Lev Tolstoi s-a nascut la data de 28 august 1828, la Yasnya Polyana, in provincia Tula din Rusia. Tatal sau a fost Nikolai Tolstoi, un conte ce provenea dintr-o familie de nobili germani, iar mama sa a fost Maria Nikolevna Volkonskaiam, o printesa bogata. A mai avut patru frati.
In anul 1830 mama sa a murit si a fost crescut si educat de catre Tatiana Ergolskaia, matusa lui. Si-a petrecut copilaria pe mosia Iasnaia Poliana, care facuse parte din zestrea mamei sale.
In 1837 familia s-a mutat la Moscova pentru a facilita copiilor continuarea studiilor. In acest an tatal lor a murit si au trecut sub tutela contesei Osten-Saken, sora tatalui lor dar la scurt timp a decedat si ea si au trecut sub tutela contesei Iuskova, cealalta sora a tatalui lor si s-au mutat in orasul Kazan.
La varsta de treisprezece ani Lev Tolstoi a inceput sa studieze limbile turca, araba si tatara impreuna cu profesorul sau particular. In acelasi timp l-a studiat amanuntit pe Rousseau.
In anul 1844 a inceput sa studieze limbile orientale si apoi dreptul la Universitatea din Kazan dar nu si-a finalizat studiile fiind nemultumit de sistemul de invatamant. S-a intors la Iasnaia Poliana si a devenit mosier.
In 1851 s-a inrolat in armata si a fost trimis in Caucaz. Dupa doi ani a trecut examenul de cadet si a devenit subofiţer de artilerie. In aceasta perioada a scris primul sau roman "Copilaria", o povestire autobiografica a anilor copilariei petrecuti la Iasnaia Poliana.
In 1854, Lev Tolstoi, a fost transferat in armata dunareana si a locuit timp de cateva luni la Bucuresti. S-a intors in Rusia odata cu inceperea razboiului din Crimeea. A descris scenele de lupta in „Povestiri din Sevastopol”.
In 1856 a demisionat din armata si s-a dedicat literaturii. Un an mai tarziu a inceput o calatorie in Europa. A vizitat Franta, Elvetia si Germania. Intors in tara, fiind interesat de educatia copiilor a infiintat revista „Iasnaia Poliana” care avea drept colaboratori mai multi educatori.
In august 1862 scriitorul s-a casatorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova, care era mai tanara decat el cu 16 ani. Au avut impreuna 12 copii.
In 1863 a publicat romanul "Cazacii", in care a povestit experientele pe care le-a trait alaturi de cazaci, in 1869 „Razboi si pace” iar in 1878 romanul „Anna Karenina”.
In 1882, a participat la recensamantul din Moscova, iar intre anii 1891 — 1894 a luat parte la organizarea ajutorarii taranilor. Intre anii 1880 — 1900 a scris nuvelele: „Moartea lui Ivan Ilici”, „Sonata Kreutzer” si operele dramatice: „Puterea intunericului”, „Cadavrul viu” si „Roadele instrucţiunii”. Intre anii 1889—1899, Tolstoi a scris cel de-al treilea roman, „Invierea”.
In anul 1901 a fost excomunicat din biserica mai ales din cauza ultimului sau roman „Invierea” in care a atacat biserica. Dupa revolutia din 1905 a scris plin de revolta si indignare articolul „Nu pot sa tac” (1908), in care ataca direct guvernul.
Ajuns la batranete Lev Tolstoi a hotarat sa se retraga undeva in sudul Rusiei sau in Bulgaria si la 28 octombrie 1910 a plecat impreuna cu fiica sa Alexandra si cu medicul sau. Insa nu a rezistat calatoriei, a racit si a murit la data de 7 noiembrie 1910, in gara Astapovo. A fost inmormantat la Iasnaia Poliana asa cum si-a dorit.
Anna Karenina (1878)
Romanul "Anna Karenina" a fost publicat de catre Lev Tolstoi in anul 1878. Este o analiza a vietii de familie si a sentimentului de iubire. In scrierea lui autorul a fost inspirat de niste evenimente care au avut loc la o mosie invecinata dar si de poeziile lui Puskin pe care le citea copiilor sai.
Personajul principal al romanului este Anna Karenina, care se indragosteste de contele Vronski, pentru care isi paraseste familia cedand unei iubiri pasionale. Povestea Annei contrasteaza cu cea dintre Constantin Levin si Kitty Scerbatkaia, foarte asemanatoare cu cea dintre Tolstoi si sotia sa in viata reala. Viata intima a eroilor se desfasoara pe fondul unor adanci contradictii sociale care le determina in cele din urma soarta. Nu este doar un roman de dragoste ci prezinta si idei filozofice despre societate, incearca sa evidentieze aspecte umanitare, sensul si scopul vietii, conditiile morale ale casatoriei si vietii de familie, relatia dintre viata si moarte, dintre iubire si fericire.
„Anna Karenina” a fost ecranizat de mai multe ori, in rolul Annei regasindu-se actrite celebre: Greta Garbo (1935), Vivien Leigh (1948), Jacqueline Bisset (1985), Sophie Marceau (1997).
William Shakespeare s-a nascut la data de 23 aprilie 1564 la Stratford-upon-Avon, in Anglia. A fost fiul lui John Shakespeare, un manusar, negustor de lana, de piei si de vite, si al lui Mary Arden, fiica unui mosier local. A mai avut sapte frati. Tatal sau a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lanii si din aceasta cauza a pierdut pozitia de consilier local pe care o ocupa.
Se presupune ca Shakespeare a urmat Scoala de Gramatica din Stratford unde a studiat gramatica, latina si greaca.
Pentru perioada 1576-1582 nu exista date semnificative. Este posibil ca intre anii 1580-1582 William Shakespeare sa fi fost profesor la familia romano-catolica Houghton din Lancashire.
La 28 noiembrie 1582 s-a casatorit cu Anne Hathaway, fiica unor fermieri instariti din satul Shottery, care avea cu opt ani mai mult decat el. Casatoria se pare ca a fost grabita de faptul ca mireasa era insarcinata. Primul lor copil, Susannah, s-a nascut la sase luni de la casatorie. Au mai avut doi gemeni, in 1585, un baiat numit Hamnet si o fata, Judith. La varsta de 11 ani baiatul a murit. Din cauza asemanarii numelor, se banuieste ca moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei "Hamlet".
In 1589-1592 s-a jucat la Londra piesa "Henric al VI-lea". In 1597 si-a cumparat o casa impunatoare la Stratford.
Shakespeare a devenit actor, scriitor si apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscuta sub numele de "Oamenii lordului Chamberlain" si care ulterior s-a numit "Oamenii regelui".
In anul 1609 si-a publicat sonetele, poezii de dragoste majoritatea(126) care sunt inchinate unui tanar (frumos stapan), si restul(28) amantei sale, o doamna bruneta (the dark lady). John Benson, care la 24 de ani de la moartea poetului i-a publicat poemele a incearcat sa ascunda aspectul lor homoerotic.
In anul 1615 scriitorul este mentionat ca actionar al teatrului "Globul".
Printre piesele lui Shakespeare se numara: "Mult zgomot pentru nimic", "Visul unei nopţi de vara", "Imblanzirea scorpiei", "Regele Ioan", "Romeo si Julieta", "Macbeth", "Hamlet", "Regele Lear", "Othello", etc.
La data de 23 aprilie 1616, William Shakespeare a incetat din viata si a fost inmormantat la biserica Trinity din Stratford. Pe piatra de mormant a scriitorului este inscriptionat: "Bunule prieten, fereste-te, pentru numele lui Hristos,/ Sa dezgropi tarana inchisa aici;/ Binecuvantat fie omul care cruta aceste pietre/ Si blestemat cel ce-mi clinteste osemintele."
William Shakespeare este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii engleze.
Romeo si Julieta (1595-1596)
"Romeo si Julieta" este cea mai cunoscuta opera a lui Shakespeare si este considerata cea mai tipica poveste de dragoste din perioada Renasterii. Este o tragedie despre soarta a doi indragostiti care lupta impotriva destinului.
Cei doi tineri, Romeo si Julieta, care fac parte din doua familii rivale se indragostesc si lupta pentru iubirea lor.
Umberto Eco s-a nascut la data de 5 ianuarie 1932 in orasul Alessandria, din regiunea Piedmont din nordul Italiei. Este posibil ca numele sau sa fie un acronim pentru "ex caelis oblatus" in latina "un cadou din cer", care i-a fost atribuit bunicului sau de catre un functionar de stat. Tatal sau s-a numit Giulio si a fost contabil iar mai apoi a fost angajat in armata si mama s-a numit Giovanna.
In timpul celui de al doilea razboi mondial s-a mutat impreuna cu mama sa intr-un sat de munte din regiunea Piedmontese.
Umberto Eco a fost educat ca romano-catolic in "Societatea St. Francis de Sales".
A studiat la Torino, luandu-si licenta in estetica.
Din anul 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universitati din lume si este "Doctor Honoris Causa" a peste 50 dintre ele.
A fost unul dintre reprezentantii avangardei culturale italiene, numarandu-se printre fondatorii revistelor "Marcatre" si "Quindici". In prezent conduce revista "VS. Quaderni di studi semiotici".
Din 1959 Umberto Eco este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumarate premii si distinctii culturale, inclusiv "Legiunea de Onoare" in anul 1993. Este presedintele Scolii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, si Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.
In anul 2005 a fost ales al doilea intre cei mai mari 100 de intelectuali in topul revistei "Prospect". In anul 2008 a fost ales al paisprezecelea.
Umberto Eco este cunoscut in special pentru romanul sau "Numele trandafirului" (Il nome della rosa, 1980).
A scris romane, texte academice, carti pentru copii si multe eseuri. Printre romanele sale se numara: "Pendulul lui Foucault" (1988), "Insula din ziua de ieri"(1994), "Baudolino" (2000), "Misterioasa flacara a reginei Loana" (2004).
Numele trandafirului (1980)
Romanul "Numele trandafirului" a fost publicat de catre Umberto Eco in anul 1980. Este o lucrare care pe langa fictiune cuprinde elemente de semiotica, analiza biblica si studii medievale.
In centrul romanului se afla calugarul franciscan William de Baskerville care ajunge intr-o manastire in care s-a comis o crima. El este insotit de Adso din Melk, numit astfel dupa manastirea benedictina Stift Melk, unde a facut primii pasi ca si calugar. Pe masura ce povestirea evolueaza si alti calugari mor in mod misterios. Cele două personaje principale studiaza o biblioteca medievala labirintica si ajung fata in fata cu Inchizitia, pe care William de Baskerville o slujise in trecut. Cu ajutorul logicii el reuseste sa dezlege misterul crimelor de la manastire.
Romanul a primit premiul pentru "Cea mai buna carte a anului" si "Premiul Strega" in anul 1981.