
In anul 480i.H. Eschil a participat la Batalia de la Salamina impotriva persilor si a dovedit mult curaj. El s-a refugiat pe insula Salamina si a privit, din golf, cetatea in flacari. Mai tarziu s-a inspirat din aceste momente in scrierile sale.
Eschil a cautat ca prin operele sale sa trezeasca in oameni sentimentele de care era el insusi cuprins: dragostea de patrie, cultul virtutii, supunerea fata de zei. A fost un scriitor foarte popular.
In 476-475I.H. a mers in Sicilia, invitat la inaugurarea coloniei grecesti Etna. La Siracuza i-a fost reprezentata tragedia „Etneenele” care mai apoi a fost pierduta.
In martie 472i.H. a fost jucata la Atena piesa "Persii", care a fost pastrata, avand un subiect istoric inspirat din evenimentele din anul 480i.H. Intre anii 471–469i.H. Eschil a calatorit pentru a doua oara in Sicilia. „Perşii”, deja celebra a fost reprezentata la Siracuza.
In 467i.H. a fost foarte apreciata trilogia „Laios”, „Oedip”, „Cei sapte contra Tebei” (primele doua au fost pierdute) iar dupa noua ani trilogia "Orestia".
In jurul anului 457i.H a fost reprezentata trilogia dedicata lui Prometeu, „Prometeu inlantuit”, „Prometeu eliberat”, „Prometeu purtator al focului”.
Eschil a scris peste 90 de piese din care s-au pastrat doar cateva: trilogia “Orestia” care cuprinde “Agamemnon”, "Choeforele" (Choeforoi) si "Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7 contra Tebei" (Hepta epi Thebas), "Prometeu incatusat" (Prometheus desmotes) si "Persii" (Persai).
In anul 456i.H scriitorul a facut ultimul sau drum in Sicilia deoarece a murit la Gela, in sudul Siciliei. Conform unei legende, Eschil ar fi murit in imprejurari bizare, fiind lovit in cap de carapacea unei broaste testoase.
Orestia (458i.H.)
Trilogia "Orestia" a fost premiata in urma reprezentatiei din anul 458i.H. Este alcatuita din „Agamemnon”, „Choephorele” si „Eumenidele”.
Este povestea asasinarii lui Agamemnon de catre sotia sa Clitemnestra si a pedepsirii crimei de catre fiul lor Oreste, ajutat de sora sa Electra.
In aceasta opera Eschil a incercat sa demonstreza faptul ca asemenea nenorociri sunt pricinuite nu de vointa zeilor, ci de necinstirea si de crimele oamenilor. Eschil a daramat vechiul cult al domniei destinului implacabil, subliniind valoarea liberei personalitati umane si a justitiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu