Arthur C. Clarke (1917-2008)

       Arthur Charles Clarke s-a nascut la data de 16 decembrie 1917, in Minehead, Somerset, de pe coasta Angliei. A mai avut trei frati mai mici. Cand Clarke avea 14 ani, tatal sau a murit, iar familia a trecut printr-o perioada mai grea. Mama lui a inceput sa predea lectii de citit pentru a castiga ceva bani.
       A absolvit gimnaziul "Huish’s Grammar School" din Taunton, dar nu si-a permis sa urmeze universitatea si s-a angajat ca auditor la sectia de pensii a Ministerului Educatiei. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a servit in Royal Air Force ca instructor si tehnician radar, fiind trecut in rezerva cu gradul de locotenent. Dupa razboi a absolvit King’s College London in matematica si fizica.
       In anul 1936 s-a mutat la Londra unde s-a alaturat societatii "British Interplanetary Society".
       Inca de mic i-a placut sa priveasca stelele. A inceput sa scrie povestiri si lucrari tehnice pe care le trimitea unor reviste. Prima povestire tiparita a fost "Rescue Party", in "Astounding Science", in luna mai 1946.
       Desi nu a initiat conceptul de sateliti geostationari (in ciuda legendei care sustine contrariul), a contribuit hotarator la ideea ca acesti sateliti pot fi relee ideale de telecomunicatii. Datorita activitatii sale a primit medalia de aur al Institutului Franklin, premiul Lindbergh, premiul Marconi, functia de profesor la "Vikram Sarabhai" de la "Physical Research Laboratory" din Ahmedabad, India si cea de cercetator stiintific la King's College din Londra. In plus, orbita geostationara (la 42,000 km deasupra pamantului) este denumita "Orbita Clarke".
       In vara anului 1947, a scris primul lui roman, "Prelude to Space". Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.
       In anul 1953 s-a casatorit cu Marilyn Torgenson de care a divortat dupa numai sase luni.
       In 1956 a emigrat in Sri Lanka, in special pentru a-si satisface pasiunea pentru scufundarile subacvatice. In 1962, explorarile subacvatice ale lui Clarke au fost intrerupte, dupa ce o explozie accidentala l-a lasat temporar paralizat.
       In anul 1964 Arthur Clarke a inceput colaborarea cu Stanley Kubrick la realizarea filmului "2001: A Space Odyssey". Desi se baza pe o povestire a lui Clarke din 1951, "The Sentinel", proiectul l-a determinat pe autor sa scrie un roman complet nou in acelasi timp cu realizarea filmului. In anul 1968 romanul a fost publicat iar Clarke si Kubrick imparteau nominalizarea la Oscar pentru scenariul filmului.
       In anul 1985, Clarke a publicat "2010: Odyssey Two" si a lucrat cu Peter Hyams pentru versiunea cinematografica. Celelalte romane din serie sunt "2061: Odyssey Three" (1988) si "3001: The Final Odyssey" (1996).
       Alaturi de producatorul de la CBS, Walter Cronkite si astronautul Wally Schirra, Arthur C. Clarke a comentat aselenizarea modulului lunar Apollo 11 in anul 1969. Clarke a revenit pentru astfel de comentarii si pentru misiunile Apollo 12 si 15.
       Pe langa interesul manifestat pentru spatiu Clarke a fost fascinat si de fenomenele paranormale. Unele elemente se regasesc in romanul "Childhood's End". A publicat mai multe articole pe marginea acestui subiect si a produs chiar si programe de televiziune precum "Arthur C. Clarke's Mysterious World" (1981) si "Arthur C. Clarke's World of Strange Powers" (1984).
       In anul 1988 a fost diagnosticat cu sindromul post-poliomielitic si a fost pus intr-un scaun cu rotile.
       Intre anii 1989 - 2004 a condus "Univesitatea Internationala a Spatiului".
       In 1998 a primit distinctia de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, in anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir, iar in 2005 a capatat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya.
       Premii si distinctii SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo si Nebula, cate un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum si doua premii Seiun. Pe langa aceste distinctii in onoarea sa a fost denumit un asteroid (4923 Clarke) si o specie de dinozaur, Serendipaceratops arthurcclarkei. In 1986 a fost infiintat Premiul Arthur C. Clarke. Premiul este acordat de catre un juriu de specialisti, in fiecare an, celui mai bun roman SF publicat in Marea Britanie (nu neaparat scris de catre un scriitor britanic).
       Printre lucrarile sale se numara: "Sfarsitul copilariei" (1953), "Orasul si stelele" (1956), "Fantanile Paradisului" (1978), etc.
       La data de 19 martie 2008 Arthur C. Clarke a murit in Colombo, Sri Lanka, din cauza unor probleme respiratorii.


2001: Odiseea spatiala (1968)

       Romanul "2001: Odiseea spatiala" a fost publicat in anul 1968. A fost scris concomitent cu versiunea de film a lui Stanley Kubrick si publicat dupa aparitia filmului. A avut la baza o nuvela publicata de autor in 1951, intitulata "The Sentinel".
       Romanul porneste din perioada preistorica cand un monolit este catalizatorul unui salt evolutiv in randul primatelor - de la culegator la vanator ce foloseste unelte. Multe mii de anii mai tarziu, un monolit, descoperit de o echipa de geologi stationati pe Luna, emite un semnal radio catre Jupiter. O expeditie trimisa sa investigheze planeta este sabotata de computerul dereglat Hall. Bowman, astronautul supravietuitor, este aruncat, in urma ciocnirii cu un alt monolit de pe Jupiter, intr-un tunel "plin de stele", prin spatiu si timp, pentru a muri si renaste intr-o noua faza a existentei.

Ion Luca Caragiale (1852-1912)

       Ion Luca Caragiale s-a nascut la data de 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale din judetul Prahova (azi - satul I.L. Caragiale). A fost fiul lui Luca Caragiale, avocat si magistrat la Ploiesti si al Ecaterinei Karaboas.
       Intre anii 1859-1860 a urmat primele studii cu parintele Marinache la Ploiesti. In urmatorii trei ani a urmat clasele primare la Scoala Domneasca nr.1 din Ploiesti.
       In anul 1863 a inceput sa frecventeze Institutul de baieti al lui Pavel Eliade iar anul urmator a mers la Liceul "Sfintii petru si Pavel".
       In 1868 Caragiale l-a cunoscut pe Mihai Eminescu in trupa unchiului sau Iorgu Caragiale si s-a inscris la Conservatorul din Bucuresti, clasa de "declamatie si mimica" a altui unchi al sau Costache Caragiale. Doi ani mai tarziu a fost numit copist la Tribunalul Prahova iar in anul urmator a fost angajat sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti.
       In aceasta perioada a inceput sa scrie si intre anii 1873-1876 a trimis texte la revistele "Ghimpele", "Telegraful" si "Asmodea". In timpul Razboiului de Independenta a conceput si scris revista umoristica "Claponul".
       In anul 1878 a inceput colaborarea cu ziarul "Timpul". In 1881 a fost numit revizor scolar in districtele Suceava si Neamt. In aceasta perioada a avut o legatura amoroasa cu Veronica Micle (relatie ce a fost dezvaluita lui Eminescu).
       In 1885 s-a nascut primul fiu al lui Caragiale, Mateiu, dintr-o legatura neoficiala cu Maria Constantinescu.
       In anul 1888 a fost numit director general al teatrelor iar un an mai tarziu I. L. Caragiale s-a casatorit cu Alexandrina Burelly si a demisionat din functia de director. Acum i-a fost tiparit volumul "Teatru". A avut doua fiice care au murit de timpuriu si un fiu.
       In 1890 a fost profesor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. In 1893 a infiintat si condus revista "Moftul roman" iar anul urmator a scos impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc revista "Vatra".
       Caragiale a fost acuzat ca ar fi plagiat drama "Napasta" dupa o piesa a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulata „Nenorocul”. Acuzatia a aparut in 1901 in doua articole din "Revista literara", semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din Bucuresti, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a actionat in justitie si a castigat fara probleme, gratie pledoariei avocatului sau, Barbu Stefanescu Delavrancea.
       In anul 1905 s-a stabilit impreuna cu familia la Berlin.
       In anul 1909 a reinceput colaborarea la "Universul" cu povestiri, schite si scrisori. Doi ani mai tarziu a inceput colaborarea cu revista "Romanul".
       In ianuarie 1912, Societatea Scriitorilor Romani a vrut sa-l omagieze pe Caragiale, cu ocazia implinirii a 60 de ani. Sub pretextul unei crize de sciatica, dramaturgul a refuzat participarea la eveniment.
       I. L. Caragiale a scris comedii: "O scrisoare pierduta", "O noapte furtunoasa", "D'ale carnavalului", "Conu Leonida fata cu reactiunea", drame: "Napasta", nuvele si povestiri: "Doua loturi", "O faclie de Paste", "In vreme de razboi", "La hanul lui Manjoala", articole politice, parodii si versuri.
       La data de 22 iunie 1912 Ion Luca Caragiale a murit subit, probabil in urma unei crize cardiace, in locuinta sa din Berlin. A fost inmormantat intr-un cimitir protestant din Schoneberg-Berlin. Ulterior ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara si reinhumate la cimitirul Bellu din Bucuresti.


O scrisoare pierduta (1885)

       Comedia "O scrisoare pierduta" a fost citita la "Junimea" in anul 1884 si publicata in "Convorbiri literare" in anul 1885.
       Actiunea se petrece "in capitala unui judet de munte", unde, pe fondul agitat al unei campanii electorale, are loc un conflict politic intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, care doreste sa devina deputat, si gruparea politica din care faceau parte Tipatescu si Zaharia Trahanache, care, la randul lor, se considerau indreptatiti sa dirijeze in continuare viata politica a judetului.
       Pentru a-si indeplini planul Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu si Trahanache. Instrumentul santajului este "o scrisoare de amor" a lui Tipatescu adresata lui Zoe Trahanache, pierduta de aceasta, intrata in posesia Cetateanului turmentat si subtilizata de la acesta de catre Catavencu.
       Scrisoarea este ea insasi un personaj, un obiect animat, un simbol al imoralitatii ascunse. Circuitul ei intretine surpriza comica si dezvaluie trasaturile personajelor.