Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tirlisiua, in fostul comitat Solnoc-Dobica, astazi judetul Bistrita-Nasaud. A fost primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai Diuganu.
In anul 1891 Liviu Rebreanu a inceput clasele primare in Maieru cu tatal sau ca invatator. Apoi a urmat Liceul unguresc din Nasaud timp de doi ani. Alti trei ani i-a facut la Liceul german din Bistrita. In 1898 fiind indragostit a scris singura sa poezie. In septembrie 1900 a intrat la Scoala reala superioara de honvezi din Sopron (localitate din nord-vestul Ungariei). Dupa inca doi ani a intrat ca bursier la Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta. La 1 septembrie 1905 a fost declarat sublocotenent de infanterie si trimis la Regimentul 2 de honvezi din garnizoana Gyula. La data de 12 februarie 1908 Liviu Rebreanu a demisionat din armata si s-a intors la Prislop.
Debutul sau literar a avut loc in noiembrie 1908, la revista din Sibiu "Luceafarul", cu nuvela "Codrea". Liviu Rebreanu s-a hotarat sa treaca Carpatii si la data de 25 octombrie 1909 a debutat in Bucuresti cu nuvela "Volbura dragostei" in revista "Convorbiri critice".
In 1910 Liviu Rebreanu a fost arestat la Vacaresti, apoi extradat si inchis la Gyula, din motive militare. In aceasta perioada de sase luni a scris nuvelele "Culcusul" si "Golanii". Intors in Bucuresti, impreuna cu Mihail Sorbul, care-i va deveni cumnat, a realizat revista teatrala "Scena". In aceasta perioada s-a casatorit cu actrita Fanny Radulescu.
In 1914 Rebreanu a fost ales secretar al Societatii scriitorilor romani. In noiembrie 1920 a aparut romanul "Ion" prima capodopera a scriitorului. In 1929, la insarcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului. In scurt timp insa a demisonat si s-a mutat la Valea Mare, langa Pitesti, unde a scris urmatoarele opere. La inceputul anului 1941 a fost numit director al Teatrului National si director al cotidianului "Viata". In luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferinte despre cultura romaneasca la Berlin, Munchen, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Gorlitz, Breslau si Viena.
Liviu Rebreanu a scris atat nuvele: "Catastrofa" (1921), "Norocul" (1921), "Cuibul visurilor" (1927), "Cantecul lebedei" (1927), "Itic Strul, dezertor" (1932), romane: "Craisorul" (1929), "Rascoala" (1932), "Gorila" (1938), "Padurea spanzuratilor" (1922), "Adam si Eva" (1925), "Ciuleandra" (1927), "Jar" (1934), "Amandoi" (1940) cat si piese de teatru:"Cadrilul" (1919), "Plicul" (1923), "Apostolii" (1926).
In aprilie 1944 Liviu Rebreanu bolnav deja de astm, din cauza tutunului, a facut un emfizem pulmonar. I s-a descoperit mai intai un chist hidatic, apoi o tumoare canceroasa. La 1 septembrie 1944 liviu Rebreanu a murit. A fost inmormantat provizoriu la Valea Mare, iar dupa trei luni a fost deshumat si inmormantat la Cimitirul Belu din Bucuresti.
Ion (1920)
Romanul "Ion" a fost publicat de catre Liviu Rebreanu in anul 1920. Critica literara a considerat acest roman o capodopera a literaturii romane, o reflectare perfecta a satului si a taranului roman. Eugen Lovinescu l-a numit “cea mai mare creatie romaneasca”. Este romanul ce l-a consacrat pe Liviu Rebreanu. Academia i-a acordat premiul "Nasturel" pentru aceasta opera.
Nucleul acestui roman se gaseste in nuvelele anterioare ale lui Liviu Rebreanu "Zestrea", "Rusinea", "Rafuiala".
In scrierea acestui roman scriitorul a pornit de la fapte reale. In articolul "Marturisiri" autorul a povestit ca s-a inspirat din trei momente din viata de zi cu zi. Prima scena ce l-a impresionat s-a petrecut la hotarul satului Prislop. Aici scriitorul a vazut un taran care s-a aplecat si a sarutat pamantul "ca pe o ibovnica". O alta intamplare care l-a impresionat a fost ca un taran instarit si-a batut fiica deoarece a gresit cu "cel mai becisnic baiat din sat" caruia nu ii placea sa munceasca pamantul. Tot in aceasta perioada Liviu Rebreanu a stat de vorba cu un flacau din sat, Ion Pop al Glanetasului care se considera foarte napastuit deoarece nu avea pamant si ar fi facut orice pentru a-l obtine. "Pronunta cuvantul pamant cu atata sete, cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata".
Autorul a incercat sa surprinda diverse aspecte ale vietii rurale: obiceiuri legate de cele mai importante momente ale vietii omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatiile familiare, stratificarea sociala, etc.
Romanul, impartit in doua volume: "Glasul pamântului" si "Glasul iubirii", ne transpune in lumea satului ardelean. Personajul principal este Ion al Glanetasului, un baiat sarac dar istet. Deoarece se considera dispretuit de ceilalati pentru ca era sarac isi propune sa faca avere cu orice pret. Astfel isi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa dar saraca, la fel ca el, si o seduce pe Ana, o fata uratica dar bogata. Dupa ce se casatoreste cu aceasta si obtine pamantul dorit isi da seama ca nu este atat de multumit cum se astepta.
Rudyard Kipling s-a nascut la data de 30 decembrie 1865 in Bombay, India. Tatal sau a fost John Lockwood Kipling, profesor la Scoala de arta Jeejeebhoy, iar mama sa a fost Alice Macdonald. La varsta de sase ani a fost dus de catre parintii sai in Anglia unde a fost crescut de o guvernanta severa. Impreuna cu sora sa a stat pana la varsta de 12 ani la o sora a mamei casatorita cu pictorul Edward Burne-Jones.
A urmat cursurile scolii din Devon "United Services College" pregatindu-se sa intre in armata. Insa in 1881 Kipling s-a intors in India unde a inceput sa lucreze ca gazetar. A inceput sa scrie povestiri, debutul sau ca scriitor profesionist s-a petrecut in 1883. Primul volum de proza a aparut in Calcutta la varsta de 22 de ani si s-a intitulat "Plain Tales from the Hills". Lucrarile lui au inceput sa se vanda si a publicat chiar cate sapte volume pe an, povestiri, poeme sau romane. I s-a oferit titlul de Poet Laureat, pe care l-a refuzat, la fel cum a refuzat de trei ori si Ordinul de Merit, ca insemne mult prea oficiale.
In 1892 s-a casatorit cu Caroline Balestier cu care a locuit timp de patru ani in Statele Unite. In aceasta perioada a scris operele pentru copii care l-au facut celebru "Cartea junglei" (1894) si "A doua carte a junglei" (1895).
In 1897 a publicat "Captains Courageous" si "Kim". In anul urmator a inceput sa faca calatorii in sudul Africii unde s-a imprietenit cu Cecil Rhodes si a inceput sa stranga material pentru o alta opera importanta "Povestiri pentru copiii mici".
Alte opere ale scriitorului sunt: "Plain Tales from the Hills" (Povestiri simple din tinutul deluros, 1883), "The Light that Failed" (Lumina care s-a stins, 1890), "Many Inventions" (Multe nascociri, 1893), "Recessional and Other Poemes" (Cantarea de pe urma si alte poezii, 1899), "Puck of Pook's Hill" (Puck de pe dealul lui Pook, 1906), "Songs for Youth" (Cantece pentru tineret, 1924), "Something of Myself" (Cate ceva despre mine insumi, 1937), "Thy Servant a Dog and Other Stories" (Slujitorul tau cainele si alte povestiri, 1938), etc.
In anul 1907 a primit Premiul Nobel pentru literatura. A fost primul scriitor englez care a primit acest premiu. A continuat sa scrie insa cu mai putin succes.
La data de 18 ianuarie 1936 Rudyard Kipling a decedat din cauza unei hemoragii cerebrale. Dupa moartea sotiei lui Kipling in 1939, casa sa, a fost incredintata Fundatiei Nationale a locurilor de interes istoric sau frumuseti naturale si este astazi muzeu public inchinat scriitorului. In Marea Britanie exista o Societate Kipling dezvoltata si un internat ii poartă numele la Haileybury.
Cartea junglei (1894)
"Cartea junglei" este o culegere de povestiri scrise de catre Rudyard Kipling in perioada in care a locuit in Statele Unite. Povestirile mai fusesera publicate intre anii 1893-1894 in diferite reviste. Cele mai cunoscute sunt povestirile unui "pui de om" numit Mowgli care a fost crescut de catre o familie de lupi in jungla indiana. Baiatul este nevoit sa se lupte cu tigrul Shere Khan care vrea sa-l ucida. Intotdeauna este ajutat de catre ursul Baloo si de pantera Bagheera. Revenind in sat este adoptat de o familie care crede ca este fiul lor disparut cu ani in urma insa nu reuseste sa se adapteze vietii oamenilor.
Alte povestiri mai cunoscute sunt "Rikki-Tikki-Tavi", cu o mangustă ce apara o familie din India impotriva unei perechi de cobre, "Povestea unei viteze manguste", si "Toomai al elefantilor", povestea unui tanar imblanzitor de elefanti.
Dupa "Cartile junglei" s-au facut mai multe ecranizari de catre Compania Walt Disney.
Mary Wollstonecraft Godwin, s-a nascut la data de 30 august 1797, in Somers Town, Londra. Tatal sau a fost William Godwin, filozof politic, iar mama sa, Mary Wollstonecraft, scriitoare si sustinatoare a emanciparii femeilor. Aceasta a murit la zece zile dupa nasterea fetei care a fost crescuta de catre tatal sau alaturi de sora ei vitrega, rod al legaturii lui Mary Wollstonecraft cu americanul Gilbert Imlay.
La un an dupa moartea sotiei sale, tatal lui Mary Shelly, William Godwin, a publicat "Memorii" (1798), o carte plina de amintiri despre sotia sa. Dupa inca trei ani acesta s-a recasatorit din interes cu Mary Jane Clairmont.
Copilaria si adolescenta au fost petrecute de catre viitoarea scriitoare in Scotia, resedinta de baza fiind pe malul raului Tay, langa Dundee. Inca din aceasta perioada Mary Shelly a inceput sa scrie povestioare.
In anul 1814, Mary Shelly, l-a intalnit pe poetul Percy Bysshe Shelley, un admirator al tatalui sau. El i-a propus sa fuga impreuna in Europa. Cei doi impreuna cu sora vitrega a lui Mary, Jane Claire Clairmont au plecat pe continent. Au vizitat Franta, Elvetia, Germania. Au vizitat si ruinele castelului Frankenstein, construit in 1250 si au ascultat povestile despre cavalerul Georg von Frankenstein, care ucisese un dragon ce teroriza locuitorii din imprejurimi, si cele despre alchimistul Konrad Dippel, care incercase sa afle secretul fabricarii aurului dar se consacrase si studiului organismului animal. Aceste lucruri au stat la baza scrierii romanului care a facut-o celebra pe Mary Shelly, "Frankenstein".
In anul 1816, Mary, Claire si Shelley au plecat in Elvetia. Aici si-au petrecut timpul impreuna cu lordul Byron la vila Diodati, nu departe de Geneva. Intr-una din seri lordul Byron a propus ca fiecare dintre ei sa scrie o povestire cu fantome. Doar creatia lui Mary Shelly a fost publicata in anul 1818 de Lackington, Allen & Co.
In 1818 Mary si Shelley s-au stabilit in Italia. In 1822 Percy Shelley a murit inecat dupa ce barca in care se afla s-a rasturnat in timpul unei furtuni. Impreuna cu singurul sau copil, Percy Florence, Mary Shelley, s-a intors in Anglia. Aici s-a ocupat de cresterea copilului si, in paralel, de promovarea operei sotului sau, Percy Shelley. A mai scris si alte romane: Perkin Warbeck (1830), Lodore (1835) si Falkner (1837).
Odata cu trecerea timpului scriitoarea a inceput sa sufere de depresii si crize de anxietate dar si de dureri de cap ca urmare a unei tumori pe creier. A murit la data de 1 februarie 1851, la Chester Square. A fost inmormantata la St. Peter's Church, Bournemouth, in apropierea casei fiului sau Percy Florence.
Frankenstein (1818)
Romanul "Frankenstein" a fost publicat in anul 1818 de Lackngton, Allen & Co si i-a adus scriitoarei Mary Shelley celebritatea. S-a bucurat de un succes neasteptat si imediat.
Romanul a fost realizat ca urmare a unei vizite facute de catre scriitoare la ruinele castelului Frankenstein unde a ascultat povesti despre cavalerul Georg von Frankenstein si despre alchimistul Konrad Dippel. Acestea au avut roluri foarte importante in realizarea romanului. Intr-o calatorie in Elvetia facuta impreuna cu sotul, sora sa si lordul Byron a inceput realizarea acestei carti. Intr-o seara ploiaoasa lordul Byron a propus ca fiecare dintre ei sa scrie o poveste despre fantome. Astfel a luat nastere romanul "Frankenstein".
"Frankenstein" este prezentat sub forma de corespondenta, evenimentele sunt relatate de catre R. Walton in scrisori trimise surorii sale. El povesteste cum l-a intalnit pe Victor Frankenstein si cum au ajuns sa se imprieteneasca. Victor Frankenstein ii relateza lui Walton intamplarile din viata sa care l-au determinat sa nu-si mai gaseasca linistea, cum a plecat din casa parinteasca la Ingolstadt pentru a studia chimia, cum a ajuns sa dea viata unei creaturi realizate din materii stranse de la morga si din abator cat si consecintele pe care le-a avut acest lucru asupra vietii sale.
