Mircea Cartarescu s-a nascut la data de 1 iunie 1956, la Bucuresti. A fost fiul lui Constantin Cartarescu, economist si ziarist, si al Mariei Badislav.
Intre anii 1971-1975 a urmat cursurile liceului "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti.
Intre 1976-1980 a urmat Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. In aceasta perioada a inceput sa frecventeze si cenaclul „Junimea" condus de Ovid. S. Crohmalniceanu.
Mircea Cartarescu a frecventat si „Cenaclul de luni" condus de N. Manolescu in cadrul caruia a fost remarcat. In anul 1978 a publicat cateva poeme in "Romania Literara".
In anul 1980 a debutat cu volumul "Faruri, vitrine, fotografii" pentru care a primit "Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut".
Intre anii 1980-1989 a fost profesor la o scoala generala din Bucuresti iar din 1990 asistent la Facultatea de Litere din Bucuresti.
In 1983 Cartarescu a debutat ca prozator in antologia Desant 83, continuand apoi cu nuvelele din "Visul" (Premiul Academiei, 1989), (republicate, integral, sub titlul "Nostalgia" in 1993) si cu romanele "Travesti" (Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania, 1994) si trilogia "Orbitor" care cuprinde: "Aripa stanga" (1996), "Corpul" (2002) si "Aripa dreapta" (2007), ("Aripa stanga" a luat Premiul ASPRO si Premiul rev. Cuvantul, 1996).
Mircea Cartarescu a mai publicat volumele "Aer cu diamante" (1982), "Poeme de amor" (1983), "Totul", "Levantul" (Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990) si "Dragostea" (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1994).
In anul 1989 a devenit redactor al revistei "Caiete critice".
Un an mai tarziu scriitorul a fost invitatul Universitatii Iowa din SUA, in cadrul programului „International Writers Program".
In 1991 a urmat cursurile "Seminarului de Studii Culturale" din Stuttgart, Germania.
In 1993 a inceput sa conduca cenaclul „Litere", al Facultatii de Litere din Bucuresti.
In perioada 1994-1996 a predat literatura romana la "Universitatea din Amsterdam".
In anul 1995 i s-a decernat Premiul revistei Ateneu pentru poezie.
In 1996 Mircea Cartarescu a fost bursier al Fundatiei Rockfeller si al Colegiului Noua Europa.
Operele lui Mircea Cartarescu au fost traduse in limbile engleza, italiana, franceza, spaniola, poloneza, suedeza, bulgara, maghiara, etc.
Din anul 2004 este conferentiar al Facultatii de Litere din Bucuresti.
In anul 2010 a publicat romanul "Frumoasele straine".
De ce iubim femeile (2004)
"De ce iubim femeile" este o carte care cuprinde mai multe povestiri scrise de catre Mircea Cartarescu si care a fost publicata in anul 2004.
Cartea este formata din douazeci si unu de capitole, douazeci dintre ele cuprinzand povestioare din viaţa amoroasa a naratorului, iar cea de-a douazeci si una, care poarta si numele cartii, cuprinde motivele pentru care, in viziunea naratorului, barbatii iubesc femeile.
Cartea s-a vandut in peste 90.000 de exemplare, devenind un bestseller.
Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a nascut la data de 15 octombrie 1844, la Rocken, langa Lutzen, intr-o familie de luterani, tatal sau fiind pastor.
A studiat la liceul Pforta din Naumburg. La varsta de zece ani era considerat un "copil minune" deoarece scrisese un motet, circa cincizeci de poezii si incepuse sa scrie si un jurnal intim.
In 1864 a inceput sa studieze teologia si filologia clasica la Universitatea din Bonn unde i-a avut ca profesori pe Wilhelm Ritscl si Otto Jahn. In aceasta perioada a inceput sa compuna muzica in maniera lui Schumann. Curand a renuntat la teologie si a inceput sa manifeste primele critici la adresa crestinismului.
In 1866 a scris prima sa lucrare despre poezia lui Teognis care l-a incantat pe Rischl. In acelasi an a fost chemat in armata dar a fost trimis acasa din cauza unei rani pricinuite de o cadere de pe cal.
In toamna anului 1868 l-a cunoscut pe Richard Wagner.
Un an mai tarziu a devenit profesor de filologie clasica la Universitatea din Basel.
In 1872 Nietzsche a publicat "Nasterea tragediei sau Elenism si Pesimism", in 1873 "Nastera filozofiei in epoca tragediei grecesti" si a inceput cartea "Consideratii intempestive".
Sanatatea subreda l-a determinat sa-si ia mai multe concedii medicala pentru ca in 1879 sa abandoneze definitiv invatamantul.
In anul 1881 la Genova, a descoperit muzica lui Bizet.
In 1882 in urma unei calatori in Sicilia, a cunoscut-o la Roma pe Lou Salome de care s-a indragostit. Idilei i s-a opus sora lui Nietzsche si curand a intervenit ruptura dintre cei doi.
In aprilie 1888 Georg Brandes , un critic danez, a tinut la Copenhaga prelegeri despre "filozoful german Friedrich Nietzsche".
In 1889 Nietzsche grav bolnav psihic a fost internat in diferite clinici. Cauzele nebuniei au ramas chiar si astazi neelucidate pe deplin.
Printre operele lui Nietzsche se numara: "Aurora" (1881), "Stiinta vesela" (1882), "Asa grait-a Zarathustra" (1885), "Dincolo de bine si rau" (1886), "Genealogia moralei" (1887), "Amurgul idolilor" (1888), "Anticristul" (1888), etc.
Dupa cateva intervale de remisiune a bolii, in care s-a mai ocupat de reeditari si traduceri din operele sale s-a stins din viata la data de 25 august 1900, la Weimar.
Asa grait-a Zarathustra (1885)
Cartea "Asa grait-a Zarathustra" a fost publicata de catre Fridrich Nietzsche in anul 1885. Este compusa dintr-un prolog si patru parti.
Prologul relateaza descinderea lui Zarathustra intre oameni, pentru a condamna virtutea, mila, justitia si fericirea si pentru a le predica depasirea omenescului spre idealul Supraomului.
Partea intai cuprinde "cuvantarile" lui Zarathustra, multe dintre ele critice (contra moralistilor, contra justitiei, armatei, presei, femeilor, etc.), dar si constructive, omul sortit sa se autodepaseasca trebuie sa fie creativ, sa-si iubeasca "departele", sa respecte copilul si casatoria, etc.
Partea a doua reia unele critici dar contine si cateva pasaje lirice precum si indicatia mantuirii prin vointa.
Partea a treia a cartii este dominata de "enigma si viziunea" eternei reintoarceri a Identicului.
In ultima parte Zarathustra intalneste personaje care simbolizeaza diverse tipuri de umanitate decazuta, aparute in urma teribilului adevar: "Dumnezeu a murit".