Ioan Slavici (1848-1925)

       Ioan Slavici s-a nascut la data de 18 ianuarie 1848 la Siria, judetul Arad. A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei Slavici.
       Intre anii 1854-1858 Slavici a frecventat scoala "greco-ortodoxa" din satul natal, avandu-l dascal pe D. Vostinari iar intre 1860-1865 a urmat gimnaziul la Arad.
       In 1868 a dat bacalaureatul la Satu-Mare iar in toamna s-a inscris la Universitatea din Budapesta la care a renuntat din motive materiale.
       Un an mai tarziu a fost incorporat militar la Viena unde s-a inscris la Universitatea de Drept.
       In 1870 si-a luat “examenul de stat”.
       In anul 1871 a debutat in “Convorbiri literare” cu comedia “Fata de birau”. In acelasi an a devenit ofiter, terminandu-si scoala militara la Viena.
       In 1872 au aparut primele povesti in revista sa de suflet “Convorbiri literare”: "Zana zorilor", "Sireata", "Florita de codru", "Doi feti cu stea in frunte".
       Doi ani mai tarziu Ioan Slavici a citit la Iasi, la "Junimea" nuvela "Popa Tanda".
       In anul urmator s-a casatorit cu Ecaterina Szoke Magyarosy, la sfarsitul aceluiasi an fiind numit de catre Maiorescu secretar al Comisiei pentru documentele Hurmuzachi, la Bucuresti.
       In 1881 a aparut volumul "Novele din popor" care cuprindea toate prozele scrise de catre Ioan Slavici pana atunci inclusiv nuvela "Moara cu noroc". Printre nuvelele sale se numara: "Gura satului", "Budulea Taichii", "Comoara", "Pădureanca", etc.
       In anul 1885 din cauza unor articole in care revendica drepturile romanilor, scriitorul a fost inchis de catre autoritatile maghiare dar a fost eliberat in scurt timp. In acelasi an a divortat de sotia sa. Anul urmator s-a recasatorit cu Eleonora Tanasescu cu care a avut sase copii. In urma unui proces de presa a fost condamnat la trei zile de inchisoare iar in aprilie 1888 a fost condamnat la un an de inchisoare si 100 de florentini amenda. A fost intemnitat la Vat in Ungaria.
       In 1892 Ioan Slavici a devenit cetatean roman.
       In 1894 a publicat, in foitelon, romanul "Mara", (care a fost publicat in volum in 1906) iar in 1902 "Din batrani", premiat apoi de Academia Romana.
       In anul 1914 a condus ziarul "Ziua" in care a militat pentru neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial. In 1916 a fost arestat si inchis la Fortul Domnesti, apoi la hotel "Luvru". In timpul ocupatiei germane, a scris articole de orientare progermana. La terminarea razboiului a fost condamnat impreuna cu alti redactori la cinci ani de inchisoare pentru atitudinea lor din timpul razboiului dar au fost eliberati in acelasi an.
       Scriitorul a mai publicat: "Inchisorile mele" (1921), volum memorialistic in care isi justifica activitatea sa din Ardeal si Romania, romanul "Cel din urma Armas"(1923), volumul "Amintiri" (1924) care cuprinde pretioase memorii despre Eminescu, Caragiale, Creanga, Cosbuc, Maiorescu.
       La data de 17 august 1925 Ioan Slavici a decedat si a fost inmormantat la schitul "Brazi".


Mara (1906)

       Romanul "Mara" a fost publicat de catre Ioan Slavici in anul 1906. In centrul acestuia se afla Mara, o femeie vaduva cu doi copii Persida si Trica. Deoarece ii iubeste foarte mult munceste de dimineata pana seara pentru a strange banii pentru ei. II crede deosebiti si ii vede devenind oameni mari.
       Este un roman al initierii si formarii deoarece pe tot parcursul lui ne este prezentata trecerea Persidei si a lui Trica de la copilarie la maturitate si integrarea lor in lume.