Albert Camus (1913-1960)

       Albert Camus s-a nascut la data de 7 noiembrie 1913, in Mondovi, Algeria. A fost fiul lui Lucien Camus, muncitor agricol plecat din Lorena si al Catherinei Sinthes, de origine spaniola. A mai avut un frate mai mare. Dupa ce tatal sau a murit in lupta de la Marna, din primul razboi mondial, impreuna cu mama si fratele sau s-a stabilit in Alger. Mediul sarac si mizer in care a crescut i-a marcat profund personalitatea.
       Camus a absolvit scoala primara si a urmat apoi, ca bursier, cursurile liceului din Alger. S-a dovedit a fi un scolar stralucit care se impartea intre lectura si fotbal dar era pasionat si de teatru. Dupa terminarea liceului a urmat cursurile universitatii din Alger, cu specializarea in filozofie. A consultat cu multa atentie opere ale unor scriitori ca: Dostoievski, Kirkegaard, Gide, Proust, Malraux, Heidegger, Husserl sau Unamuno.
       Albert Camus s-a dedicat foarte mult fotbalului insa la varsta de 17 ani au aparut primele simptome ale tuberculozei ceea ce l-a determinat sa duca o viata mai retrasa. Si-a luat licenta in filozofie cu teza "Metafizica crestina si neoplatonismul", care avea ca obiect raportul dintre elenism si crestinism la Plotin si Sfantul Augustin si a refuzat un post la un liceu pentru gazetarie.
       In 1933 Camus a participat activ intr-o miscare antifascista. Un an mai tarziu s-a casatorit cu Simone Hie, insa casatoria a durat numai un an. La indemnul unui prieten,a intrat in Partidul Comunist Francez, unde a primit sarcina de partid de a se ocupa cu propaganda in mediile musulmane. In scurt timp insa a renuntat la aceasta sarcina. In aceasta perioada a inceput sa scrie "L'Étranger" (Strainul). In 1940 a inceput sa scrie "Le Mythe de Sisyphe" (Mitul lui Sisif).
       In anul 1940, s-a casatorit cu Francine Faure, originara din orasul Oran. Dupa inca un an a inceput sa scrie romanul "La Peste" (Ciuma). La 8 noiembrie 1942 a avut loc debarcarea trupelor anglo-americane in Africa de Nord, fapt care a dus la separarea pana la Eliberare a lui Camus de sotia sa, ramasa in orasul Oran. In 1946 a terminat de scris romanul "Ciuma" pentru care, in anul 1957, a primit Premiul Nobel pentru literatura.
       Alte opere ale lui Albert Camus sunt: "L'Homme revolte" (Omul revoltat, 1951), "La Chute" (Caderea, 1956), piesele de teatru "Caligula" (1938), "Le Malentendu"(Neintelegerea, 1944), "L'Etat de siege" (Starea de asediu, 1948) si "Les Justes" (Cei drepti, 1949), "L'Ete" (Vara, 1954), "La Chute" (Caderea, 1956), "La Mort heureuse" (O moarte fericita, 1971).
       La data de 4 ianuarie 1960 Albert Camus a murit intr-un stupid accident de masina,cand pe o sosea perfect dreapta, a intrat cu masina intr-un platan, in timp ce se intoarcea la Paris din scurta vacantă a sarbatorilor de iarna, de la ski.


Ciuma (1947)

       Romanul "Ciuma" a aparut in anul 1947. A fost opera ce l-a facut celebru pe Albert Camus si pentru care acesta a primit Premiul Nobel zece ani mai tarziu.
       Actiunea romanului se petrece in orasul Oran in aprilie, anul 194... Totul a inceput cu moartea unor sobolani care la inceput a parut un fapt banal ce nu a atras in mod deosebit atentia oamenilor. Insa numarul sobolanilor morti a crescut foarte mult in cateva zile, creand panica printre oameni, pentru ca apoi sa se diminueze la fel de rapid. Dar in scurt timp un numar semnificativ de persoane au semnalat aceleasi simtome: toropeala, prostratie, inrosirea ochilor, intensificarea durerilor de cap, inflamarea ganglionilor, delir, pentru ca in final, la cea mai neinsemnata miscare, sa survina moartea. Astfel orasul a ajuns sa fie inchis, izolat de lume, nimeni nemaiputand sa intre sau sa iasa din el. Numarul deceselor a crescut cu fiecare zi si locuitorii orasului au inceput sa se teama, sa fie mai apropiati si sa aprecieze mai mult viata.
       Personajul principal al romanului este doctorul Rieux, care pe toata perioada epidemiei a luptat impotriva ei. Alaturi de acesta se regasesc si cativa prieteni ai lui: Othon, Raymond Rambert, Paneloux, Jean Tarrou, Castel, Cottard si Joseph Grand.
       De fapt romanul lui Albert Camus este o parabola, ciuma fiind o expresie a razboiului sau a oricarui factor distructiv al echilibrului umanitatii.

Franz Kafka (1883-1924)

       Franz Kafka s-a nascut la data de 3 iulie 1883, la Praga. Tatal sau a fost Hermann Kafka, originar din Cehia de sud iar mama sa, Iulia Lowy. A fost primul din cei sase copii ai cuplului , din care numai trei surori au supravietuit pentru a deveni mai tarziu victime ale nazistilor.
       Invatamantul primar l-a facut in limba germana si si-a continuat studiile la liceul Altstadter Deutsches Gymnasium din Praga. In anul 1901 Kafka si-a inceput studiile universitare la drept conform dorintei paterne.
       Fiind pasionat de literatura si filozofie, in anul 1902, Kafka a participat la conferinta despre Schopenhauer a unui coleg, Max Brod si s-a imprietenit cu acesta. A inceput sa scrie intre 1904-1905 "Descrierea unei lupte" si alte povestiri ce au fost publicate mai tarziu.
       In iunie 1906 si-a luat doctoratul in Drept si a inceput sa lucreze la tribunalul din Praga.
       In anul 1909 Kafka a publicat cateva povestiri sub titlul "Contemplatie" in revista Hyperion din Munchen. Un an mai tarziu a inceput sa-si noteze gandurile intr-un jurnal. A frecventat cercuri literare unde se intalnea cu Einstein si alti prieteni ai sai, fizicieni si cu matematicianul Kowalewski. Deoarece starea de sanatate a inceput sa i se inrautateasca Kafka a devenit vegetarian si a renuntat la alcool si tutun si a inceput sa practice inotul.
       In 1912 a cunoscut-o pe Felice Bauer in casa lui Brod, prietenul sau, si s-a indragostit de ea. Cei doi s-au logodit insa dupa o serie de certuri si impacari in 1917 s-au despartit definitiv.
       In noaptea de 22-23 septembrie 1912 Kafka a scris "Verdictul" (Das Urteil). Anul urmator a publicat culegerea "Contemplatii", in 1914 a scris "Colonia penitenciara" (In der Strafkolonie) si "Invatatorul de sat" (Der Dorfschullehrer) iar in 1916 "In fata legii", a doua editie din "Fochistul" (Der Heizer). Intre 1916-1917 a scris majoritatea povestirilor ce au aparut in culegerea "Medicul de tara" (Ein Landarzt).
       In 1917 s-a mutat in Alchymistengasse avand iarasi probleme de sanatate. In 1922 in Tatra a inceput sa scrie "Castelul" (Das Schlob). Anul urmator a cunoscut-o pe Dora Diamant si s-a mutat impreuna cu aceasta la Steglitz. Din cauza sanatatii subrezite Kafka a fost adus, de catre Brod, la Praga la familia sa insa starea sa s-a inrautatit constatandu-se o laringita tuberculoasa si a fost transportat la sanatoriul Wiener Wald. La data de 3 iunie 1924 Franz Kafka a murit.
       Un an mai tarziu de la moartea sa a fost publicat romanul "Procesul" (Der Prozess). Alte opere publicate postum sunt: "Castelul" (Das Schlob, 1926), "America" (Amerika, 1927), "In fata legii" (1934), "La construirea zidului chinezesc" (Beim Bau der chinesischen Mauer, 1931), "Scrisori catre Felice" (Briefe an Felice), "Scrisori catre Milena" (Briefe an Milena), "Jurnal" (Tagebucher, 1949).


Procesul (1925)

       Romanul "Procesul" a fost publicat in anul 1925, la un an de la moartea scriitorului Franz Kafka. Este singurul roman complet al lui Kafka, manuscrisul a fost gasit de catre prietenul sau dupa moartea sa si pus cap la cap dupa cum a crezut el de cuviinta.
       In centrul romanului se afla Josef K., un functionar de 30 de ani. In ziua nasterii sale acesta se trezeste arestat la domiciliu. Ceea ce este iesit din comun este faptul ca cei doi agenti care il intampina in acea dimineata nu ii spun ce autoritate a emis mandatul de arestare si nici de ce este acuzat. Desi revoltat la inceput, Josef K., accepta situatia in care se afla, merge la interogatoriul la care este chemat, si incearca sa se dezvinovateasca chiar daca ii este greu nestiind de ce anume este acuzat. Chinurile si framantarile launtrice dureaza pana in seara zilei in care Josef K. implineste 31 de ani.