Ernest Miller Hemingway s-a nascut la data de 21 iulie 1899, in localitatea Oak Park de langa Chicago. A fost fiul unui medic si al unei cantarete de opera si a avut cinci frati.
A fost un vanator si un pescar excelent dar inca din timpul scolii a hotarat sa devina jurnalist. La varsta de 18 ani a inceput colaborarea cu ziarul "Kansas City Star" dar si-a intrerupt activitatea deoarece a hotarat sa devina lucrator al Crucii Rosii. In Primul Razboi Mondial, Hemingway, a fost sofer pe ambulanta si a fost ranit pe frontul italian iar guvernul i-a acordat "Medaglia d'argento" pentru eroism. Dupa incheierea razboiului a devenit corespondent al ziarului "Toroto Star".
In anul 1820 s-a casatorit cu Hadley Richardson de care a divortat patru ani mai tarziu si cu care a avut un copil. Ernest Hemingway s-a casatorit si a doua oara cu jurnalista Pauline Pfeiffer cu care a avut doi copii si de care a divortat in 1940. In aceasta perioada prin intermediul Gertrudei Stein a ajuns in cercul intelectualilor americani expatriati cunoscuti ulterior sub denumirea "Generatia pierduta".
In anul 1926 scriitorul a publicat primul sau roman de succes "Fiesta" (The sun also rises), o carte cu tenta autobiografica. In timpul Razboiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. In anul 1940 s-a casatorit din nou cu jurnalista Martha Gelhorn de care s-a despartit patru ani mai tarziu. Acestei casatorii i-a urmat o a patra, incheiata in anul 1946 cu Mary Welsh.
Viata agitata a scriitorului a reprezentat sursa de inspiratie pentru multe din cartile sale, romane dar si numeroase povestiri si nuvele. Cele mai importante carti ale sale sunt: "Adio, arme" (A Farewell to Arms, 1929), "Coloana a cincea si Primele patruzeci si noua de povestiri" (The Fifth Column and the First Forty-Nine Stories, 1930), "Moartea dupa-amiaza" (Death in the Afternoon, 1932), "Colinele verzi ale Africii" (Green Hills of Africa, 1935), "A avea si a nu avea" (To Have and Have Not, 1937), "Pentru cine bat clopotele" (For Whom the Bell Tolls, 1940), "Batranul si marea" (The Old Man and the Sea, 1952),etc.
In anul 1953 prozatorul a primit premiul Pulitzer, iar in 1954 premiul Nobel, iar multe dintre cartile sale au fost ecranizate.
Scriitorul s-a sinucis, in urma unei depresii, la data de 2 iulie 1961, in casa lui din Ketchum, Idaho.
Batranul si marea (1952)
Romanul "Batranul si marea" a fost publicat in anul 1952. El i-a adus gloria literara lui Hemingway. In anul 1953 a primit premiul Pulitzer pentru acest roman.
Personajul principal al romanului este Santiago, un batran pescar care de optzeci si patru de zile nu a mai reusit sa prinda nici un peste. O singura persoana nu isi pierde increderea in batran, un fost ucenic al sau pe care parintii nu-l mai lasa cu el la pescuit deoarece e lipsit de noroc. Pustiul este cel care il incurajeaza si il ajuta la nevoie. In a optzeci si cincea zi batranul a iesit singur la pescuit si de undita sa s-a prins un peste foarte mare. Doua zile si doua nopţi a durat lupta indarjita dintre om si peste care tragea barca dupa el in larg. Dupa mari fortari pestele este prins dar pe drumul de intoarcere este devorat de rechini cu toata impotrivirea disperata a batranului.
Lupta cu pestele simbolizeaza lupta omului cu existenta, dorinta omului de a-si afirma propria valoare. Dar aceasta afirmare este urmata de pierderea a ceea ce s-a dobandit prin suferinta si truda. Maretia omului este data de faptul ca omul nu se lasa daborat de un esec ci se pregateste mereu de o alta lupta.
Honore de Balzac s-a nascut la data de 20 mai 1799. Tatal sau, Bernard Francois Balzac (Balssa), a fost administrator de spital, iar mama, Laura Sallembier, provenea dintr-o familie instarita.
In 1804 Balzac a inceput sa studieze la colegiul din Tours, iar in 1807 la colegiul din Vendome. In 1814 si-a continuat studiile la pensionul Lepitre din Paris. Doi ani mai tarziu a inceput sa frecventeze cursurile facultatii de drept. A indeplinit functia de secretar, apoi pe cea de notar dar in 1819 a hotarat sa se dedice literaturii.
In 1822 a publicat romanul "Mostenitoarea din Birague" care nu a fost intampinat cu succes. A mai publicat si alte incercari literare sub diverse pseudonime (M. de Vieillergle, Saint-Alme, Lord R'Loone). In aceasta perioada s-a indragostit de Laure de Berny, o femeie de 45 de ani, casatorita si cu noua copii. Aceasta i-a calauzit pasii spre gloria pe care si-o dorea. Pana la ruperea relatiei, odata cu implinirea varstei de 55 de ani a doamnei Berny, aceasta a avut rolul de a ii ghida munca, citea manuscrisele si adnota simplu: „prost” sau „fraza de refacut”.
In 1829 Balzac a semnat pentru prima oara cu numele real romanul "Suanii" care evoca luptele dintre republicani si sustinatorii monarhiei. In acelasi an a inceput "Comedia umana", o colectie de romane si povestiri scurte. Cele mai importante romane din "Comedia umana" sunt: "Louis Lambert" (1832), "Eugenie Grandet" (1833), "La Recherche de l’absolu" (In cautarea absolutului, 1834), "Le Pere Goriot" (Mos Goriot, 1835), "Les Illusions perdues" (Iluzii pierdute, 1837), "Cesar Birotteau" (1837), "La Cousine Bette" (Verisoara Bette, 1847), "Le Cousin Pons" (Varul Pons, 1847), etc.
Alte romane ale scriitorului: "Physiologie du mariage" (Fiziologia casatoriei, 1829), Gobseck (1830), "Contes drolatiques" (Povestiri hazlii, 1832-1837), "L'Illustre Gaudissart" (Ilustrul Gaudissart, 1833-1844), "Le lys dans la vallee" (Crinul din vale, 1835), "La maison Nucingen" (Casa Nucingen, 1838), "Splendeurs et miseres des courtisanes" (Stralucirea si suferintele curtezanelor, 1839-1847), "Les paysans" (Taranii, 1844), "Le peau de chagrin" (Pielea de sagri , 1831), s.a.
In anul 1832 a inceput corespondenta dintre Balzac si contesa poloneza Haska (Straina) care a durat doua decenii.
Intre anii 1834-1836 au aparut cate patru volume de "Scene din viata particulara", "Scene din viata de provincie", "Scene din viata pariziana". In 1838 a scris pisa de teatru "Mercadet" iar 1840 piesa "Vautrin" dupa numele unui personaj din "Mos Goriot". Intre 1842-1846 sub titlul general "Comedia umana", Balzac a publicat operele complete in 16 volume.
In perioada 1848-1850 scriitorul s-a stabilit in Ucraina unde epuizat de munca si bolnav de inima nu si-a mai gasit ritmul de lucru. La data de 14 martie 1841 s-a casatorit cu doamna Haska si in luna mai s-a intors la Paris. Pe 19 august in acelasi an Balzac a murit in strada Fortunne.
Mos Goriot (1834)
Romanul "Mos Goriot a fost publicat in anul 1834. El face parte din "Comedia umana", ciclul "Scene din viata pariziana".
Personajul principal al romanului este mos Goriot, un fost negustor de paste fainoase, care din dragoste pentru fiicele sale duce o viata mizera in pensiunea Vauquer. Pentru el fiicele sale sunt "viciul" sau, "iubitele sale", "totul". El si-a concentrat intreaga viata afectiva in jurul unui singur sentiment, obsedant, si anume iubirea paterna. Insa Delphine si Anastasie isi ignora tatal pentru a se impune nestingherite de originea lor umila, in randurile aristocratiei.
Pensionarii doamnei Vauquer sunt studenti sarmani, fete batrane, un barbat cu peruca neagra (Vautrin, un ocnas evadat), Poiret si mos Goriot, tinta a glumelor si ironiilor celorlalti. Aici totul este "de o rara uratenie" in culori intunecate.
Paralel cu destinul lui Moş Goriot, Balzac ne infatiseaza si evolutia tanarului provincial Eugene de Rastignac. Acesta vrea sa reuseasca in viata prin munca cinstita, dar cu timpul sub influenta lui Vautrin, el ajunge la concluzia ca pentru a-si atinge scopurile trebuie sa faca uz de orice mijloace.
Mos Goriot" este un roman realist, care dezvaluie dezumanizarea sub semnul banului si este un document de epoca, un studiu de moravuri, o cronica nemuritoare.
Thomas Hardy s-a nascut la data de 2 iunie 1840, in comitatul Dorset. Tatal sau a fost zidar iar mama sa, o femeie educata, a contribuit la educatia fiului pana la varsta de 16 ani. Scriitorul a urmat cursurile scolii din Dorchester, apoi si-a continuat studiile la Londra si a devenit arhitect. In acesta perioada a inceput sa-si dezvolte si pasiunea pentru scris.
In anul 1865 a aparut primul sau articol "How I Built Myself a Housse"(Cum mi-am construit o casa). In anul 1870 a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford cu care s-a casatorit in 1874 si, desi s-au despartit dupa o vreme, la moartea acesteia in 1912, scriitorul a suferit o adevarata trauma si si-a exprimat durerea printr-o serie de poezii.
In 1871 a publicat primul sau roman, "Desperate remedies"(Remedii disperate). Doi ani mai tarziu a aparut "A Payr of Blue Eyes"(Doi ochi albastrii) iar dupa inca un an "Far from the Madding Crowd"(Departe de lumea dezlantuita).
Alte romane scrise de Thomas Hardy: "The Hand of Ethelberta"(Mana Elhelbertei, 1876), "The Return of the Native"(Intoarcerea bastinasului, 1878), "The Trumpet Major"(Gornistul regimentului, 1880), "A Laodicean"(Indiferenta, 1881), "Two on a Tower"(Doi pe un turn, 1882), "The Mayor of Casterbridge"(Primarul din Casterbridge, 1886), "Tess of the d'Urbervilles"(Tess d'Urberville, 1891), "Jude the Obscure"(Jude nestiutul, 1894).
In anul 1897 a publicat romanul "The Well-Beloved"(Cel prea iubit) care nu a fost primit bine de critica si acest lucru l-a determinat pe Hardy sa renunte sa scrie romane. In urmatorii ani a publicat mai multe volume de versuri: "Wessex Poems and Other Verses"(Poezii din Wessex si alte versuri), "Poems of the Past and the Present"(Poezii despre trecut si prezent), "Time's Laughingstocks"(Jucariile timpului). In anul 1913 a aparut culegerea de nuvele si povestiri "A Changed Man,The Waiting Supper and Other Tales"(Un om schimbat, Cina pregatita si alte povestiri).
In 1914 Thomas Hardy s-a casatorit cu Florence Dugdale, secretara sa, care era cu 40 de ani mai tanara.
La data de 11 ianuarie 1928 scriitorul a murit, in urma unei infectii la plamani, si a fost ingropat la Westminster Abbbey in "coltul poetilor". S-a realizat un compromis, inima sa fiind ingropata in cimitirul bisericii Stinsford deoarece prietenii si familia si-au dorit ca el sa fie inmormantat acolo.
Intreaga opera a lui Hardy a primit "Ordinul Britanic de Merit".
Tess d'Urberville (1891)
Romanul "Tess d'Urberville" a fost publicat in anul 1891.
Personajul principal al romanului este Tess Durbeyfield, o fata ce provine dintr-o familie saraca. Tatal sau a aflat ca familia ar fi descendenta a familiei aristrocrate D'Urberville si din dorinta de a dobandi un nume si avere a trimis-o pe Tess, o fata de 16 ani, sa lucreze la acea familie. Desi fata nu a fost de acord a indeplinit dorinta familiei si a plecat la familia D'Urberville. Aici a fost sedusa de Alec D'Urberville. Rusinata si umilita Tess a parasit aceasta familie si s-a angajat la o ferma . Aici l-a cunoscut pe Angel Claire de care s-a indragostit. Tess si Angel s-au casatorit dar trecutul fetei a dus la o noua serie de necazuri.
Paulo Coelho s-a nascut la data de 24 august 1947, in Rio de Janeiro. Inainte de a deveni unul dintre cei mai importanti romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi director de teatru, jurnalist si poet.
La varsta de sapte ani Coelho a fost trimis la scoala iezuita San Ignacio din Rio de Janeiro unde a inceput sa-si dezvolte talentul pentru scris. La unul din concursurile scolare a castigat primul sau premiu literar.
Scriitorul a avut o copilarie mai agitata si deoarece a devenit din ce in ce mai rebel si nu a vrut sa urmeze Facultatea de Inginerie, parintii l-au internat de mai multe ori intr-un spital de boli psihice. Aceste momente au fost dezbatute de catre autor mai tarziu in "Veronica se hotaraste sa moara"(1998). Indrumat de doctorul sau a hotarat sa se mute singur si a inceput sa scrie texte pentru cantecele unor importanti artisti cum ar fi Elis Regina, Rita Lee, Raul Seixas. A calatorit mult prin lume si a fost interesat de societati secrete si religii orientale.
In anul 1982 a publicat primul sau roman "Arquivos do inferno" (Arhivele infernului) care nu s-a bucurat de succes. Dupa patru ani a facut un pelerinaj la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat existenta si a constituit punctul de plecare in scriere romanului "Jurnalul unui mag". Anul urmator a publicat "Alchimistul" roman ce a devenit cea mai bine vanduta carte braziliana.
Alte opere importante ale lui Paulo Coelho sunt: "Brida"(1990), "Walkiriile"(1992), "La raul Piedra am sezut si-am plans"(1994), "Maktub"(1994), "Al cincilea munte"(1996), "Manualul razboinicului luminii"(1997), "Diavolul si domnisoara Prym"(2000), "Unsprezece minute"(2003), "Zahir"(2005), "Vrajitoarea din Portobello(2006), "Ca raul care curge"(2006), "Invingatorul este intotdeauna singur" (2009).
Paulo Coelho este consilier special UNESCO, director al Fundatiei Shimon Peres, al Schwab Foundation for Social Entrepreneurship, al Lord Menuhin Foundation, membru al Academiei de litere din Brazilia, mesager al pacii pentru Natiunile Unite, etc. A primit numeroase premii si distinctii printre care: Cavaler al Artelor si Literelor(Franta, 1996), Premiul Grizane Cavour(Italia,1996), Finalist al premiului literar international IMPAC(Irlanda,1997 si 2000), Cavaler al Ordinului National al Legiunii de Onoare(Franta,2000), Premiul Ex Libris pentru "Unsprezece minute(Serbia,2004), Ordinul de Onoare(Ucraina,2004), Premiul Las Pergolas 2006 din partea librarilor mexicani, ALMAC(Mexic,2006), Cel mai bun scriitor strain(Spania,2008),etc.
Cartile sale au fost traduse in 67 de limbi si publicate in peste 150 de tari.
Alchimistul (1988)
Romanul "Alchimistul" a fost publicat in anul 1988. A fost pe primul loc in listele de bestselleuri din 74 de tari, s-a vandut in 35 de milioane de exemplare si a fost cea mai tradusa carte (in 74 de limbi).
Aceasta poveste simpla este despre un pastor numit Santiago care in urma unui vis repetat, isi paraseste casa si porneste in cautarea unei comori la piramide. In calea sa intalneste o tiganca, un batran care isi spune rege si un alchimist care il ajuta sa-si gaseasca drumul. Datorita acestei calatorii, Santiago ajunge sa-si gaseasca iubirea si isi da seama ca acea comoara cautata se afla de fapt in inima lui. Romanul cuprinde semne, simboluri si vise dupa care personajul se calauzeste pentru a-si indeplini propria soarta si pentru a intelege sensul vietii.
Povestea lui Santiago ne indeamna sa ne urmam visele si sa ne ascultam inima.
Charlotte Bronte s-a nascut la data de 21 aprilie 1816 la Thornton, Yorkshire. A fost a treia fiica a lui Patrik Bronte si a Mariei Branwell Bronte. A avut patru surori Maria, Elizabeth, Emily si Anne, si un frate numit Patrik Branwell. In 1821 mama sa a murit iar sora acesteia, Elizabeth Branwell, s-a mutat cu familia pentru a avea grija de copii.
In anul 1824 Elizabeth si Maria, au plecat la scoala la Wakefield de unde s-au transferat mai tarziu la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire. Aici li s-au alaturat Charlotte si Emily. Scoala aceasta a fost pentru Charlotte modelul scolii din "Jane Eyre", roman pe care l-a scris ulterior. Datorita conditiilor grele existente la scoala Elizabeth si Maria s-au imbolnavit si au murit iar Charlotte si Emily s-au intors acasa. Patrik Bronte i-a adus fiului sau o cutie cu soldatei de lemn si jucandu-se cu acestia, impreuna cu surorile sale, au inceput sa scrie impreuna despre un regat numit Angria.
In 1831 Charlotte s-a inscris la scoala lui Miss Wooler de la Roe Head dar peste un an s-a intors acasa pentru a se ocupa de educatia surorilor sale. In 1842 impreuna cu sora sa Emily a plecat la Bruxelles pentru a invata franceza si germana. Trei ani mai tarziu a incercat sa puna bazele unei scoli la Haworth dar nu a avut nici un elev. In 1846 a publica impreuna cu surorile sale Emily si Anne un volum de poezii semnat "Currer, Ellis si Acton Bell". Romanul lui Charlotte intitulat "Profesorul" a fost refuzat de catre editori si aceasta a inceput sa scrie romanul "Jane Eyre" pe care l-a publicat un an mai tarziu si care s-a bucurat imediat de succes. In acelasi an au aparut romanul lui Emily "La rascruce de vanturi" si romanul "Agnes Grey" al lui Anne. In 1848 Branwell si Emily au murit de tuberculoza si Anne i-a urmat la cateva luni. In aceasta perioada Charlotte a publicat romanul "Shirley" dupa care a facut trei calatorii la Londra unde l-a intalnit pe Thackeray. Dupa doi ani a publicat romanul "Villete" scris in Bruxelles si s-a casatorit cu preotul Arthur Bell Nicholls. Apoi a inceput romanul "Emma" pe care nu a reusit sa il termine deoarece a murit la data de 31 martie 1855 in urma unei pneumonii. Dupa doi ani de la moartea sa romanul "Profesorul", respins in 1846, a fost publicat postum.
Jane Eyre (1847)
Romanul "Jane Eyre" a fost publicat in anul 1847 si s-a bucurat de la inceput de mare succes. Personajul principal al cartii este Jane Eyre, o fata orfana cu o copilarie grea si un destin complicat. Jane a fost crescuta de o matusa care isi iubea doar proprii copii si care la varsta de noua ani a trimis-o la scoala nu pentru ca era interesata de educatia sa ci pentru a scapa de grija ei. Aici fata trebuie sa suporte frigul, mancarea proasta si asprimea profesorilor. Modelul acestei scoli a fost preluat de Charlotte din viata sa, din perioada petrecuta la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire.
Dupa terminarea scolii Jane a mai ramas timp de doi ani acolo ca profesoara apoi s-a angajat ca guvernanta in casa lui Edward Rochester, unde ii da lectii Adelei Varns. Cu trecerea timpului Jane si Edward se cunosc mai bine si ajung sa se indragosteasca insa o serie de evenimente le umbreste fericirea.
Emily Bronte s-a nascut la 30 iulie 1818, la Thornton, Yorkshire. A fost al cincilea copil al lui Patrik si al Mariei Bronte. A avut patru surori, Maria(1813), Elizabeth(1815), Charlotte(1816), Anne(1820) si un frate, Patrik Branwel(1817).
Pe cand viitoarea scriitoare avea doar doi ani familia sa s-a mutat in Haworth, langa Keighley, unde tatal sau a fost preot. In septembrie 1821 mama sa a murit iar sora ei mai mare, Elizabeth Branwell, s-a mutat cu familia pentru a avea grija de copii.
In 1824, Emily a fost trimisa la Scoala din Cowan Bridge, Lancashire. Deoarece clima din zona in care locuia familia era nesanatoasa oamenii mureau de tineri. Astfel, Maria si Elizabeth, care au fost trimise impreuna cu Charlotte la o scoala pentru fiicele clericilor, au murit din cauza atmosferei incarcate, a frigului si igrasiei, a mancarii proaste si a asprimii profesorilor. Speriat ca ar putea sa o piarda si pe Charlotte, Patrik Bronte a mutat-o la o alta scoala din apropiere.
In anul 1836 a fost datata prima poezie a lui Emily Bronte. Intre anii 1838-1842 a scris mai mult de jumatate din poeziile sale. In 1842 a mers, impreuna cu Charlotte, la Pensionul Heger din Bruxelles unde au studiat muzica si limbile straine. Trei ani mai tarziu, sora sa, Charlotte, a gasit poeziile scrise de Emily si a convins-o sa publice impreuna un volum de poezii. In decembrie in acelasi an, Emily a inceput romanul "La rascruce de vanturi". Cele trei surori, Charlotte, Emily si Anne au publicat impreuna poezii sub pseudonimele Currer, Ellis si Acton Bell. Pentru ca si-au publicat impreuna versurile ele au vrut ca si romanele lor sa apara tot impreuna intr-un roman in trei volume. Totusi "Jane Eyre" al lui Charlotte Bronte a fost publicat separat cu cateva luni inainte de a fi publicate "La rascruce de vanturi" al lui Emily Bronte si "Agnes Grey" al lui Anne Bronte.
In septembrie 1848 Branwell a murit, iar la 19 decembrie in acelasi an a murit si Emily Bronte de tuberculoza. Peste doi ani singurul sau roman, "La rascruce de vanturi", a fost retiparut impreuna cu o selectie de poezii ale sale si o nota biografica de Charlotte Bronte.
La rascruce de vanturi (1847)
Romanul "La rascruce de vanturi" a fost publicat in decembrie 1847. Initial numai romanul semnat "Currer Bell" a avut succes dar la inceputul anilor '60 romanul lui Emily Bronte a inceput sa fie apreciat si comparat cu "Regele Lear". Comparatia se referea la infruntarea dintre cei doi frati, unul copilul legitim, credincios tatalui sau, desi respins de acesta iar celalalt bastardul, uneltind intrigi dar pedepsit in final. Numai ca Heathcliff a fost crescut de tatal adoptiv, dupa ce a fost abandonat de parinti, cu multa grija. Patima sa razbunatoare a fost declansata de faptul ca dragostea ii este respinsa de femeia iubita. Heathcliff insa nu a reactionat violent ci a pleacat de acasa si s-a intors dupa trei ani bogat, ascnzandu-si ura pe care o simtea si cu ganduri razbunatoare.
Romanul a fost asezat printre capodopere prin voturile a doisprezece istorici literari, alaturi de alte scrieri ale secolului al-XIX-lea, "Mandrie si prejudecata"(Jane Austen), "Pickwick" (Charles Dickens) sau "Balciul desertaciunilor" (William Makepeace Thakeray).
