Mircea Eliade (1907-1986)

       Mircea Eliade s-a nascut la data de 13 martie 1907 in Bucuresti. A fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia si pe care l-a schimbat din admiratie pentru Ion Eliade-Radulescu) si al Jeanei Vasilescu. A mai avut o sora numita Corina.
       Invatamantul primar l-a facut in Bucuresti la scoala de pe strada Mantuleasa. Apoi a devenit elev al Colegiului Spiru Haret. In aceasta perioada a devenit interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism si a scris piese scurte pe subiecte entomologice. Scriitorii lui preferati au fost Honore de Balzac, Giovanni Papini, James George Frazer. In aceasta perioada a invatat limba engleza, italiana, persana si ebraica.
       Prima sa opera a fost publicata in 1921 "Inamicul viermelui de matase". Un an mai tarziu a publicat primele romane: "Memoriile unui soldat de plumb" si "Romanul adolescentului miop" (un volum autobiografic).
       In anul 1925 Mircea Eliade s-a inscris la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti. Dupa inca un an a intrat ca redactor la ziarul "Cuvantul", condus de profesorul sau, Nae Ionescu. In 1927 a calatorit in Italia unde i-a intalnit pe Giovanni Papini si V. Macchioro iar in 1928 a facut o noua calatorie in Italia pentru a strange material pentru teza de licenta despre filozofia Renasterii italiene. A primit o bursa de studii (pentru studiul teoriei si practicii yoga) de la Maharadjahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar. A inceput studiul la Calcutta, anul urmator, si a locuit in casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian. Aici a cunoscut-o pe fiica acestuia Maitreyi Devi care a devenit o cunoscuta poeta indiana. Deoarece au aparut neintelegeri cu Surendranath Dasgupta, Mircea Eliade a plecat la manastirile din Himalaya, Hardwar si Rishikesh.
       In anul 1931 scriitorul s-a intors in Bucuresti si si-a dat doctoratul cu teza despre yoga. In 1933 a fost publicat primul sau roman de succes "Maitreyi", roman partial autobiografic. Incepand cu anul 1933, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Bucuresti, unde a tinut numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor. A fost laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: "B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice" aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta. In anul 1934 Mircea Eliade s-a casatorit cu Mina Mares.
       A fost trimis al Ambasadei Romane la Londra (1940-1941) si apoi la Lisabona (1941-1945). Dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei s-a stabilit in Franta, la Paris, unde a ramas pana in anul 1957, timp in care a predat istoria religiilor mai intai la "Scoala Practica de Inalte Studii" (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
       Incepand din 1957, Mircea Eliade s-a stabilit la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputatia sa a crescut cu fiecare noua lucrare aparuta, si a devenit membru in institutii ilustre, si a primit mai multe doctorate honoris causa.
       Mircea Eliade a publicat atat opere stiintifice cat si literare, atat in limba romana cat si in alte limbi: "Tratatul istoriei religiilor" (Traite d'histoire des religions, 1949), "Sacru si profan" (Le Sacre et le Profane, 1956), "Maitreyi" (1933), "Intoarcerea din rai" (1934), "Huliganii" (1935), "Domnisoara Christina" (1936), "Nunta in cer" (1938), "Pe strada Mantuleasa" (1968), "La tiganci" (1969), "Noapte de Sanziene" (1971), "Batranul si birocratul" (1974), "Romanul adolescentului miop" (scris in 1927 si publicat abia in 1989). A scris si opere memorialistice: "Jurnal" (versiunea in limba romana a fost restabilita de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris), "Memorii" (autobiografia sa), "Jurnal portughez si alte scrieri", "Incercarea labirintului".
       Mircea Eliade a decedat la data de 22 aprilie 1986, la Chicago.


Maitreyi (1933)

       Romanul "Maitreyi" a fost publicat de catre Mircea Eliade in anul 1933. Este un roman partial autobiografic, bazat pe experienta pe care a avut-o Mircea Eliade in India. Ajuns la Calcutta pentru a studia, Eliade a locuit in casa filozofului indian Surendranath Dasgupta unde a intalnit-o pe fiica acestuia, Maitreyi Devi, o cunoscuta poeta. Aceasta a dat numele personajului principal din romanul lui Mircea Eliade "Maitreyi".
       In roman, Maitreyi este o bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un inginer din Calcutta. Este o tanara inteligenta care studiaza filozofia si tine conferinte foarte apreciate de public. In acelasi timp este preocupata de lucruri copilaresti, traieste intr-o lume a miturilor. Allan este un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze in India, care este luat de seful sau, Narendra Sen, sa locuiasca in casa acestuia. La inceput Allan o considera chiar urata pe Maitreyi insa cu timpul o cunoaste mai bine si ajunge sa se indragosteasca de ea. Insa este vorba despre o dragoste interzisa, cei doi avand religii diferite.
       Maitreyi este simbolul iubirii adevarate, totale. Ea se logodeste cu Allan avand ca martori cerul si pamantul. Juramantul fetei este semnul ca aceasta iubire a depasit firescul: „Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie”.
       Despartita de iubitul ei de catre Narendra Sen, Maitreyi va recurge la gesturi disperate pentru a ajunge din nou cu acesta.
       Maitreyi Devi a scris si ea un roman, raspuns la cel scris de Mircea Eliade, intitulat "Dragostea nu moare".