James Clavell s-a nascut la data de 10 octombrie 1924, la Sydney, Australia. Unele surse sustin faptul ca s-a nascut in Marea Britanie si s-a mutat in Ausralia la o varsta frageda. Numele sau de botez a fost Charles Edmund DuMaresq de Clavelle. Tatal sau a fost ofiter in Marina Regala Britanica lucru ce a determinat ca educatia sa sa fie facuta in mai multe locuri din lume. Ultimele studii au fost facute la Portsmouth.
In anul 1940 el s-a inrolat in Artileria Regala Britanica si a fost trimis in Malaezia sa lupte impotriva japonezilor. A fost ranit, capturat si dus intr-un lagar de prizonieri in insula Java si apoi la inchisoarea Changi, langa Singapore. In aceasta perioada a inceput sa scrie inspirat din momentele pe care le-a trait. Prima sa carte a fost „King Rat” (Changi).
In anul 1946 James Clavell a devenit capitan insa in urma unui accident de motocicleta a trebuit sa puna capat carierei militare.
A urmat apoi cursurile "Universitatii din Birmingham". Aici a cunoscut-o pe April Stride care era actrita. Cei doi s-au indragostit si s-au casatorit in anul 1951.
In anul 1953 Clavell s-a mutat impreuna cu familia in Statele Unite ale Americii, mai intai la New York, unde a lucrat in televiziune, iar apoi la Hollywood. Visul sau era sa devina regizor de film. Insa s-a facut remarcat ca scenarist al unor filme ca "The Fly" (1958), "Watusi"(1959) sau "The Great Escape"(1963).
In anul 1963 a devenit cetatean al Statelor Unite ale Americii.
"Saga Asiatica", asa cum a fost denumita seria sa de carti care prezinta cultura si modul de viata al japonezilor, cuprinde romanele: "Changi" (1962), "Tai-Pan" (1966), "Shogun" (1975), "Noble House" (Nobila Casa, 1981), "Whirlwind" (Vartejul, 1986), "Gai-Jin" (1993).
La data de 7 septembrie 1994 James Clavell a decedat in Elvetia in urma unei comotii cerebrale avute in timp ce lupta impotriva cancerului.
Shogun (1975)
Romanul "Shogun" a fost publicat de catre James Clavell In anul 1975. Este cea de-a treia carte din seria de sase care formeaza "Saga Asiatica", carti in care autorul ne prezinta cultura si modul de viata al civilizatiei din estul Asiei.
Este cel mai renumit roman al scriitorului si are peste 1500 de pagini. A devenit un bestseller, fiind tradus in numeroase limbi si ecranizat in anul 1980 intr-un serial de televiziune. Cuprinde o poveste plina de actiune, intriga si iubire, si ne face sa intelegem codul de onoare al samuraiului, plin de salbaticie, de frumusete si de obsesie a mortii.
Personajul principal al romanului este John Blackthorne sau Anjin-san asa cum l-au numit japonezii. Acesta impreuna cu echipajul sau de pe nava olandeza “Erasmus” naufragiaza pe coasta Japoniei. Supravietuitorii sunt luati prizonieri la porunca samuraiului Omi-san si Blackthorne este folosit de catre Seniorul Toragana in ascensiunea sa catre titlul de Shogun, adica comandant suprem al armatei, al doilea om ca putere si influenta dupa imparat.
Carl Friedrich May s-a nascut la data de 25 februarie 1842, la Ernstthal in Landul Saxonia din Germania. Tatal sau a fost un tesator sarac. A fost al cincilea fiu dintr-o familie cu paisprezece copii din care noua au murit la cateva luni de la nastere. La varsta de doi ani, Karl May, probabil din cauza unei carente de vitamina A, a contractat o hemeralopie, devenind nevazator pana la varsta de cinci ani cand cu ajutorul unui medic bun si-a recapatat vederea.
Dupa clasele primare s-a inscris, la dorinta mamei sale, la seminarul pedagogic din Waldenburg de unde a fost exmatriculat in anul 1859 din cauza ca a furat sase lumanari. Dupa ce a fost iertat pentru acest gest a mers la seminarul pedagogic din "Plauen" dar dupa cateva zile a fost exmatriculat si de aici fiind acuzat ca ar fi sustras ceasul unui coleg. In urma acestor intamplari i-a fost interzis sa mai urmeze un alt seminar.
Pentru a-si castiga existenta Karl May a inceput sa dea lectii de germana, sa compuna muzica si sa recite poezii.
La varsta de douazeci de ani a pornit in prima calatorie in America de Nord, unde timp de un an a fost angajat ca fochist pe un vapor, mai apoi invatator la copiii unei familii bogate si topograf supraveghetor la caile ferate. Reintors in tara a fost acuzat de mai multe furturi si a petrecut opt ani la inchisoare. In aceasta perioada a inceput sa scrie povestiri.
In 1879, la Stollberg (Sachsen) a fost arestat timp de cinci zile pentru incercarea de inselare a autoritatilor, prin declararea unei identitati false.
In anul 1880 Karl May s-a casatorit cu Emma Pollmer, incepand o viata normala, scriind cartile care i-au adus ulterior succesul. A scris pentru mai multe ziare folosind mai multe pseudonime pentru a primii de mai multe ori onorariul.
In 1892 l-a intalnit pe editorul Friedrich Ernst Fehsenfeld care i-a propus prezentarea naratiunilor sale in carti. Astfel a aparut „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de calatorie a lui Karl May), incununata de succes. Printre cele mai renumite volume se numara „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura indianului apas Winnetou.
In urmatorii ani a incheiat contracte in Germania si Austria. A devenit din ce in ce mai popular si s-a mutat in „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), unde astazi functioneaza „Muzeul Karl May”.
In anii 1899-1900 scriitorul a calatorit in Orient unde a cunoscut-o pe Klara Plohn, care a devenit cea de-a doua sa sotie.
La data de 9 decembrie 1902 Karl May a primit la „Universitas Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Lowen”.
Printre operele sale se numara: „Winnetou”, „Aventuri in desertul salbatic”, „Insula giuvaerurilor”, „Caravana sfanta”, „Tainele Tibetului”, „Testamentul incasului”, „Razbunarea”, „Valea mortii”, „Testamentul lui Winnetou”, „Taina lui Old Surehand”, etc.
In ultimii sai ani de viata scriitorul a suferit de depresii nervoase si halucinatii. La data de 30 martie 1912, Karl May, a decedat la Radebeul, din cauza unei paralizi cardiace complicata cu bronsita acuta astmatica.
Winnetou (1893)
Romanul "Winnetou" a aparut in anul 1893 si cuprinde trei parti. In centrul romanului de afla figura inteleptei capetenii apase Winnetou. Acesta este insotit indeaproape de fratele sau de sange Old Shatterhand, alter-ego-ul autorului. Prietenia dintre cei doi a luat nastere in imprejurari potrivnice dar impresioneaza prin forta si increderea care depasesc orice limite.
Winnetou a devenit sef de trib al apasilor dupa uciderea tatalui sau Intschu-tschuna si a surorii sale Nscho-tschi de catre banditul Santer, un cautator de aur. Calul lui Winnetou purta numele de Iltschi ("Vânt"), iar arma sa era o pusca faimoasa denumita "Arma de argint", o pusca cu teava dubla, decorata cu tinte din argint. Winnetou si Old Shatterhand pornesc impreuna pe urmele lui Santer pentru a se razbune dar vor fi impiedicati de mai multe ori de catre aliatii acestuia: kiowasii.
Eschil s-a nascut la Elefsina in anul 525 i.H. Datele biografice sunt foarte putine. Anul nasterii este cunoscut datorita inscriptiei de pe Marmura din Paros, conform careia poetul ar fi avut 35 de ani atunci cand a participat la batalia de la Marathon din anul 490i.H. Tatal sau se numea Ephorion si era descendent dintr-o familie nobila si instarita. A fost fara indoiala educat in spirit religios, iniţiat in misterele eleusine, devenite sarbatoare importanta nu numai la Atena, ci in intreaga Grecie.
In anul 480i.H. Eschil a participat la Batalia de la Salamina impotriva persilor si a dovedit mult curaj. El s-a refugiat pe insula Salamina si a privit, din golf, cetatea in flacari. Mai tarziu s-a inspirat din aceste momente in scrierile sale.
Eschil a cautat ca prin operele sale sa trezeasca in oameni sentimentele de care era el insusi cuprins: dragostea de patrie, cultul virtutii, supunerea fata de zei. A fost un scriitor foarte popular.
In 476-475I.H. a mers in Sicilia, invitat la inaugurarea coloniei grecesti Etna. La Siracuza i-a fost reprezentata tragedia „Etneenele” care mai apoi a fost pierduta.
In martie 472i.H. a fost jucata la Atena piesa "Persii", care a fost pastrata, avand un subiect istoric inspirat din evenimentele din anul 480i.H. Intre anii 471–469i.H. Eschil a calatorit pentru a doua oara in Sicilia. „Perşii”, deja celebra a fost reprezentata la Siracuza.
In 467i.H. a fost foarte apreciata trilogia „Laios”, „Oedip”, „Cei sapte contra Tebei” (primele doua au fost pierdute) iar dupa noua ani trilogia "Orestia".
In jurul anului 457i.H a fost reprezentata trilogia dedicata lui Prometeu, „Prometeu inlantuit”, „Prometeu eliberat”, „Prometeu purtator al focului”.
Eschil a scris peste 90 de piese din care s-au pastrat doar cateva: trilogia “Orestia” care cuprinde “Agamemnon”, "Choeforele" (Choeforoi) si "Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7 contra Tebei" (Hepta epi Thebas), "Prometeu incatusat" (Prometheus desmotes) si "Persii" (Persai).
In anul 456i.H scriitorul a facut ultimul sau drum in Sicilia deoarece a murit la Gela, in sudul Siciliei. Conform unei legende, Eschil ar fi murit in imprejurari bizare, fiind lovit in cap de carapacea unei broaste testoase.
Orestia (458i.H.)
Trilogia "Orestia" a fost premiata in urma reprezentatiei din anul 458i.H. Este alcatuita din „Agamemnon”, „Choephorele” si „Eumenidele”.
Este povestea asasinarii lui Agamemnon de catre sotia sa Clitemnestra si a pedepsirii crimei de catre fiul lor Oreste, ajutat de sora sa Electra.
In aceasta opera Eschil a incercat sa demonstreza faptul ca asemenea nenorociri sunt pricinuite nu de vointa zeilor, ci de necinstirea si de crimele oamenilor. Eschil a daramat vechiul cult al domniei destinului implacabil, subliniind valoarea liberei personalitati umane si a justitiei.