. Tatal sau a fost Frederick Alvah Miller, un broker american bogat iar mama Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui capitan din armata britanica. A avut o sora, Margaret Frary Miller cu 11 ani mai mare si un frate, Louis Montant Miller, cu 10 ani mai mare.
In anul 1901 tatal sau a murit si educatia a primit-o acasa de la mama sa care intotdeauna a indemnat-o sa scrie.
La varsta de 16 ani a plecat la Paris pentru a studia cantoul si pianul dar fiind foarte timida a renuntat la aceste studii si s-a intors in tara.
In anul 1914 s-a casatorit cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps, al carui nume l-a pastrat ca scriitoare. In 1919 a nascut-o pe fiica sa Rosalind Hicks. In anul 1928 Agatha a divortat de sotul sau dupa ce a aflat ca acesta a inselat-o.
In timpul primului razboi mondial, Agatha Cristie a lucrat la un spital si apoi la o farmacie familiarizandu-se cu otravurile pe care le va folosi in romanele sale.
In 1920 a publicat primul sau roman "Misterioasa Afacere de la Styles".
In anul 1927 in timpul unei croaziere in Orientul Mijlociu l-a cunoscut pe arheologul Sir Max Mallowan, care era cu 14 ani mai tanar si cu care s-a casatorit in anul 1930. Impreuna au calatorit in Siria si Irak. Actiunile din romanele sale au fost inspirate de locurile pe care le-a vizitat. Romanul "Crima din Orient Express" a fost scris intr-o camera de hotel din Istanbul, actiunea din "Moarte pe Nil" este situata in Egipt, iar actiunea din "Crima din Mesopotamia" in Irak. Actiunea altor romane este plasata in Devon, locul sau natal.
A scris romane, povestiri scurte si piese de teatru politiste dar si romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puţin cunoscute. Operele sale au in general ca personaje principale pe detectivul Hercule Poirot sau Miss Jane Marple. Scriitoarea a fost numita "Regina Crimei".
Printre romanele sale celebre se gasesc: "Crima pe terenul de golf"(1923), "Secretul de la Chimneys"(1925), "Cei patru mari"(1927), "Misterul de la Sittaford"(1931), "Crima din Orient Express"(1934),"Martorul mut"(1937), "Zece negri mititei"(1939), "Cei cinci purcelusi"(1942), "O crima anuntata"(1950), "Doamna McGinty a murit"(1952), "Dupa funeralii"(1953), "Cortina"(1975), "Misterul crimei fara cadavru"(1976), etc.
Agatha Christie a murit la data de 12 ianuarie 1976 la resedinta Winterbrook de langa Wallingford, in Oxfordshire. A fost inmormantata la Cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. Nepotul Aghatei Cristie, Mathew Prichard, a mostenit dreptul de autor al unor opere ale bunicii sale si este asociat la compania ce se ocupa de gestionarea operei "Agatha Christie Limited".
Agatha Christie a fost numita de catre "Guinness Book of World Records" ca "Cel mai vandut scriitor al tuturor timpurilor", alaturi de William Shakespeare. Cartile sale au fost traduse in cel putin 56 de limbi.
Crima din Orient Express (1934)
Romanul "Crima din Orient Express" a fost publicat de catre Agatha Cristie in anul 1934. A fost scris la Istanbul, intr-o camera a hotelului Pera Palace, care astazi este pastrata in memoria scriitoarei. Se numara printre cele mai vandute carti ale sale.
Personajul principal al cartii este detectivul belgian Hercule Poirot. Acesta pleaca spre Londra, unde are un caz de rezolvat, cu Orient Expressul. In vagonul sau se mai afla inca 14 persoane printre care si conductorul. Drumul obisnuit si aparent plictisitor se transforma intr-o adevarat ancheta cand intr-o noapte la ora 1 fara 23 de minute detectivul este trezit de un zgomot puternic. Dimineata afla ca unul dintre calatori si anume domnul Ratchett este mort. Astfel Hercule Poirot isi incepe munca de detectiv pentru a afla care este ucigasul dintre cei 12 oameni aflati in tren, din afara neputand sa patrunda nimeni.
Romanul a fost ecranizat pentru prima data in anul 1974, in regia lui Sidney Lumet. Filmul a avut o distributie impresionanta, cu Albert Finney in rolul lui Poirot, alaturi de Sean Connery, Ingrid Bergman, etc.
James Clavell s-a nascut la data de 10 octombrie 1924, la Sydney, Australia. Unele surse sustin faptul ca s-a nascut in Marea Britanie si s-a mutat in Ausralia la o varsta frageda. Numele sau de botez a fost Charles Edmund DuMaresq de Clavelle. Tatal sau a fost ofiter in Marina Regala Britanica lucru ce a determinat ca educatia sa sa fie facuta in mai multe locuri din lume. Ultimele studii au fost facute la Portsmouth.
In anul 1940 el s-a inrolat in Artileria Regala Britanica si a fost trimis in Malaezia sa lupte impotriva japonezilor. A fost ranit, capturat si dus intr-un lagar de prizonieri in insula Java si apoi la inchisoarea Changi, langa Singapore. In aceasta perioada a inceput sa scrie inspirat din momentele pe care le-a trait. Prima sa carte a fost „King Rat” (Changi).
In anul 1946 James Clavell a devenit capitan insa in urma unui accident de motocicleta a trebuit sa puna capat carierei militare.
A urmat apoi cursurile "Universitatii din Birmingham". Aici a cunoscut-o pe April Stride care era actrita. Cei doi s-au indragostit si s-au casatorit in anul 1951.
In anul 1953 Clavell s-a mutat impreuna cu familia in Statele Unite ale Americii, mai intai la New York, unde a lucrat in televiziune, iar apoi la Hollywood. Visul sau era sa devina regizor de film. Insa s-a facut remarcat ca scenarist al unor filme ca "The Fly" (1958), "Watusi"(1959) sau "The Great Escape"(1963).
In anul 1963 a devenit cetatean al Statelor Unite ale Americii.
"Saga Asiatica", asa cum a fost denumita seria sa de carti care prezinta cultura si modul de viata al japonezilor, cuprinde romanele: "Changi" (1962), "Tai-Pan" (1966), "Shogun" (1975), "Noble House" (Nobila Casa, 1981), "Whirlwind" (Vartejul, 1986), "Gai-Jin" (1993).
La data de 7 septembrie 1994 James Clavell a decedat in Elvetia in urma unei comotii cerebrale avute in timp ce lupta impotriva cancerului.
Shogun (1975)
Romanul "Shogun" a fost publicat de catre James Clavell In anul 1975. Este cea de-a treia carte din seria de sase care formeaza "Saga Asiatica", carti in care autorul ne prezinta cultura si modul de viata al civilizatiei din estul Asiei.
Este cel mai renumit roman al scriitorului si are peste 1500 de pagini. A devenit un bestseller, fiind tradus in numeroase limbi si ecranizat in anul 1980 intr-un serial de televiziune. Cuprinde o poveste plina de actiune, intriga si iubire, si ne face sa intelegem codul de onoare al samuraiului, plin de salbaticie, de frumusete si de obsesie a mortii.
Personajul principal al romanului este John Blackthorne sau Anjin-san asa cum l-au numit japonezii. Acesta impreuna cu echipajul sau de pe nava olandeza “Erasmus” naufragiaza pe coasta Japoniei. Supravietuitorii sunt luati prizonieri la porunca samuraiului Omi-san si Blackthorne este folosit de catre Seniorul Toragana in ascensiunea sa catre titlul de Shogun, adica comandant suprem al armatei, al doilea om ca putere si influenta dupa imparat.
Carl Friedrich May s-a nascut la data de 25 februarie 1842, la Ernstthal in Landul Saxonia din Germania. Tatal sau a fost un tesator sarac. A fost al cincilea fiu dintr-o familie cu paisprezece copii din care noua au murit la cateva luni de la nastere. La varsta de doi ani, Karl May, probabil din cauza unei carente de vitamina A, a contractat o hemeralopie, devenind nevazator pana la varsta de cinci ani cand cu ajutorul unui medic bun si-a recapatat vederea.
Dupa clasele primare s-a inscris, la dorinta mamei sale, la seminarul pedagogic din Waldenburg de unde a fost exmatriculat in anul 1859 din cauza ca a furat sase lumanari. Dupa ce a fost iertat pentru acest gest a mers la seminarul pedagogic din "Plauen" dar dupa cateva zile a fost exmatriculat si de aici fiind acuzat ca ar fi sustras ceasul unui coleg. In urma acestor intamplari i-a fost interzis sa mai urmeze un alt seminar.
Pentru a-si castiga existenta Karl May a inceput sa dea lectii de germana, sa compuna muzica si sa recite poezii.
La varsta de douazeci de ani a pornit in prima calatorie in America de Nord, unde timp de un an a fost angajat ca fochist pe un vapor, mai apoi invatator la copiii unei familii bogate si topograf supraveghetor la caile ferate. Reintors in tara a fost acuzat de mai multe furturi si a petrecut opt ani la inchisoare. In aceasta perioada a inceput sa scrie povestiri.
In 1879, la Stollberg (Sachsen) a fost arestat timp de cinci zile pentru incercarea de inselare a autoritatilor, prin declararea unei identitati false.
In anul 1880 Karl May s-a casatorit cu Emma Pollmer, incepand o viata normala, scriind cartile care i-au adus ulterior succesul. A scris pentru mai multe ziare folosind mai multe pseudonime pentru a primii de mai multe ori onorariul.
In 1892 l-a intalnit pe editorul Friedrich Ernst Fehsenfeld care i-a propus prezentarea naratiunilor sale in carti. Astfel a aparut „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de calatorie a lui Karl May), incununata de succes. Printre cele mai renumite volume se numara „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura indianului apas Winnetou.
In urmatorii ani a incheiat contracte in Germania si Austria. A devenit din ce in ce mai popular si s-a mutat in „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), unde astazi functioneaza „Muzeul Karl May”.
In anii 1899-1900 scriitorul a calatorit in Orient unde a cunoscut-o pe Klara Plohn, care a devenit cea de-a doua sa sotie.
La data de 9 decembrie 1902 Karl May a primit la „Universitas Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Lowen”.
Printre operele sale se numara: „Winnetou”, „Aventuri in desertul salbatic”, „Insula giuvaerurilor”, „Caravana sfanta”, „Tainele Tibetului”, „Testamentul incasului”, „Razbunarea”, „Valea mortii”, „Testamentul lui Winnetou”, „Taina lui Old Surehand”, etc.
In ultimii sai ani de viata scriitorul a suferit de depresii nervoase si halucinatii. La data de 30 martie 1912, Karl May, a decedat la Radebeul, din cauza unei paralizi cardiace complicata cu bronsita acuta astmatica.
Winnetou (1893)
Romanul "Winnetou" a aparut in anul 1893 si cuprinde trei parti. In centrul romanului de afla figura inteleptei capetenii apase Winnetou. Acesta este insotit indeaproape de fratele sau de sange Old Shatterhand, alter-ego-ul autorului. Prietenia dintre cei doi a luat nastere in imprejurari potrivnice dar impresioneaza prin forta si increderea care depasesc orice limite.
Winnetou a devenit sef de trib al apasilor dupa uciderea tatalui sau Intschu-tschuna si a surorii sale Nscho-tschi de catre banditul Santer, un cautator de aur. Calul lui Winnetou purta numele de Iltschi ("Vânt"), iar arma sa era o pusca faimoasa denumita "Arma de argint", o pusca cu teava dubla, decorata cu tinte din argint. Winnetou si Old Shatterhand pornesc impreuna pe urmele lui Santer pentru a se razbune dar vor fi impiedicati de mai multe ori de catre aliatii acestuia: kiowasii.
Eschil s-a nascut la Elefsina in anul 525 i.H. Datele biografice sunt foarte putine. Anul nasterii este cunoscut datorita inscriptiei de pe Marmura din Paros, conform careia poetul ar fi avut 35 de ani atunci cand a participat la batalia de la Marathon din anul 490i.H. Tatal sau se numea Ephorion si era descendent dintr-o familie nobila si instarita. A fost fara indoiala educat in spirit religios, iniţiat in misterele eleusine, devenite sarbatoare importanta nu numai la Atena, ci in intreaga Grecie.
In anul 480i.H. Eschil a participat la Batalia de la Salamina impotriva persilor si a dovedit mult curaj. El s-a refugiat pe insula Salamina si a privit, din golf, cetatea in flacari. Mai tarziu s-a inspirat din aceste momente in scrierile sale.
Eschil a cautat ca prin operele sale sa trezeasca in oameni sentimentele de care era el insusi cuprins: dragostea de patrie, cultul virtutii, supunerea fata de zei. A fost un scriitor foarte popular.
In 476-475I.H. a mers in Sicilia, invitat la inaugurarea coloniei grecesti Etna. La Siracuza i-a fost reprezentata tragedia „Etneenele” care mai apoi a fost pierduta.
In martie 472i.H. a fost jucata la Atena piesa "Persii", care a fost pastrata, avand un subiect istoric inspirat din evenimentele din anul 480i.H. Intre anii 471–469i.H. Eschil a calatorit pentru a doua oara in Sicilia. „Perşii”, deja celebra a fost reprezentata la Siracuza.
In 467i.H. a fost foarte apreciata trilogia „Laios”, „Oedip”, „Cei sapte contra Tebei” (primele doua au fost pierdute) iar dupa noua ani trilogia "Orestia".
In jurul anului 457i.H a fost reprezentata trilogia dedicata lui Prometeu, „Prometeu inlantuit”, „Prometeu eliberat”, „Prometeu purtator al focului”.
Eschil a scris peste 90 de piese din care s-au pastrat doar cateva: trilogia “Orestia” care cuprinde “Agamemnon”, "Choeforele" (Choeforoi) si "Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7 contra Tebei" (Hepta epi Thebas), "Prometeu incatusat" (Prometheus desmotes) si "Persii" (Persai).
In anul 456i.H scriitorul a facut ultimul sau drum in Sicilia deoarece a murit la Gela, in sudul Siciliei. Conform unei legende, Eschil ar fi murit in imprejurari bizare, fiind lovit in cap de carapacea unei broaste testoase.
Orestia (458i.H.)
Trilogia "Orestia" a fost premiata in urma reprezentatiei din anul 458i.H. Este alcatuita din „Agamemnon”, „Choephorele” si „Eumenidele”.
Este povestea asasinarii lui Agamemnon de catre sotia sa Clitemnestra si a pedepsirii crimei de catre fiul lor Oreste, ajutat de sora sa Electra.
In aceasta opera Eschil a incercat sa demonstreza faptul ca asemenea nenorociri sunt pricinuite nu de vointa zeilor, ci de necinstirea si de crimele oamenilor. Eschil a daramat vechiul cult al domniei destinului implacabil, subliniind valoarea liberei personalitati umane si a justitiei.
Jerome David Salinger s-a nascut la data de 1 ianuarie 1919 in Manhattan, New York. Tatal sau a fost evreu iar mama irlandeza catolica. Si-a petrecut copilaria in Manhattan. In timpul liceului a inceput sa scrie povestiri si a reusit sa publice cateva la inceputul anilor 1940. In aceasta perioada a publicat si doua episoade din ceea ce avea sa devina "De veghe in lanul de secara": „Sunt nebun” si „Usoara rebeliune in afara Madison-ului”.
A urmat Academia Militara Valley Forge din Pennsylvania care l-a inspirat in descrierea Scolii Pencey din romanul "De veghe in lanul de secara". Apoi a participat la cel de-al Doilea Razboi Mondial si a fost marcat profund de evenimentele traite in aceasta perioada. Mai multe povestiri au fost inspirate de acestea.
In 1948 a publicat in revista "The New Yorker" povestirea „O zi perfecta pentru pestele-banana”. Trei ani mai tarziu a publicat romanul "De veghe in lanul de secara" care a fost foarte apreciat de public. Deoarece romanul l-a adus pe J. D. Salinger in atentia publicului, acesta s-a izolat dar a continuat sa publice alte scrieri dar intr-un ritm mai lent. La scurt timp s-a mutat in Cornish, New Hampshire, unde a continuat sa scrie opere pe care insa nu le-a mai publicat.
J. D. Salinger a incercat sa scape de atentia publicului dar nu a reusit acest lucru. In anul 1980 l-a dat in judecata pe biografului britanic Ian Hamilton care avea intentia de a publica o biografie care cuprindea unele scrisori ale lui Salinger. Cu aceasta ocazie au fost dezvaluite unele aspecte ale vietii intime a lui Salinger inclusiv faptul ca a scris doua romane si numeroase povestiri fara a le publica. Aceste lucruri au devenit cunoscute prin stenogramele procesului. Fara sa vrea scriitorul a ajuns din nou in centrul atentiei la sfarsitul anilor 1990 cand doua persoane apropiate si-au publicat memoriile: Joyce Maynard, o fosta iubita si Margaret Salinger, fiica lui.
In iunie 2009 Salinger l-a dat in judecata pe scriitorul suedez Fredrik Colting, care scrie sub pseudonimul J.D. California, pentru ca a folosit un personaj din romanul "De veghe in lanul de secara" fara a respecta drepturile de autor.
Alte publicatii ale autorului sunt: "Noua povestiri" (1953), "Franny si Zooey" (1961), doua nuvele "Dulgheri, inaltati grinda acoperisului" si "Seymour: o prezentare" (1963) si ultima sa lucrare publicata, nuvela „Hapworth 16, 1924”, aparuta in "The New Yorker" in data de 19 iunie 1965.
J. D. Salinger a murit la data de 27 ianuarie 2010, in locuinta sa din Cornish, New Hampshire.
De veghe in lanul de secara (1951)
Romanul "De veghe in lanul de secara" a fost publicat de catre J.D.Salinger in anul 1951 si a fost foarte apreciat de public inca de la inceput.
In primele pagini ale operei este facuta o prezentare a personajului principal, un adolescent, pe nume Holden Caulfield, care provine dintr-o familie modesta, cu patru copii, unul mai mare pe nume D.B., scriitor la Hollywood, care acum se prostitueaza, Holden, unul mai mic, Allie, care a murit de leucemie cu ceva timp in urma si o sora in clasa a 4-a pe nume Phoebe.
Romanul descrie ultimele lui zile petrecute la Pencey, unde, deoarece era corigent la trei materii din patru, urma sa fie exmatriculat inainte de vacanta de Craciun, insa nu pentru prima oara deoarece mai fusese exmatriculat si din alte scoli precum Whooton si Elkton Hills.
In roman ne sunt detaliate relatiile dintre personajul principal, Holden Caulfield, familia si prietenii sai dar si drumul si peripetiile prin care trece acesta cand se intoarce la New York, unde petrece cateva zile pana cand ajunge acasa si le spune parintilor vestea cea rea.
Samuel Langhorne Clemens, cunoscut in litertura sub pseudonimul Mark Twain, s-a nascut la data de 30 noiembrie 1835 in localitatea Hannibal, statul Missouri. Parintii sai au fost negustorul John Marshall Clemens si Jane Lampton Clemens. A fost al saselea din sapte copii dintre care doar o fata si doi baieti au ajuns la varsta maturitatii.
In anul 1847 tatal lui Mark Twain s-a imbolnavit de pneumonie si a decedat. In acelasi an Mark Twain a intrat ca ucenic la un tipograf. La varsta de saisprezece ani a inceput sa scrie articole si schite.
La optsprezece ani a plecat ca tipograf in mai multe orase insa dupa patru ani s-a intors in Missouri si a inceput sa se pregateasca pentru a deveni pilot de vas cu zbaturi, o profesie foarte bine platita. L-a convins si pe fratele sau sa lucreze impreuna cu el dar vasul pe care acesta servea a explodat si fratele lui a murit. De atunci s-a invinovatit toata viata pentru acest lucru insa a continuat sa lucreze ca pilot.
Dupa izbucnirea Razboiului civil din America, in 1861, a plecat spre vest si ajuns in Nevada a devenit miner. Dupa esecul ca miner, a inceput sa lucreze la un ziar din Virginia City numit "The Daily Territorial Enterprise". Atunci a folosit pentru prima oara pseudonimul literar "Mark Twain".
In anul 1867, Twain l-a cunoscut pe Charles Langdon si au devenit prieteni. Acesta i-a aratat o poza cu sora sa, Olivia, si Twain a sustinut ca s-a indragostit. Un an mai tarziu a cunoscut-o si in 1869 s-au logodit. In februarie 1870 au avut nunta la New York.
Mark Twain si sotia sa s-au stabilit la Buffalo, unde s-a nascut fiul lor care a murit la un an si sapte luni de difterie. Au mai avut trei fiice: Susy, Clara si Jean.
In anul 1896 pe cand se afla intr-un turneu de lecturi in Anglia a aflat ca fiica sa Susy a murit de meningita si a intrat intr-o depresie profunda. Aceasta i-a fost adancita de decesul sotiei in 1904 si de decesul altei fiice, Jean, in 1909. Mark Twain a murit de angina pectoris la 21 aprilie 1910 in Redding, Connecticut si a fost inmormantat la Elmira, statul New York.
Printre operele lui Mark Twain se numara: "The Adventures of Tom Sawyer" (Aventurile lui Tom Sawer, 1876), "The Prince and the Pauper" (Print si cersetor, 1882), "Adventures of Huckleberry Finn" (Aventurile lui Huckleberry Finn, 1884), "A Connecticut Yankee in King Arthur's Court" (Un yancheu la curtea regelui Arthur, 1889), etc.
Un yankeu la curtea regelui Arthur (1889)
Romanul "Un yankeu la curtea regelui Arthur" a fost publicat de catre Mark Twain in anul 1889. Este o carte de aventuri, amuzanta in care secolul XIX este adus in vremea regelui Arthur prin intermediul personajului principal, Hank Morgan, care se trezeste in mod inexplicabil transportat in timp, in Anglia medievala.
Cartea portretizează extrem de bine oamenii epocii medievale, Mark Twain reusind sa transpuna fidel atat mentalitatea cat si limbajul folosit in acea perioada.
Un yankeu din Conneticut se trezeste la curtea regelui Arthur si da peste cap obiceiurile vremii, rezultatul fiind o savuroasă satira, presarata cu intrigi politice, jucatori la bursa, sarlatani cu statut de vrajitori veritabili si cavaleri care fac reclama la pasta de dinti.
Francois Rabelais s-a nascut in jurul anului 1494 in tinutul Turena de langa Chinon. A fost fiul avocatului Antoine Rabelais. Despre copilaria si adolescenta lui nu se stiu prea multe lucruri. Studiile elementare le-a inceput la abatia benedictina din Seuilly, aproape de ferma parinteasca. In anul 1510, a intrat ca invatacel eclesiastic intr-o manastire de calugari franciscani si dupa noua ani s-a calugarit.
In 1523 Rabelais a parasit locasul monahal si si-a gasit un protector in persoana staretului Geoffroy d’Etissac, al carui secretar a devenit. In 1527 a plecat sa viziteza marile centre universitare ale vremii :Bordeaux, Toulouse, Valence, Bourges, Orleans, Angers si Paris.
In 1530 a inceput studiul medicinei la Universitatea din Montpellier, pentru ca in anul 1532 sa fie numit medic in Lyon la Hotel Dieu. Cu ajutorul cunostintelor sale de greaca a tradus in franceza "Aforismele" lui Hipocrat. Sub pseudonimul Alcofrybas Nasier (anagrama lui Francois Rabelais) a scris prima sa opera "Pantagruel" (1532) si un almanah amuzant "La Pantagrueline Prognostication". Cu putin timp inainte a scris "Les Grandes et inestimable Chroniques du grand et enorme geant Gargantua" ("Marile si nepretuitele cronici ale enormului urias Gargantua") care s-a bucurat de mare succes in Lyon.
In anul 1533 Rabelais a publicat "La vie tres horrifique du grand Gargantua, pere de Pantagruel" (Viata extrem de infricosatoare a marelui Gargantua, tatal lui Pantagruel).
A facut mai multe calatori in Italia, iar in anul 1546 a publicat "Le Tiers Livre" ("A treia carte despre Pantagruel"), semnata de data asta Francois Rabelais.
Ultimii ani din viata i-a trait din veniturile parohiei Meudon. I se atribuie ca testament fraza: " N-am nimic, sunt plin de datorii, restul il las saracilor". A murit la data de 9 aprilie 1553, la Paris.
La noua ani de la moartea lui, in 1562, a aparut o editie partiala a celei de-a cincea carti "Le Cinquieme Livre", a aventurilor lui Pantagruel, "L’Ile Sonnante" ("Insula sunatoare"). Spirit umanist, poliglot, cu larga deschidere culturala, a fost una dintre cele mai reprezentative personalitati ale Renasterii. Opera care i-a asigurat nemurirea o constituie romanele Gargantua si Pantagruel, o satira acida la adresa moravurilor acelei epoci, prin care critica bigotismul, superstitiile si abuzurile clerului.
Gargantua si Pantagruel
In scrierea cartilor despre Gargantua si Pantagruel, Francois Rabelais s-a inspirat dintr-o carte de o larga popularitate intitulata “Marile si Nepretuitele Cronici ale marelui si enormului urias Gargantua...... “ si titlul continua cu multe explicatii. Autorul acestei carti a ramas necunoscut, izvoarele de asemenea. “Nepretuitele Cronici...” povesteau aventurile unei familii de uriasi, creata prin farmecele vrajitorului Merlin. Uriasul Gargantua lupta in Anglia impotriva dusmanilor regelui Arthur. Autorul n-a pastrat din aceasta decat unele personaje, putine episoade, si cateva procedee de stil.
“Gargantua si Pantagruel“ constituie un vast roman satiric, o epopee comica. Scriitorul scoate in evidenta si reproseaza abaterea de la scopul iniţial, gandirea ingusta, lacomia si ipocrizia.
Marin Preda s-a nascut la data de 5 august 1922, in comuna Silistea-Gumesti. A fost fiul lui Tudor Calarasu, plugar, si al Joitei Preda.
Intre anii 1930-1934 Marin Preda a urmat primele patru clase in comuna natala. Urmatoarele trei clase le-a urmat la Balaci. Apoi s-a inscris la Scoala normala din Abrud unde a luat examenul cu nota zece. In anul 1939 a fost transferat la Scoala din Cristur unde a inceput sa se faca remarcat la sedintele societatii literare din scoala.
In 1940 Marin Preda a fost transferat la Bucuresti. Aici a inceput sa trimita scrieri literare la diverse reviste dar deocamdata fara rezultat. In luna iunie a aceluiasi an a sustinut examenul de capacitate dar a renuntat sa urmeze in continuare scoala din cauza dificultatilor materiale. A ramas in Bucuresti si s-a angajat corector la ziarul "Timpul".
In anul 1942 Marin Preda a debutat ca scriitor cu schita "Parlitu'" care a aparut in ziarul "Timpul" si a devenit secretar de redactie la "Evenimentul zilei".
Intre anii 1943-1945 si-a indeplinit serviciul militar la Turnu Magurele. Apoi s-a intors in Bucuresti unde a devenit corector la "Romania libera" si a inceput sa publice proze scurte in reviste.
In 1948 a fost publicat volumul de schite si povestiri "Intalnirea din pamanturi". In 1949 a aparut nuvela "Ana Rosculet" iar in 1952 nuvela "Desfasurarea". Tot in 1949 a devenit redactor la "Viata Romaneasca".
In anul 1955 a aparut romanul "Morometii", vol.I, pentru care scriitorul a primit "Premiul de Stat". Anul urmator a publicat nuvela "Ferestre intunecate" iar in anul 1962 a aparut prima editie a romanului "Risipitorii". In 1967 a aparut al doilea volum din "Morometii".
In 1968 a fost publicat romanul "Intrusul", in 1972 romanul "Marele singuratic", in 1975 romanul "Delirul", iar in 1977 volumul autobiografic "Viata ca o prada" care a primit "Premiul pentru publicistica al Uniunii Scriitorilor".
In anul 1980 a aparut in trei volume romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni". In acelasi an, la 16 mai, Marin Preda a decedat , la Mogosoaia, langa Bucuresti. Funerariile au avut loc la data de 21 mai la Cimitirul Serban Voda (Bellu) din Bucuresti.
Morometii (1955, 1967)
Primul volum al romanului "Morometii" a fost publicat de catre Marin Preda in anul 1955 iar cel de-al doilea in 1967.
Romanul are ca tema satul si taranul in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Personajul principal, Ilie Moromete, ilustreaza statutul taranului roman, iubitor al valorilor traditionale, al familiei si a proprietatii taranesti - pamantul. Ilie Moromete stapaneste in chip absolut peste o familie a carei alcatuire prevesteste parca destramarea: trei fii din prima casatorie – Paraschiv, Nila si Achim, in timp ce Ilinca si Niculae provin din cea de-a doua. Tita este fata Catrinei - cea de-a doua sotie a lui Ilie Moromete, din prima casatorie. Actiunea volumului I este plasata cu trei ani inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial (1937) intr-un sat din "Campia Dunarii", Silistea-Gumesti. Sunt prezentate fapte din viata familiei Moromete, cum ar fi secerisul dar si conflictul dintre Ilie Moromete si fii sai, Nila, Paraschiv si Achim, care fug la Bucuresti cu oile si caii, lasand familia fara mijloacele zilnice de trai.
In volumul al doilea, actiunea se reia dupa zece ani.Acum acasa se mai afla doar Ilinca, deoarece Tita s-a maritat iar Nicolae a plecat la scoala. Acesta se va intoarce ca activist. Cei trei frati plecati la Bucuresti si-au facut un drum propriu, Paraschiv a devenit sudor la I.T.B., Achim si-a deschis o pravalie cu banii de pe oi, iar Nila a devenit portar la un bloc. Astfel s-a spulberat dorinta lui Moromete de a avea o familie unita.
Jean-Baptiste Poquelin s-a nascut la data de 15 ianuarie 1622 si a fost botezat la biserica Saint-Eustache. Mama sa a fost Marie Cresse, fiica unui tapiter si a murit in anul 1632. Tatal sau, Jean Poquelin, un bogat negustor, s-a recasatorit cu Catherine Fleurette, tot fiica de negustori.
Intre anii 1633-1639 Jean-Baptiste a studiat la Colegiul de iezuiti Clermont iar in 1642 a obtinut licenta in drept la Orleans. Dupa ce a fost inscris in Barou, timp de sase luni, si-a inlocuit tatal ca tapiter valet al regelui in timpul calatoriei acestuia la Narbonne.
In iunie 1643, impreuna cu Madeleine Bejart, cu un frate si o sora a acesteia,a fondat trupa "L'Illustre Theatre". Aceasta a debutat la "Jeu de paume" al lui Nicolas si Louis Metayer. In luna iulie Jean-Baptiste Poquelin a adoptat pseudonimul de Moliere si a devenit director. In 1645 situatia financiara a trupei s-a inrautatit si Moliere a fost inchis pentru cateva zile la Chatelet. A fost eliberat de catre tatal sau si a plecat intr-un tur al satelor drept comedian voiajor. A dus aceasta viata timp de 14 ani.
In aceasta perioada a compus mai multe farse din care majoritatea s-au pierdut. In 1660 Moliere a creat personajul Sganarelle si a devenit "primul farsor al Frantei".
Pe 20 februarie 1662 Moliere s-a casatorit cu Armande Bejart, fiica lui Madeleine. Doi ani mai tarziu s-a nascut primul fiu al lui Moliere care l-a avut ca nas pe rege.
La data de 12 mai 1664 a avut loc prima reprezentatie a piesei "Tartuffe" iar anul urmator pe 15 februarie s-a jucat "Don Juan". In luna noiembrie Moliere a suferit o congestie pulmonara.
In 1667 Armande si Moliere s-au despartit. Moliere a inchiriat un apartament in satul Auteuil unde s-a mutat impreuna cu Chapelle, Bouileau si micul Baron care a devenit un bun actor.
Alte opere ale lui Moliere sunt: "Le Medecin volant" (1659), "Les Precieuses ridicules" (1659), "Sganarelle" (1660), "Dom Garcie de Navarre" (1661), "L'Ecole des maris" (1661), "Les Facheux" (1661), "L'Ecole des femmes" (1662), "L'Impromptu de Versailles" (1663), "La Princesse d'Elide" (1664), "Tartuffe" (1664), "Don Juan" (1665), "Le Misanthrope" (1666), "L'Avare" (1668), "Monsieur de Pourceaugnac" (1669), "Les Amants magnifiques" (1670), "Psyche" (1671), "Le Malade imaginaire" (1673), etc.
La data de 17 februarie 1673 lui Moliere i s-a facut rau in timpul unei reprezentatii a piesei "Le malade imaginaire" si a decedat de tuberculoza in locuinta sa din strada Richelieu. In urma interventiei regelui pe langa arhiepiscopul Parisului, Moliere a fost inmormantat la cimitirul Saint-Joseph.
Avarul (1668)
Avarul (L'Avare ou l’Ecole du mensonge - Avarul, sau scoala minciunilor) este o comedie satirica in cinci acte, in proza. Subiectul a fost inspirat din comedia antica a scriitorului latin Plautus, "Ulcica", in care personajul principal desi gaseste o comoara continua sa traiasca in lipsuri cu teama permanenta ca cineva il poate prada.
Comedia "Avarul" a fost reprezentata la 9 septembrie 1668 pe scena de la Palais-Royal. Personajul principal este Harpagon, un om stapanit de o mare zgarcenie si de un egoism ridicol. In piesa mai apar doua perechi de indragostiti: Elise si Valere, Mariane si Cleante, La Fleche, valetul lui Cleante, si jupanul Jacques, bucatarul si vizitiul avarului. Cleante si Elise sunt copii lui Harpagon. Elise impartaseste dragostea cu Valere, care, pentru a o putea cere in casatorie, devine servitorul lui Harpagon, iar Cleante este indragostit de Mariane, o fata saraca. Insa si Harpagon este indragostit de tanara Mariane dar ezita sa o ceara in casatorie deoarece aceasta nu are avere. In acelasi timp planuieste sa o casatoreasca pe fiica sa, impotriva vointei sale, cu un tanar bogat.
De-a lungul timpului, gratie renumelui piesei, Harpagon a devenit sinonim cu zgarcenia. Personajul este definit si prin limbaj, foloseste de multe ori replica "fara zestre" si poarta haine cenusii, cu urme de uzare.
Fiind o piesa in proza, "Avarul", nu avut un mare succes in 1668, deoarece publicul era obisnuit cu comediile in versuri, insa acum se numara printre cele mai importante piese ale lumii.
Charles John Huffam Dickens s-a nascut la data de 7 februarie 1812 in Portsmouth, Hampshire. Este al doilea din cei opt copii ai lui John Dickens, functionar la Intendenta Marinei Regale din Portsmouth si al Elizabethei Dickens, fiica unui ofiter de marina.
Familia i-a asigurat educatia la o scoala privata, insa totul s-a schimbat dupa ce tatal sau a pierdut o suma mare de bani in distractii si familia a fost trimisa la inchisoarea datornicilor. In 1824 Charles Dickens a intrerupt scoala pentru a lucra la o fabrica de ghete. La moartea mamei sale, gratie unei mosteniri, John Dickens si-a platit datoriile si si-a reluat slujba iar fiul sau s-a intors la scoala.
In 1827 Charles Dickens s-a angajat copist la biroul avocatului Charles Molloy, apoi secretar de birou la un alt avocat. In scurt timp a devenit stenograf in Parlament si reporter la ziarul "The True Sun" apoi la "The Mirror of Parliament".
In anul 1829 s-a indragostit de Maria Beadneal, fiica unui bancher care s-a opus casatoriei din cauza situatiei sociale modeste a lui Charles.
In 1833 a avut loc debutul literar al lui Charles Dickens sub pseudonimul Boz cu cateva schite trimise la "The Monthly Magazine". Trei ani mai tarziu s-a casatorit cu Catherine Hogarth, fiica redactorului sef al ziarului "The Evening Cronicle". In acesti ani a publicat primul sau roman, "The Pickwick Papers". La sfarsitul anului 1838 au fost stranse intr-un volum "Aventurile lui Oliver Twist" iar un an mai tarziu a aparut romanul "Nicholas Nickleby". Alte romane ale scriitorului sunt: "Barnaby rudge" (1841), "Note din America"(1842), "Viata si aventurile lui Martin Chuzzlewit" (1844), "Dombey si Fiul" (1848), "Viata lui David Copperfield" (1850), "Micuta Dorrit" (1855). In 1843 a scris prima povestire "Colind de Craciun" din ciclul "Povesti de Craciun". Aceasta povestire a stat ulterior la baza realizarii mai multor filme de Craciun.
In anul 1861 a fost publicat romanul "Marile sperante", cel mai important roman al sau. Din 1864 Charles Dickens a inceput sa fie prezent la lecturile si intalnirile publice cu scopuri de binefacere. In acelasi an a publicat romanul "Prietenul nostru comun" si povestirea "Testamentul doamnei Lirriper".
In 1869 starea sanatatii autorului a inceput sa se inrautateasca iar un an mai tarziu, la 9 iunie, a murit la Gad's Hill, doborat de o congestie cerebrala. A fost inmormantat la Catedrala Westminster-Panteonul Angliei.
Marile sperante (1861)
Romanul "Marile sperante" a fost publicat in anul 1861. Este unul dintre cele mai bune si mai complexe romane ale lui Charles Dickens. A constituit si baza mai multor proiecte cinematografice. Este un roman semi-autobiografic in care orfanul Pip isi povesteste viata incepand cu etapa copilariei si ajungand pana la perioada maturitatii.
Micul Pip isi duce existenta intr-o fierarie situata la marginea unei localitati din apropierea Londrei, alaturi de sora sa, care nu uita sa-i aminteasca zilnic faptul ca "l-a crescut cu propriile maini", si cu cumnatul sau, Joe, un om foarte calm si bland. Doua evenimente i-au marcat viata lui Pip: intalnirea intr-o seara, in cimitirul localitatii, cu un evadat ( Abel Magwitch ) si apoi vizitele saptamanale la domnisoara Havisham, o femeie care a trait o mare deceptie si acum isi duce existenta intr-un mod mai ciudat. In centrul romanului se gaseste povestea de dragoste dintre Pip si Estela, fiica adoptiva a domnisoarei Havisham dar si ambitia lui Pip de a deveni un gentlemen, demn de o fata ca Estela. Aceasta perspectiva ii este oferita de catre avocatul Jaggers, care il instiinteaza ca va intra in posesia unei averii, insa binefacatorul sau doreste sa ramana necunoscut atat cat va crede el de cuviinta.
Gheorghe Visan s-a nascut la data de 2 iulie 1899 in Bucuresti. A fost fiul Mariei Visan, menajera in casa sotilor Maria si Constantin Calinescu.
In anul 1903 impreuna cu mama sa si cu sotii Calinescu s-a mutat la Botosani unde au locuit pana in 1905 cand s-au mutat la Iasi. Aici a urmat primele doua clase la Colegiul Carol I. La data de 17 martie 1907 Maria si Constantin Calinescu l-au adoptat pe fiul Mariei Visan care s-a numit de acum Gheorghe Calinescu.
Clasele primare a III-a si a IV-a Gheorghe Calinescu le-a urmat la Bucuresti unde s-au mutat dupa moartea lui Constantin Calinescu.
Intre anii 1910-1917 Calinescu a studiat la gimnaziile "Gheorghe Sincai", Dimitrie Cantemir' si la liceul "Gheorghe Lazar". In 1918 a sustinut examenul de bacalaureat. Un an mai tarziu a trimis revistei "Sburatorul" cateva poezii care nu au fost primite cu prea mult entuziasm insa nu si-a pierdut curajul si a continuat sa scrie lucrari despre Duiliu Zamfirescu, N.Filimon, G.Toparceanu,etc. In primul an de facultate l-a cunoscut pe Ramiro Ortiz, profesor de limba italiana si datorita scestuia a devenit interesat de limba si literatura italiana. In 1923 a obtinut licenta in limba si literatura italiana si secundar in limba si literatura romana. In 1928 a inceput sa predea limba italiana si romana la liceul "Diaconovici Loga" si la "Scoala superioara de comert" din Timisoara.
La data de 19 decembrie 1926 a publicat in "Universul literar" poezia "Nova mihi apparuit Beatrix".
La 4 mai 1929 Calinescu s-a casatorit cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni.
In 1932 a scris "Viata lui Mihai Eminescu". La 27 august a aparut in "Romania literara" primul capitol din romanul "Ursitoarele" care va fi numit ulterior "Vino in Liban, mireasa". In anul urmator a aparut romanul "Cartea nuntii".
In 1936 George Calinescu a primit premiul Hamangiu pentru "Viata lui Mihai Eminescu" si "Opera lui Mihai Eminescu" si si-a dat doctoratul la Universitatea din Iasi. Dupa un an a publicat volumul "Poezii".
In anul 1938 a publicat romanul "Enigma Otiliei" si "Viata lui Ion Creanga". In 1939 a infiintat la Iasi "Jurnalul literar". Din initiativa lui a aparut si colectia "Scriitori de ieri si de azi". In acelasi an a publicat volumul "Principii de estetica". Doi ani mai tarziu a publicat "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent".
In 1943 a publicat "Sun" sau "Calea neturburata", mit mongol, dedicat lui Iorgu Iordan. In 1946 a aparut volumul "Impresii asupra literaturii spaniole". Trei ani mai tarziu a publicat volumul "Trei nuvele".
In 1953 scriitorul a publicat romanul "Bietul Ioanide". Anul urmator in colaborare cu Ovidiu Crohmalniceanu si I. Vitner, Calinescu a editat manualele de "Istoria literaturi romane" clasele a VIII-a si a IX-a. In 1955 a publicat volumul "Am fost in China noua" iar in 1956 "Studii si conferinte". In 1960 a aparut romanul "Scrinul negru" si in 1963 volumul "Lauda lucrurilor".
In 1964 i s-a acordat Premiul de Stat "pentru activitatea literara si publicistica din ultimii ani". In luna noiembrie a fost diagnosticat cu ciroza hepatica si la data de 12 martie 1965 George Calinescu a murit la Sanatoriul din Otopeni.
Enigma Otiliei (1938)
Romanul "Enigma Otiliei" a fost publicat de catre George Calinescu in anul 1938. Initial romanul a avut titlul "Parintii Otiliei" dorind sa ilustreze paternitatea, insa autorul i-a schimbat numele in "Enigma Otiliei" vrand astfel sa sugereze o posibila enigma a fetei si astfel sa atraga cititorii.
"Enigma Otiliei" nareaza povestea de dragoste nefericita dintre Felix si Otilia. George Calinescu a definit tema operei ca fiind : “monografia unei familii bucurestene”. In roman este prezentata viata burgheziei bucurestene la inceputul sec.XX. Intreaga actiune se costruieste in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, care o are sub tutela pe Otilia Marculescu.
Opera este structurata pe doua planuri narative: unul prezinta destinul tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste o experienta erotica; iar al II-lea plan expune istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, avere dupa care familia Tulea, dirijata de Aglae, ravneste.
In anul 1832 Gustave Flaubert a intrat la colegiul din Rouen. In 1834 a scris o farsa "L'amant avare" (Amantul zgarcit). In aceasta perioada a inceput sa compuna si scene istorice. A citit cu placere operele unor scriitori ca Cervantes sau Shakespeare.
In 1836 a scris "Un parfum a sentir" (Un parfum de mirosit), "La peste a Florence" (Ciuma la Florenta), "Rage et impuisance" (Furie si neputinta) iar in anii urmatori "Passion et vertu" (Pasiune si virtute) si romanul "Memoires d'un fou" (Memoriile unui nebun).
La data de 23 august 1840 Flaubert a trecut examenul de bacalaureat. Un an mai tarziu s-a inscris la Facultatea de Drept fara nici o placere si in 1844 a renuntat sa-si mai continue studiile. A facut mai multe calatorii care l-au inspirat in scrierea istorioarelor sale. In 1844 a inceput sa sufere primele atacuri ale unei boli nervoase. Pe 29 iulie 1846 a cunoscut-o pe Louise Colet si au ramas impreuna pana in anul 1854 cand a cunoscut-o pe actrita Beatrix Person.
In 1856 scriitorul a inceput sa publice romanul "Madame Bovary" (Doamna Bovary) in "Revue de Paris". Un an mai tarziu Gustave Flaubert a fost acuzat ca ar fi un autor imoral. La 7 februarie a fost achitat datorita pledoariei avocatului sau. In 1870 a aparut "L'Education sentimentale" (Educatia sentimentala) care a fost primita negativ de catre critica.
Flaubert, care fusese numit locotenent in Garda nationala, a primit, la 28 ianuarie 1871, Legiunea de onoare. In 1874 l-a intalnit pe Victor Hugo cu care a inceput sa tina legatura. A mai relationat cu Gambetta si Zola. In 1878 sanatatea a inceput sa i se subrezeasca si a inceput sa simta si dificultati banesti.
La 28 martie 1880 i-a avut ca invitati la o masa pe Zola, Daudet, Goncourt, Maupassant si Charpentier.
La data de 8 mai 1881 Gustave Flaubert a fost dobarat de o hemoragie cerebrala. A fost inmormantat la 11 mai la Rouen. In anul 1906 in pavilionul de la Croisset a fost inaugurat un muzeu Flaubert.
Doamna Bovary (1857)
Romanul "Madame Bovary" a fost publicat de catre Gustave Flaubert in anul 1857. Initial cartea a fost interzisa din motive sexuale.
Doamna Bovary este o femeie plina de vise dar fara sparanta de a gasi in realitate traducerea dorintelor sale. Ea se casatoreste cu Charles, un tanar medic, alaturi de care insa nu se simte implinita ci traieste cufundata in sine si in visele inspirate din carti de consum popular cu cavaleri si marchize. Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita in carti si traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care marcheaza existenta sotiei sale. Emma este femeia ce aspira spre fericirea ideala, pe care nu o gaseste alaturi de sotul ei si incearca sa o cunoasca alaturi de alti barbati, Leon si Rodolphe.
Albert Camus s-a nascut la data de 7 noiembrie 1913, in Mondovi, Algeria. A fost fiul lui Lucien Camus, muncitor agricol plecat din Lorena si al Catherinei Sinthes, de origine spaniola. A mai avut un frate mai mare. Dupa ce tatal sau a murit in lupta de la Marna, din primul razboi mondial, impreuna cu mama si fratele sau s-a stabilit in Alger. Mediul sarac si mizer in care a crescut i-a marcat profund personalitatea.
Camus a absolvit scoala primara si a urmat apoi, ca bursier, cursurile liceului din Alger. S-a dovedit a fi un scolar stralucit care se impartea intre lectura si fotbal dar era pasionat si de teatru. Dupa terminarea liceului a urmat cursurile universitatii din Alger, cu specializarea in filozofie. A consultat cu multa atentie opere ale unor scriitori ca: Dostoievski, Kirkegaard, Gide, Proust, Malraux, Heidegger, Husserl sau Unamuno.
Albert Camus s-a dedicat foarte mult fotbalului insa la varsta de 17 ani au aparut primele simptome ale tuberculozei ceea ce l-a determinat sa duca o viata mai retrasa. Si-a luat licenta in filozofie cu teza "Metafizica crestina si neoplatonismul", care avea ca obiect raportul dintre elenism si crestinism la Plotin si Sfantul Augustin si a refuzat un post la un liceu pentru gazetarie.
In 1933 Camus a participat activ intr-o miscare antifascista. Un an mai tarziu s-a casatorit cu Simone Hie, insa casatoria a durat numai un an. La indemnul unui prieten,a intrat in Partidul Comunist Francez, unde a primit sarcina de partid de a se ocupa cu propaganda in mediile musulmane. In scurt timp insa a renuntat la aceasta sarcina. In aceasta perioada a inceput sa scrie "L'Étranger" (Strainul). In 1940 a inceput sa scrie "Le Mythe de Sisyphe" (Mitul lui Sisif).
In anul 1940, s-a casatorit cu Francine Faure, originara din orasul Oran. Dupa inca un an a inceput sa scrie romanul "La Peste" (Ciuma). La 8 noiembrie 1942 a avut loc debarcarea trupelor anglo-americane in Africa de Nord, fapt care a dus la separarea pana la Eliberare a lui Camus de sotia sa, ramasa in orasul Oran. In 1946 a terminat de scris romanul "Ciuma" pentru care, in anul 1957, a primit Premiul Nobel pentru literatura.
Alte opere ale lui Albert Camus sunt: "L'Homme revolte" (Omul revoltat, 1951), "La Chute" (Caderea, 1956), piesele de teatru "Caligula" (1938), "Le Malentendu"(Neintelegerea, 1944), "L'Etat de siege" (Starea de asediu, 1948) si "Les Justes" (Cei drepti, 1949), "L'Ete" (Vara, 1954), "La Chute" (Caderea, 1956), "La Mort heureuse" (O moarte fericita, 1971).
La data de 4 ianuarie 1960 Albert Camus a murit intr-un stupid accident de masina,cand pe o sosea perfect dreapta, a intrat cu masina intr-un platan, in timp ce se intoarcea la Paris din scurta vacantă a sarbatorilor de iarna, de la ski.
Ciuma (1947)
Romanul "Ciuma" a aparut in anul 1947. A fost opera ce l-a facut celebru pe Albert Camus si pentru care acesta a primit Premiul Nobel zece ani mai tarziu.
Actiunea romanului se petrece in orasul Oran in aprilie, anul 194... Totul a inceput cu moartea unor sobolani care la inceput a parut un fapt banal ce nu a atras in mod deosebit atentia oamenilor. Insa numarul sobolanilor morti a crescut foarte mult in cateva zile, creand panica printre oameni, pentru ca apoi sa se diminueze la fel de rapid. Dar in scurt timp un numar semnificativ de persoane au semnalat aceleasi simtome: toropeala, prostratie, inrosirea ochilor, intensificarea durerilor de cap, inflamarea ganglionilor, delir, pentru ca in final, la cea mai neinsemnata miscare, sa survina moartea. Astfel orasul a ajuns sa fie inchis, izolat de lume, nimeni nemaiputand sa intre sau sa iasa din el. Numarul deceselor a crescut cu fiecare zi si locuitorii orasului au inceput sa se teama, sa fie mai apropiati si sa aprecieze mai mult viata.
Personajul principal al romanului este doctorul Rieux, care pe toata perioada epidemiei a luptat impotriva ei. Alaturi de acesta se regasesc si cativa prieteni ai lui: Othon, Raymond Rambert, Paneloux, Jean Tarrou, Castel, Cottard si Joseph Grand.
De fapt romanul lui Albert Camus este o parabola, ciuma fiind o expresie a razboiului sau a oricarui factor distructiv al echilibrului umanitatii.
Franz Kafka s-a nascut la data de 3 iulie 1883, la Praga. Tatal sau a fost Hermann Kafka, originar din Cehia de sud iar mama sa, Iulia Lowy. A fost primul din cei sase copii ai cuplului , din care numai trei surori au supravietuit pentru a deveni mai tarziu victime ale nazistilor.
Invatamantul primar l-a facut in limba germana si si-a continuat studiile la liceul Altstadter Deutsches Gymnasium din Praga. In anul 1901 Kafka si-a inceput studiile universitare la drept conform dorintei paterne.
Fiind pasionat de literatura si filozofie, in anul 1902, Kafka a participat la conferinta despre Schopenhauer a unui coleg, Max Brod si s-a imprietenit cu acesta. A inceput sa scrie intre 1904-1905 "Descrierea unei lupte" si alte povestiri ce au fost publicate mai tarziu.
In iunie 1906 si-a luat doctoratul in Drept si a inceput sa lucreze la tribunalul din Praga.
In anul 1909 Kafka a publicat cateva povestiri sub titlul "Contemplatie" in revista Hyperion din Munchen. Un an mai tarziu a inceput sa-si noteze gandurile intr-un jurnal. A frecventat cercuri literare unde se intalnea cu Einstein si alti prieteni ai sai, fizicieni si cu matematicianul Kowalewski. Deoarece starea de sanatate a inceput sa i se inrautateasca Kafka a devenit vegetarian si a renuntat la alcool si tutun si a inceput sa practice inotul.
In 1912 a cunoscut-o pe Felice Bauer in casa lui Brod, prietenul sau, si s-a indragostit de ea. Cei doi s-au logodit insa dupa o serie de certuri si impacari in 1917 s-au despartit definitiv.
In noaptea de 22-23 septembrie 1912 Kafka a scris "Verdictul" (Das Urteil). Anul urmator a publicat culegerea "Contemplatii", in 1914 a scris "Colonia penitenciara" (In der Strafkolonie) si "Invatatorul de sat" (Der Dorfschullehrer) iar in 1916 "In fata legii", a doua editie din "Fochistul" (Der Heizer). Intre 1916-1917 a scris majoritatea povestirilor ce au aparut in culegerea "Medicul de tara" (Ein Landarzt).
In 1917 s-a mutat in Alchymistengasse avand iarasi probleme de sanatate. In 1922 in Tatra a inceput sa scrie "Castelul" (Das Schlob). Anul urmator a cunoscut-o pe Dora Diamant si s-a mutat impreuna cu aceasta la Steglitz. Din cauza sanatatii subrezite Kafka a fost adus, de catre Brod, la Praga la familia sa insa starea sa s-a inrautatit constatandu-se o laringita tuberculoasa si a fost transportat la sanatoriul Wiener Wald. La data de 3 iunie 1924 Franz Kafka a murit.
Un an mai tarziu de la moartea sa a fost publicat romanul "Procesul" (Der Prozess). Alte opere publicate postum sunt: "Castelul" (Das Schlob, 1926), "America" (Amerika, 1927), "In fata legii" (1934), "La construirea zidului chinezesc" (Beim Bau der chinesischen Mauer, 1931), "Scrisori catre Felice" (Briefe an Felice), "Scrisori catre Milena" (Briefe an Milena), "Jurnal" (Tagebucher, 1949).
Procesul (1925)
Romanul "Procesul" a fost publicat in anul 1925, la un an de la moartea scriitorului Franz Kafka. Este singurul roman complet al lui Kafka, manuscrisul a fost gasit de catre prietenul sau dupa moartea sa si pus cap la cap dupa cum a crezut el de cuviinta.
In centrul romanului se afla Josef K., un functionar de 30 de ani. In ziua nasterii sale acesta se trezeste arestat la domiciliu. Ceea ce este iesit din comun este faptul ca cei doi agenti care il intampina in acea dimineata nu ii spun ce autoritate a emis mandatul de arestare si nici de ce este acuzat. Desi revoltat la inceput, Josef K., accepta situatia in care se afla, merge la interogatoriul la care este chemat, si incearca sa se dezvinovateasca chiar daca ii este greu nestiind de ce anume este acuzat. Chinurile si framantarile launtrice dureaza pana in seara zilei in care Josef K. implineste 31 de ani.
Pierre Corneille s-a nascut la data de 6 iunie 1606 in Rouen, Franta, in familia unui avocat. A avut un frate, numit Thomas Corneille, mai mic decat el cu douazeci de ani. A invatat la colegiul iezuitilor din Rouen,unde a capatat cunostinte bune in domeniul antichitatii (limba si literatura latina, istorie si filozofie). La varsta de 18 ani a inceput sa studieze dreptul. Insa neavand capacitate oratorica a renuntat si s-a consacrat literaturii, indeosebi dramaturgiei.
In anul 1629 a scris prima sa piesa de comedie "Melite". Piesa a avut mare succes la Paris si Corneille a inceput sa scrie si alte piese. A fost foarte apreciat in lumea teatrala si in anul 1634 a facut cunostinta cu cardinalul Richelieu aflat in vizita la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille si l-a ales sa se numere printre „Cei cinci poeti”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou si Claude de Lestoile. Apoi i-a incredintat sarcina de a scrie piese dupa indicatiile sale. Insa Corneille a renuntat curand la aceasta colaborare suparandu-l pe cardinal.
In 1635 a scris prima sa tragedie intitulata "Medee" iar un an mai tarziu opera ce l-a consacrat "Le Cide" (Cidul). Aceasta a determinat insa indignarea lui Richelieu si violente critici din partea academiei franceze, controlata de cardinal.
Alte opere ale lui Pierre Corneille sunt comediile si tragicomediile: "La Galerie du Palais" (Galerie palatului), "La Place Royale" (Piata regala), "L'Illusion comique" (Jocul amagirii). Tragediile: "Horace", "Cinna", "La mort de Pompee" (Moartea lui Pompei) si "Polyeucte" au reluat si adancit tema triumfului valorii si vointei prin eroi care nu se mai resemneaza sa suporte pasiv fatalitatea.
Desi a beneficiat de o pensie regala, ultimii ani din viata lui Corneille, retras din teatru, au fost tristi. S-a stins din viata la data de 1 octombrie 1684.
Cidul (1636)
Tragicomedia "Cidul" a fost scrisa de catre Pierre Cornille in anul 1636. Acesta s-a inspirat din piesa lui Guilhem de Castro, "Las mocedades del Cid" (Tineretea Cidului). Insa Corneille a indepartat episoadele si personajele care i s-au parut de prisos, a condensat actiunea in timp si spatiu si s-a rezumat la un singur subiect.
In centrul operei se afla Ximena si don Rodrigo care duc lupta dintre pasiune si vointa, datorie si onoare. Cei doi sunt indragostiti unul de celalalt si spera ca parintii lor se vor invoi ca ei sa se casatoreasca. Insa don Gomez, tatal Ximenei refuza casatoria dintre cei doi tineri si fiind insultat de catre don Diego, tatal lui don Rodrigo, il palmuieste pe acesta. Astfel se ajunge la un duel intre don Gomez si don Rodrigo care vrea sa-si razbune tatal prea in varsta ca sa se dueleze. Duelul nu ramane fara urmari si se pare ca iubirea dintre cei doi tineri devine imposibila.
Dovedind multa vitejie in lupta, don Rodrigo primeste laudele regelui Castiliei si denumirea de "Cid", care se traduce prin "stapan".
Camil Petrescu s-a nascut la data de 22 aprilie 1894 in Bucuresti. A fost fiul Anei Keller Petrescu si al sotului acesteia (functionar sau ofiter, dupa alte versiuni). A fost crescut de o doica si de sotul acesteia, Tudor Popescu, care i-a dat abia in 1944 cateva scrisori primite de la mama sa.
Scoala primara a facut-o in cartierul Obor. Apoi a devenit bursier la Liceul "Sf. Sava" (1906-1908) si din 1908 la Liceul "Gh. Lazar".
In 1913 a aparut primul sau articol in "Rampa". A urmat cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti. Un an mai tarziu a publicat trei articole in "Facla" sub pseudonimul Raul D. In 1916 a absolvit Scoala de Ofiteri cu gradul de sublocotenent. In acelasi an a scris piesa "Jocul ielelor" iar in august a participat la luptele din Predeal-Brasov, Suceava si Oituz. In 1917 a fost luat prizonier de germani si a ajuns in lagarul de la Sopronyck (Ungaria).
In 1918 a fost eliberat si a intampinat mari greutati in anularea actului de deces (deoarece nu se mai stia nimic despre el a fost declarat mort). Dupa inca un an si-a luat licenta in filosofie si a devenit profesor suplinitor de limba romana la Liceul "Gh. Lazar". In aceeasi perioada a scris piesa "Act venetian".
In anul 1920 a editat la Timisoara revista "Limba romana" si a infiintat si ziarul "Tara". A scris in acelasi timp piesa "Suflete tari". Debutul editorial s-a petrecut cu volumul "Versuri. Idee. Ciclul morţii" in 1923. Intre anii 1924-1925 a lucrat la piesa "Danton" care a avut premiera la 17 ani de la moartea autorului. Anul urmator a scris comedia "Mitica Popescu".
In anul 1930 a scris romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" iar in 1932 romanul "Patul lui Procust" ce a fost publicat un an mai tarziu.
In 1937 scriitorul si-a dat doctoratul cu lucrarea "Modalitatea estetica a teatrului". In anul urmator a scris scenariul filmului "Stefan cel Mare". In 1939 a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti.
Camil Petrescu s-a casatorit la data de 3 aprilie 1947 cu actrita Eugenia Marian. La data de 21 iunie i s-a nascut primul fiu iar in 1950 cel de-al doilea.
In 1954 au aparut primele doua volume din romanul "Un om intre oameni". Volumul al treilea a fost publicat postum. In 1957 a aparut un volum de "Versuri". A murit la data de 13 mai in acelasi an la Bucuresti.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930)
Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" a fost publicat de catre Camil Petrescu in anul 1930. In centrul romanului se afla Stefan Gheorghidiu, filozof si apoi sublocotenent in primul razboi mondial.
Romanul este alcatuit din doua parti ce se alatura cronologic, problema din prima parte fiind solutionata prin experienta din cea de-a doua parte. Aceasta unitate compozitionala este relevata si de titlul romanului care sugereaza faptul ca ultima noapte de dragoste este si intaia noapte de razboi.
Inceputul operei este reprezentat de o discutie de la popota ofiterilor cand Stefan Gheorghidiu povesteste experienta erotica pe care a trait-o alaturi de Ela, o colega de facultate. Cei doi s-au casatorit din dragoste dar odata cu mostenirea unei averi substantiale Ela a devenit tot mai interesata de societatea moderna, fiind preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade. Astfel Stefan incepe sa fie chinuit de gelozie. Traind insa experienta razboiului unde cunoaste mizeria, frica si suferinta isi da seama ca nu mai conteaza daca Ela l-a inselat sau nu.
Alphonse Daudet s-a nascut la data de 13 mai 1840 la Nimes. Tatal sau se numea Vincent Daudet. Acesta avea o tesatorie si facea negot cu matasuri.
Daudet a urmat mai intai cursurile institutiei Canivet din Nimes, apoi pe cele ale liceului Ampere din Lyon, unde s-a mutat impreuna cu familia in urma unor dificultati financiare.
In anul 1855 a devenit pedagog la colegiul din Ales. Aceasta experienta l-a inspirat in scrierea primului sau roman "Le petit chose" (Piciul, 1868).
In noiembrie 1857 Daudet s-a mutat la Paris la fratele sau mai mare Ernest Daudet, un cunoscut istoric francez. Un an mai tarziu scriitorul a debutat cu volumul de versuri "Les Amoureuses" (Indragostitele).
In anul 1860 a devenit secretar al ducelui de Morny, slujba pe care a obtinut-o la recomandarea imparatesei Eugenie, sotia lui Napoleon al III-lea. Intre 1860-1865 a facut cateva calatorii in Corsica, Sardinia, Proventa, Algeria si a publicat povestiri in "Le Monde illustre" si in 'Le Figaro".
Intre 1866-1869 a publicat in "L'Evenement" si in "Le Figaro", sub pseudonimul Marie Gaston, un ciclu de "Croniques Provencales" (Cronici provensale), care mai tarziu au devenit "Lettres de mon moulin" (Scrisori din moara mea, 1869).
La data de 27 ianuarie 1867 Daudet s-a casatorit cu Julia Allard. Dupa inca un an a publicat "Le Petit Chose, histoire d'un enfant" (Piciul, povestea unui copil), roman autobiografic. In 1870 scriitorul s-a angajat ca voluntar in razboiul franco-prusian. Doi ani mai tarziu a aparut volumul "Aventures veritables de Tartarin de Tarascon" (Aventurile adevarate ale lui Tartarin din Tarascon), care i-a adus lui Daudet consacrarea universala.
In 1873 a publicat "Contes du Lundi" (Povestiri din ziua de luni), inspirate din asedierea Parisului de catre prusaci. In 1874 au aparut "Les Femmes d'artistes" (Sotiile de artisti), "Fromont jeune et Risler aine" (Fromont cel tanar si Risler cel varstnic), "Etudes et paysages" (Studii si peisaje), etc. Au urmat "Jack" (1876), "Le Nabab" (Nababul, 1877), "Les Rois en exil" (Regii in exil, 1879), "L'Evangeliste" (Evanghelista, 1884), "Tartarin sur les Alpes" (Tartarin in Alpi, 1885), inspirat de o calatorie in Elvetia recomandata de medici deoarece suferea de plamani, "L'Immortel"(1888), "Tartarin de Tarascon: Port-Tarascon" (1890), "La Petite Paroisse" (Mica parohie sau Lidia, 1895).
La 16 decembrie 1897 Alphonse Daudet a murit la Paris. Au fost publicate postum "Le Tresor d'Arlatan" (Comoara din Arlatan) si "Soutien de famille" (Sprijinul familiei).
Lidia (1895)
Romanul "La petite paroisse", tradus initial "Mica parohie" iar acum sub titlul "Lidia" a fost publicat de catre Alphonse Daudet in anul 1895.
In centrul romanului se afla Lidia, o fata crescuta la un orfelinat si care nu isi cunoaste parintii si nici imprejurarile prin care a ajuns sa fie abandonata inca din primele zile ale vietii. In orfelinatul in care este crescuta ambianta ii intretine iluzia unei origini stralucite, constiinta Lidiei fiind orientata catre probabilitatea cea mai buna , cea mai avantajoasa.
Lidia il intalneste, din intamplare, pe Richard Fenigan si cei doi sunt loviti de o dragoste fulgeratoare. Se casatoresc la indemnul mamei autoritare a lui Richard care vede doar conditia inferioara a fetei crescute la orfelinat, fapt ce i-ar ingadui sa isi perpetueze dominatia asupra fiului sau si dupa casatorie. Insa aceasta autoritate, a mamei asupra lui Richard, nu face decat sa ii indeparteze pe cei doi indragostiti si sa le provoace multa suferinta.
Apuleius s-a nascut la Madaura, pe teritoriul de astazi al Algeriei, probabil in anul 123 d.H. Nu sunt date clare cu privire la data nasterii si a mortii sale. Nu ii cunoastem nici numele complet, romancierul insusi isi spunea Apuleius. Prenumele de Lucius provine de la numele personajului din romanul sau "Metamorfoze". S-a nascut intr-o familie instarita, tatal sau fiind inalt magistrat local. A mai avut un frate.
Apuleius a primit o solida educatie. A studiat mai intai retorica si literatura la Madaura dupa care a plecat la Cartagina, Atena si Roma. Din cartea sa "Apologia" aflam ca era un barbat frumos, cu parul lung si matasos.
Scriitorul a fost interesat de medicina, matematica, fizica, astronomie, stiintele naturale, filosofie, arta oratorica, istoriografie si politologie dar nu in ultimul rand de magie.
La varsta de treizeci de ani s-a casatorit cu o vaduva bogata numita Pudentilla, mama unui fost coleg de studii, care era cu cel putin zece ani mai mare decat el. Ulterior a fost acuzat de catre rudele acesteia ca a decis-o sa se casatoreasca cu el folosind practici vrajitoresti. Procesul s-a desfasurat prin 158 d.H. la Sabratha, in Libia actuala. Apuleius s-a aparat singur si a demonstrat ca nu este necesara nici un fel de magie pentru a determina o femeie sa se marite cu un barbat mai tanar decat ea. Aceasta pledoarie a fost apoi revizuita si publicata sub titlul "Apologia". Mai tarziu s-a stabilit in Cartagina unde a fost incarcat de onoruri.
Apuleius a fost un adevarat poligraf, a scris opere variate in limba latina cat si in greaca dar s-a pastrat numai o mica parte din aceste scrieri. Din "Hermagoras", roman filozofic, nu s-au pastrat decat cinci fragmente. Romanul reprezentativ al lui Apuleius este "Metamorfoze", titlu folosit de scriitori crestini, Lactantiu si Fericitul Augustin sau "Magarul de aur", titlu folosit de catre un autor mai tardiv, Fulgentius.
Lui Apuleius i se atribuie si o serie de tratate filosofice :„Despre Platon si invatatura lui", „Despre zeul lui Socrate", „Despre lume" si "Floridele". "Floridele" cuprind cele mai frumoase discursuri de aparat, rostite de Apuleius la Cartagina.
Apuleius a murit in jurul anului 180 d.H.
Metamorfoze sau Magarul de aur
Romanul "Metamorfoze" cunoscut si sub denumirea de "Magarul de aur" a fost scris de catre Apuleius in jurul anului 170 d.H. Este una dintre marile lucrari initiatice ale epocii romane.
In centrul romanului se afla Lucius, un tanar negustor din Corint, care calatoreste in Thessalia, traditionalul taram al vrajitoriei. Ajuns in Hypata, negustorul urmareste cu uimire practicile magice ale gazdei sale. El o vede pe aceasta ungandu-se cu o alifie si transformandu-se in pasare. Din curiozitate vrea si el sa incerce acest lucru dar din greseala primeste o alta alifie de la slujnica Fotis si se transforma in magar. Insa isi pastreaza mintea si sensibilitatea unui om.
Dupa ce trece prin mai multe intamplari primejdioase zeita Isis ii apare in vis si ii promite ca-l va ajuta sa redevina om.
Lucius parcurge un drum sinuos al rascumpararii, cu o serie de probe pe care trebuie sa le treaca pentru a-si putea redobandi natura umana dar si un grad ridicat de intelepciune.
In naratiunea cadru Apuleius a inserat optsprezece nuvele povestite de unele personaje ale romanului. Acestea ne surprind prin siretenia personajelor, rasturnarile de situatie, umorul amar sau poanta finala surprinzatoare. Totodata autorul a folosit diverse motive provenite din basme si din mitologia greaca.
Mircea Eliade s-a nascut la data de 13 martie 1907 in Bucuresti. A fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia si pe care l-a schimbat din admiratie pentru Ion Eliade-Radulescu) si al Jeanei Vasilescu. A mai avut o sora numita Corina.
Invatamantul primar l-a facut in Bucuresti la scoala de pe strada Mantuleasa. Apoi a devenit elev al Colegiului Spiru Haret. In aceasta perioada a devenit interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism si a scris piese scurte pe subiecte entomologice. Scriitorii lui preferati au fost Honore de Balzac, Giovanni Papini, James George Frazer. In aceasta perioada a invatat limba engleza, italiana, persana si ebraica.
Prima sa opera a fost publicata in 1921 "Inamicul viermelui de matase". Un an mai tarziu a publicat primele romane: "Memoriile unui soldat de plumb" si "Romanul adolescentului miop" (un volum autobiografic).
In anul 1925 Mircea Eliade s-a inscris la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti. Dupa inca un an a intrat ca redactor la ziarul "Cuvantul", condus de profesorul sau, Nae Ionescu. In 1927 a calatorit in Italia unde i-a intalnit pe Giovanni Papini si V. Macchioro iar in 1928 a facut o noua calatorie in Italia pentru a strange material pentru teza de licenta despre filozofia Renasterii italiene. A primit o bursa de studii (pentru studiul teoriei si practicii yoga) de la Maharadjahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar. A inceput studiul la Calcutta, anul urmator, si a locuit in casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian. Aici a cunoscut-o pe fiica acestuia Maitreyi Devi care a devenit o cunoscuta poeta indiana. Deoarece au aparut neintelegeri cu Surendranath Dasgupta, Mircea Eliade a plecat la manastirile din Himalaya, Hardwar si Rishikesh.
In anul 1931 scriitorul s-a intors in Bucuresti si si-a dat doctoratul cu teza despre yoga. In 1933 a fost publicat primul sau roman de succes "Maitreyi", roman partial autobiografic. Incepand cu anul 1933, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Bucuresti, unde a tinut numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor. A fost laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: "B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice" aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta. In anul 1934 Mircea Eliade s-a casatorit cu Mina Mares.
A fost trimis al Ambasadei Romane la Londra (1940-1941) si apoi la Lisabona (1941-1945). Dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei s-a stabilit in Franta, la Paris, unde a ramas pana in anul 1957, timp in care a predat istoria religiilor mai intai la "Scoala Practica de Inalte Studii" (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
Incepand din 1957, Mircea Eliade s-a stabilit la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputatia sa a crescut cu fiecare noua lucrare aparuta, si a devenit membru in institutii ilustre, si a primit mai multe doctorate honoris causa.
Mircea Eliade a publicat atat opere stiintifice cat si literare, atat in limba romana cat si in alte limbi: "Tratatul istoriei religiilor" (Traite d'histoire des religions, 1949), "Sacru si profan" (Le Sacre et le Profane, 1956), "Maitreyi" (1933), "Intoarcerea din rai" (1934), "Huliganii" (1935), "Domnisoara Christina" (1936), "Nunta in cer" (1938), "Pe strada Mantuleasa" (1968), "La tiganci" (1969), "Noapte de Sanziene" (1971), "Batranul si birocratul" (1974), "Romanul adolescentului miop" (scris in 1927 si publicat abia in 1989). A scris si opere memorialistice: "Jurnal" (versiunea in limba romana a fost restabilita de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris), "Memorii" (autobiografia sa), "Jurnal portughez si alte scrieri", "Incercarea labirintului".
Mircea Eliade a decedat la data de 22 aprilie 1986, la Chicago.
Maitreyi (1933)
Romanul "Maitreyi" a fost publicat de catre Mircea Eliade in anul 1933. Este un roman partial autobiografic, bazat pe experienta pe care a avut-o Mircea Eliade in India. Ajuns la Calcutta pentru a studia, Eliade a locuit in casa filozofului indian Surendranath Dasgupta unde a intalnit-o pe fiica acestuia, Maitreyi Devi, o cunoscuta poeta. Aceasta a dat numele personajului principal din romanul lui Mircea Eliade "Maitreyi".
In roman, Maitreyi este o bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un inginer din Calcutta. Este o tanara inteligenta care studiaza filozofia si tine conferinte foarte apreciate de public. In acelasi timp este preocupata de lucruri copilaresti, traieste intr-o lume a miturilor. Allan este un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze in India, care este luat de seful sau, Narendra Sen, sa locuiasca in casa acestuia. La inceput Allan o considera chiar urata pe Maitreyi insa cu timpul o cunoaste mai bine si ajunge sa se indragosteasca de ea. Insa este vorba despre o dragoste interzisa, cei doi avand religii diferite.
Maitreyi este simbolul iubirii adevarate, totale. Ea se logodeste cu Allan avand ca martori cerul si pamantul. Juramantul fetei este semnul ca aceasta iubire a depasit firescul: „Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie”.
Despartita de iubitul ei de catre Narendra Sen, Maitreyi va recurge la gesturi disperate pentru a ajunge din nou cu acesta.
Maitreyi Devi a scris si ea un roman, raspuns la cel scris de Mircea Eliade, intitulat "Dragostea nu moare".
Giovanni Boccaccio s-a nascut in anul 1313 (ziua si luna nu sunt cunoscute) la Paris (conform unor aluzii autobiografice din operele sale) sau la Certaldo (Italia). A fost fiul nelegitim al negustorului florentin Boccaccio din Chellino si al unei frantuzoaice numita Jeanne. Dupa nasterea copilului Boccaccio a parasit-o pe Jeanne, si-a luat copilul si l-a dus la Florenta.
Giovanni Boccaccio si-a petrecut copilaria in cartierul San Pietro Maggiore. In anul 1327 a fost trimis de catre tatal sau la Napoli sa faca practica in comert, activitate la care a renuntat pentru a studia dreptul canonic si limbile clasice. In aceasta perioada a inceput sa scrie primele opere: "La caccia di Diana" (Vanatoarea Dianei, 1334), "Il filocolo" (1336), "Filostrato" (1338), "La Teseide" (1340). La Napoli a cunoscut numeroase iubiri usoare pana cand a intalnit-o pe Maria d'Aquino, care sub pseudonimul Fiammetta a aparut in multe dintre operele sale, inclusiv in "Decameronul".
In anul 1340 scriitorul a fost nevoit sa se intoarca la Florenta pentru ca averea familiei a fost pierduta datorita falimentului bancherilor florentini Bardi. Cu toate acestea a continuat sa scrie: "Il ninfale d'Ameto" (Nimfele lui Ameto, 1341), "L'amorosa visione" (Viziunea amoroasa, 1342), "Elegia di Maddonna Fiammetta" (Elegia Maddonei Fiammetta, 1343-1344), "Il Ninfale Fiesolano" (Nimfele de la Fiesole, 1344–1345).
In 1346 Giovanni Boccaccio s-a impus in viata publica si a fost trimis in ambasada la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta, iar in 1347, la Francesco Ordelaffi, la Forli. In 1350 l-a cunoscut pe Francesco Petrarca cu care a legat o stransa prietenie.
Intre 1350-1354 scriitorul a lucrat la capodopera sa "Decameronul". Intre anii 1354-1355 a fost ambasador la Avignon. In acest timp a scris "Labirinto d'amore" (Labirintul iubirii).
La data de 23 octombrie 1373 Giovanni Boccaccio a inaugurat lectura publica a operei "Divina Comedie" . El a fost si cel care a scris primul "Viata lui Dante Alighieri".
La 21 decembrie 1375 Giovanni Boccaccio a murit la Certaldo, Florenta.
Decameronul (1350-1354)
"Decameronul" contine o suta de nuvele, probabil scrise in timpul sederii lui Giovanni Boccaccio la Napoli, la indemnul Mariei d'Aquino.
Aceste povestiri sunt spuse de catre zece persoane, sapte doamne si trei tineri care s-au intalnit in biserica Santa Maria Novella din Florenta (in 1348) in timp ce ciuma se napustise peste oras. Acestia s-au retras intr-un castel hotarati sa petreaca acolo cateva zile in mijlocul dansurilor si al conversatiilor placute. In fiecare zi ei isi aleg un rege sau o regina si dupa-amiaza (in afara de vinerea si sambata, zile dedicate postului) spun cate o povestioara care sa se incadreze intr-o tema aleasa de regele sau regina din ziua respectiva. Insa in prima si a noua zi fiecare este liber sa aleaga orice povestire. Aici, cei zece tineri, au petrecut zece zile in care fiecare a spus cate o poveste, de aici rezultand si titlul operei.
Nuvelele se caracterizeaza prin tematica foarte variata, plina de umor si galanterie, adesea foarte indrazneata, cu o compozitie in care sunt descrise foarte clar caracterele.
In vremea cand a fost scrisa aceasta opera a fost considerata periculoasa pentru moravuri si nu putin a lipsit sa fie arsa in public insa in prezent este foarte apreciata.
Jane Austen s-a nascut la data de 16 decembrie 1775, la Steventon, in Hampshire, Anglia. Tatal sau, William George Austen, a fost rector al parohiei anglicane la Steventon, Hampshire iar mama sa a fost Cassandra Austen. A avut sase frati si o sora.
Educatia a primit-o mai mult acasa, in special de la tatal sau, un om foarte invatat. La varsta de 11 ani Jane Austen a inceput sa scrie povestiri pe care tatal ei le numea “povestiri intr-un stil cu totul nou”. La 20 de ani a scris primul sau roman "Elinor si Marianne".
In 1795 l-a cunoscut pe Tom Lefroy, un avocat de care s-a indragostit insa relatia lor a esuat, casatoria lor fiind imposibila deoarece nu aveau bani. Educatia lui Lefroy era finantata de un unchi al sau care ii netezea si cariera judiciara si a fost tinut departe de Jane care nu l-a mai vazut niciodata.
In 1811 a publicat anonim volumul "Sense and Sensibility" (Ratiune si simtire) care a fost apreciat inca de la inceput. Dupa doi ani a aparut si "Pride and Prejudice" (Mandrie si prejudecata) opera ce a facut-o celebra pe scriitoare.
Alte romane ale lui Jane Austen sunt: "Mansfield Park" (Parcul Mansfield, 1814), "Emma" (1816) si "Lady Susan" (Doamna Susan), un scurt roman epistolar. Alte opere au fost publicate postum, in 1818: "Northanger Abbey" (Manastirea Northanger) si "Persuasion" (Persuasiune) iar romanul "The Watsons" (Familia Watsons) nu a fost terminat la fel ca si "Sandition" l-a care lucra in anul 1817.
Jane Austen a murit la data de 18 iulie 1817, in Winchester, Hampshire, Anglia. Cauzele morti au ramas neelucidate. Se presupune ca a decedat din cauza bolii Addison, o maladie care se manifesta prin dereglarea glandei suprarenale.
Mandrie si prejudecata (1813)
Romanul "Mandrie si prejudecata" a fost publicat de catre Jane Austen in anul 1813. A fost romanul care a facut-o celebra si se afla pe locul 2 in topul "Cele mai iubite carti in Marea Britanie".
Romanul a fost initial intitulat "Primele Impresii" si a fost scris intre octombrie 1796 si august 1797 dar prima incercare de publicare a fost respinsa. Intre 1811-1812 Jane Austen a revizuit manuscrisul si l-a redenumit "Mandrie si prejudecata".
Personajul principal este o fata inteligenta si spirituala numita Elizabeth Bennet. Ea traieste impreuna cu parintii si cu cele patru surori ale sale pe mica lor mosie. Linistea le este tulburata cand pe domeniul vecin se muta domnul Bingley care il aduce cu el si pe prietenul sau Darcy.
Actiunea romanului se petrece la sfarsitul secolului XVIII intr-o lumina interesanta in care doamnele incearca sa impuna tinerelor ce parteneri de viata sa isi aleaga.
