Ion Minulescu (1881-1944)

       Ion Minulescu s-a nascut la data de 6 ianuarie 1881 in Bucuresti. Tatal sau, Tudor Minulescu, a murit inainte ca el sa se nasca, pe 1 ianuarie 1881, in urma unui atac de apoplexie. Mama sa, Alexandrina Ciuca, a fost fiica unui caval din Slatina. Aici si-a petrecut Ion Minulescu copilaria.
       In anul 1887 a inceput scoala primara la Pitesti iar in 1891 a urmat liceul tot in Pitesti.
       In 1897 Ion Minulescu a publicat primele poezii in revista "Povestea vorbei" sub pseudonimul (I.M.) Nirvan. Apoi a continuat sa publice si in "Foaia pentru toti".
       In 1990 a plecat sa studieze dreptul la Paris insa in scurt timp a renuntat la studii. A fost fascinat de literatura simbolista citindu-i pe Baudelaire, Nerval, Lautreamont, Verlaine, Laforque, etc.
       Patru ani mai tarziu, Ion Minulescu s-a intors in tara. A inceput sa frecventeze cafeneaua "Kubler" unde se intalnea cu Dimitrie Anghel, St.O.Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna, s.a.
       In 1905 a publicat versuri si fragmente de proza din "Jurnalul unui pribeag" in revista "Viata noua". Anul urmator Ion Minulescu a inceput sa publice o parte din versurile ce vor compune "Romantele pentru mai tarziu" in revista "Viata Literara si artistica" a lui Ilarie Chendi.
       La 20 martie 1908 a aparut sub directia scriitorului "Revista celorlalti" iar in 1912 revista "Insula".
       In 1913 a aparut volumul de versuri "De vorba cu mine insumi".
       La data de 11 aprilie 1914 scriitorul s-a casatorit cu Claudia Millian (1887 - 1961), poeta simbolista, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cantari pentru pasarea albastra" (1923), "Intregire" (1936), precum si a unor piese de teatru. Au avut impreuna o fiica, pe Mioara Minulescu, care a devenit artist plastic.
       In timpul razboiului familia s-a refugiat la Iasi.
       In 1920 a aparut volumul de proza "Masti de bronz si lampioane de portelan". Doi ani mai tarziu a fost numit Director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. In 1924 a aparut romanul "Rosu, galben si albastru", unul din marile succese literare ale vremii.
       Dupa o lunga intrerupere, in 1927 Minulescu a publicat un nou volum de versuri, "Spovedanii", in colectia "Manuscriptum" iar in 1928 romanul autobiografic "Corigent la limba romana". In acelasi an Minulescu a primit "Premiul national de poezie".
       Alte opere ale scriitorului sunt: "Barbierul regelui Midas" (1929), "Strofe pentru toata lumea" (1930), "3 si cu Rezeda 4" (1933), "Cetitile noaptea" (1933), "Versuri" (1939), etc.
       La data de 11 aprilie 1944, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu a decedat la Bucuresti. A fost inmormantat la Cimitirul Bellu.
       In anul 1945 s-a infiintat asociatia "Prietenii lui Ion Minulescu" care a acordat premii de poezie. Din 1947 casa in care a locuit scriitorul a devenit casa memoriala sub numele "Colectia Ion Minulescu".


Corigent la limba romana (1928)

       In anul 1928, Ion Minulescu a publicat romanul autobiografic "Corigent la limba romana". Cartea descrie viata scriitorului din anii de liceu, la Pitesti, unde a ramas corigent la limba romana. Apoi studiile din Bucuresti si cele de la Paris cat si iubirile sale din aceasta perioada. Corigenta aceasta la limba romana il va urmari pe scriitor toata viata si va fi intotdeauna judecat datorita acestei "pedepse".