Umberto Eco (1932)

       Umberto Eco s-a nascut la data de 5 ianuarie 1932 in orasul Alessandria, din regiunea Piedmont din nordul Italiei. Este posibil ca numele sau sa fie un acronim pentru "ex caelis oblatus" in latina "un cadou din cer", care i-a fost atribuit bunicului sau de catre un functionar de stat. Tatal sau s-a numit Giulio si a fost contabil iar mai apoi a fost angajat in armata si mama s-a numit Giovanna.
       In timpul celui de al doilea razboi mondial s-a mutat impreuna cu mama sa intr-un sat de munte din regiunea Piedmontese.
       Umberto Eco a fost educat ca romano-catolic in "Societatea St. Francis de Sales".
       A studiat la Torino, luandu-si licenta in estetica.
       Din anul 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universitati din lume si este "Doctor Honoris Causa" a peste 50 dintre ele.
       A fost unul dintre reprezentantii avangardei culturale italiene, numarandu-se printre fondatorii revistelor "Marcatre" si "Quindici". In prezent conduce revista "VS. Quaderni di studi semiotici".
       Din 1959 Umberto Eco este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumarate premii si distinctii culturale, inclusiv "Legiunea de Onoare" in anul 1993. Este presedintele Scolii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, si Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.
       In anul 2005 a fost ales al doilea intre cei mai mari 100 de intelectuali in topul revistei "Prospect". In anul 2008 a fost ales al paisprezecelea.
       Umberto Eco este cunoscut in special pentru romanul sau "Numele trandafirului" (Il nome della rosa, 1980).
       A scris romane, texte academice, carti pentru copii si multe eseuri. Printre romanele sale se numara: "Pendulul lui Foucault" (1988), "Insula din ziua de ieri"(1994), "Baudolino" (2000), "Misterioasa flacara a reginei Loana" (2004).


Numele trandafirului (1980)

       Romanul "Numele trandafirului" a fost publicat de catre Umberto Eco in anul 1980. Este o lucrare care pe langa fictiune cuprinde elemente de semiotica, analiza biblica si studii medievale.
       In centrul romanului se afla calugarul franciscan William de Baskerville care ajunge intr-o manastire in care s-a comis o crima. El este insotit de Adso din Melk, numit astfel dupa manastirea benedictina Stift Melk, unde a facut primii pasi ca si calugar. Pe masura ce povestirea evolueaza si alti calugari mor in mod misterios. Cele două personaje principale studiaza o biblioteca medievala labirintica si ajung fata in fata cu Inchizitia, pe care William de Baskerville o slujise in trecut. Cu ajutorul logicii el reuseste sa dezlege misterul crimelor de la manastire.
       Romanul a primit premiul pentru "Cea mai buna carte a anului" si "Premiul Strega" in anul 1981.