Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a nascut la data de 23 aprilie 1899 la Sankt Petersburg. S-a nascut intr-o familie foarte cultivata, astfel incat stapanea impecabil franceza si engleza inca din copilarie.
In urma revolutiei bolsevice, familia lui Nabokov este nevoita sa emigreze, in 1919 stabilindu-se mai intai in Anglia, unde Vladimir a studiat limbile slave si romanice la Trinity College din Cambridge.
Familia s-a mutat la Berlin in 1920, viitorul scriitor ajungand acolo doi ani mai tarziu. Aici a publicat in gazetele emigratiei ruse sub pseudonimul Sirin. Acum a aparut si primul sau roman, "Masenka" (in versiunea engleza "Mary"), care i-a deschis cariera de romancier. In anul 1922 tatal sau a fost ucis de un fanatic rus la Berlin.
Intre anii 1937-1940 a locuit la Paris. In aceasta perioada a continuat sa scrie, in rusa, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme si cateva drame.
In anul 1925 s-a casatorit cu Vera Slonim. Pentru a -si intretine familia s-a ocupat de trsduceri, a dat lectii de engleza si tenis, a fost autor de cuvinte incrucisate in rusa si analist de sah.
In anul 1940 a plecat in America impreuna cu sotia si fiul sau, de teama sa nu fie trimis intr-un lagar de concentrare. Aici a predat la Universitatile Wellesley, Harvard si Stanford.
Intre anii 1948-1959 a fost profesor de literatura rusa la Cornell University. Fiind pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit in 1944 o subspecie de fluture care ii poarta numele "Lycaeides melissa samuelis Nabokov".
Vladimir Nabokov a tradus in engleza "Evghenii Oneghin" de Puskin si "Un erou al timpului nostru" de Lermontov. Este autorul mai multor lucrari de critica literara, dintre care studiul despre Gogol.
Printre operele sale in rusa se numara: "Masenka"(1926), "Rege, dama, valet"(1928), "Apararea Lujin"(1930), "Ochiul"(1930), "Disperare"(1934), "Invitatie la esfod"(1938), etc. Dupa stabilirea in Statele Unite, si-a inceput cariera de romancier in limba engleza: "Adevarata viata a lui Sebastian Knight"(1941), "Bend Sinister"(1947), "Lolita"(1955), "Foc palid"(1962), "Ia priviti la arlechini"(1974), volumul autobiografic "Vorbeste, memorie"(1974), etc.
Pentru activitatea sa literara, Nobokov a fost distins cu "National Book Foundation Medal".
Vladimir Nabokov a decedat la data de 2 iulie 1977 la Montreux.
Lolita (1955)
Romanul "Lolita" a fost publicat de catre Vladimir Nabokov in anul 1955.
Cartea s-a nascut din nuvela "Vrajitorul". Apare aceeasi urmarire nemiloasa a obsesiei, aceleasi ciocniri de ganduri, aceleasi culori ale nebuniei. Intr-un parc, un barbat care sta pe o banca vede o fetita de 12-13 ani, pe patine cu rotile. E de ajuns pentru starnirea patimii: lucid, atent la fiecare detaliu si pregatindu-si fiecare gest, barbatul ajunge in casa fetei, ca tata vitreg.
Jules Gabriel Verne s-a nascut la data de 8 februarie 1828, la Nantes, Franta. A fost fiul procurorului Pierre Verne si al sotiei sale, Sofia. A fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei.
La varsta de noua ani a mers sa studieze la Liceul Nantes. Tanarul Jules Verne avea o fire visatoare, era chiar retras, cel mai bun prieten al sau fiind chiar fratele lui, Paul. Adesea se jucau pe malul raurilor privind vapoarele care treceau, visand la calatorii exotice, pline de aventuri. De multe ori stateau privind uimiti noile inventii tehnologice ale epocii, revolutia industriala fiind in plin avant in acea era a aburului.
La varsta de 11 ani s-a imbarcat pe un vas care ducea marfa catre India, dar tatal sau a prins de veste si l-a adus acasa, punandu-l solemn sa promita ca nu va mai incerca niciodata sa fuga de acasa.
In anul 1847 a fost trimis la Paris sa studieze dreptul, pentru a urma traditiile de familie, desi tanarul Jules avea mai degraba inclinatii catre teatru si literatura.
In 1848, impreuna cu Michel Carre, a inceput sa lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Cand tatal sau a aflat ca scria si compunea mai mult decat invata pentru Drept, i-a intrerupt sprijinul financiar. In perioada aceasta s-a intalnit cu autori de reputatie, cum ar fi Alexandre Dumas si Victor Hugo.
Jules Verne a fost fortat sa-si vanda povestirile pe care le scria pentru a putea trai. A petrecut multe ore in bibliotecile din Paris, invatand astronomie, geologie si matematica, studiind temeinic ingineria si strangand din ziare tot felul de informatii legate de descoperirile stiintifice ai tehnologice, reusind sa-si creeze astfel o cartoteca impresionanta, cu peste 20 000 de informatii din cele mai variate domenii stiintifice.
La data de 10 ianuarie 1857, Jules Verne s-a casatorit cu Honorine Hebe du Fraysse de Viane, o vaduva cu doua fiice iar pe 4 august 1861 s-a nascut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne. Pentru ca avea nevoie de bani pentru a-si intretine familia a sacrificat teatrul si literatura pentru un venit lunar sigur, angajandu-se ca agent de bursa la Paris, desi nu-i placea aceasta meserie.
In scurt timp, Jules Verne si-a gasit refugiul in fictiune, scriind, cautand poate un mijloc de a-si castiga existenta fara a mai fi nevoit sa vanda actiuni la bursa. El si-a petrecut urmatorii sase ani scriind in timpul liber piese de teatru, nuvele, povestiri, dar fara prea mult succes.
Nuvela care l-a lansat in cariera de scriitor a fost „Cinci saptamani in balon“, publicata in 1863, de catre un cunoscut publicist si editor francez, Pierre-Jules Hetzel. Prin aceasta Jules Verne a initiat stilul stiintifico-fantastic.
La scurt timp, Jules Verne a scris „O calatorie spre centrul Pamantului“, carte ce s-a bucurat de un succes si mai mare.
Jules Verne este cel mai ecranizat scriitor al tuturor timpurilor, peste 200 de filme fiind realizate dupa cartile sale.
Printre cartile sale se numara: "Cinci saptamani in balon"(1862), "O calatorie spre centrul Pamantului"(1864), "De la Pamant la Luna"(1865), "Copiii capitanului Grant"(1866-1868), "20.000 de leghe sub mari"(1869), "Ocolul Pamantului in 80 de zile"(1872), "Capitan la cincisprezece ani"(1877-1878), "Steaua sudului"(1883), "Castelul din Carpati" (1889), "Goana dupa meteor"(1901), etc.
In anul 1989, stra-stranepotul lui Verne, a gasit intr-un seif un manuscris nepublicat, „Parisul in secolul XX“, acesta vazand lumina tiparului in 1994, la 131 de ani dupa ce a fost scris.
Jules Verne a murit la data de 24 martie 1905, la Amiens, Franta, in urma unui atac de diabet. Aproape 5000 de persoane au participat la inmormantarea sa, la cimitirul Madeleine din Amiens. Dupa moartea lui, fiul sau, Michel Verne a publicat mai multe carti pe care uneori le-a revizuit chiar el.
"20.000 de leghe sub mari" (1869)
Romanul „20.000 de leghe sub mari“ a fost publicat de catre Jules Verne in anul 1869. El prezinta povestea celebrului capitan Nemo si a submarinului Nautilus.
Spre sfarsitul anilor 1860, se produc tot mai des dezastre misterioase pe toate oceanele planetei. Imediat, presa lanseaza zvonul existentei unui monstru gigantic al apelor, necunoscut pana atunci. Profesorul francez Arronax banuieste ca acest necunoscut care distruge corabiile este un narval urias, care strapunge corabiile cu dintii. Ca urmare, el se imbarca la bordul navei „Abraham Lincoln“ si incepe cautarea, vrand sa elucideze misterul.
Impreuna cu alti doi membrii ai echipajului, profesorul ajunge prizonier pe Nautilus. Capitanul Nemo nu numai ca a rupt orice legatura cu lumea, dar a si refuzat sa mai ia in vreun fel contact cu suprafata pamantului. Atat el, cat si echipajul pe care il conduce isi iau hrana exclusiv din apele marii. Pentru ca nimeni nu trebuia sa afle de secretul capitanului Nemo, eliberarea celor trei naufragiati este imposibila. Astfel, ei sunt fortati sa participe la o calatorie in jurul lumii in submarin, ceea ce le ofera sansa de a trai experiente inedite, dar ii si expune la primejdii greu de anticipat.
John Ronald Reuel Tolkien s-a nascut la data de 3 ianuarie 1892 in Bloemfontein, localitate din Africa de Sud. A fost fiul lui Arthur Reuel Tolkien, un manager de banca englez si a sotiei sale, Mabel Tolkien. A mai avut un frate, Hillary Arthur, cu doi ani mai mic. Parintii sai mersesera in Africa de Sud cu gandul de a strange bani pentru a-si deschide o afacere in Anglia. Insa in anul 1895 tatal sau a murit de febra reumatica iar familia a ramas intr-o stare financiara precara.
In copilarie, Tolkien a fost muscat de un paianjen in gradina, eveniment care i-a influentat mai tarziu operele.
Mama lui l-a invatat bazele latinei foarte devreme. La varsta de patru ani stia sa citeasca si a putut scrie fluent la scurt timp. Datorita mamei sale a inceput sa iubeasca cartile.
J. R. R. Tolkien a studiat la "King Edward's School" din Birmingham.
In anul 1904, mama sa a murit din cauza unor complicatii la diabet. John si fratele sau au intrat sub tutela parintelui Francis Xavier, care le-a asigurat copiilor cea mai aleasa educatie.
In anul 1910, pe cand avea 18 ani, John Ronald Reuel Tolkien a inceput studiile la Universitatea din Oxford. In 1925, dupa ce a fost profesor la Universitatea din Leeds, a fost primit ca profesor de literatura engleza veche in „Oxford University”.
La data de 22 martie 1916 s-a casatorit cu Edith Bratt. Impreuna au avut patru copii: John, Michael, Christopher si Priscilla. Datorita acestora Tolkien a inceput sa inventeze povesti. In anul 1933 copiii au aflat de existenta micului hobit Bilbo Baggins. Era eroul primei povesti scrise de J.R.R. Tolkien: "The Hobbit or There and Back Again" (publicata in anul 1936). Incurajat de cei apropiati, care erau fermecati de povestirile sale, Tolkien a inceput sa-si doreasca sa scrie un basm de mare intindere prin care sa le ofere oamenilor accesul intr-o lume mirifica in care sa fie redescoperite compasiunea, bunatatea si curajul.
J. R. R. Tolkien a inventat o intrega lume mitologica si limbi complete si complexe bazate pe intinsele cercetari lingvistice.
In anii 1954 si 1955 volumele romanului "The Lord of the Rings" au fost publicate. Prin acest roman, datorita succesului sau, Tolkien a devenit "tatal literaturii fantastice".
In anul 1926 a avut loc intalnirea memorabila cu scriitorul englez Clive Staples Lewis. Impreuna cu Charles Williams, Dorothy Sawyers si Owen Barfield a intemeiat grupul literar „The Inklings”. Ei au ajuns la concluzia ca orice gen literar poate deveni, sub pana scriitorului iscusit, vehicul al Evangheliei. In anul 1960, J.R.R. a fost cooptat ca si colaborator in colectivul traducatorilor Bibliei de la Ierusalim.
In anul 1959 s-a retras din invatamant si s-a dedicat literaturii.
Cea mai mare parte din opera de fictiune a lui J.R.R. Tolkien, atat cea publicata in timpul vietii (in special Hobbitul si Stăpânul Inelelor), cat si cea publicata postum prin grija fiului sau, Cristopher (inclusiv Silmarillion si Copiii lui Hurin) formeaza un complex de povestiri, poezii, istorii, limbi fictive si eseuri literare, legate intre ele, despre o lume imaginara, Arda si despre Pamantul de Mijloc, un teritoriu al acesteia. In timpul vietii sale, Tolkien si-a denumit aceste scrieri "Legendarium".
La data de 2 septembrie 1973, John Ronald Reuel Tolkien a decedat intr-un spital din Bournemouth.
Stapanul inelelor (1954-1955)
Cartea "Stapanul inelelor" a fost scrisa intre anii 1937 - 1949 si publicata in perioada 1954-1955 in trei volume: "Fratia inelului", "Cele doua turnuri" si "Intoarcerea regelui". A fost retiparita de mai multe ori si tradusa in foarte multe limbi. Este o continuare a romanului "Hobitul".
Actiunea se petrece in al treilea Ev al Pamantului de Mijloc populat de oameni, hobiti, elfi, gnomi, orci, vrajitori si multe alte creaturi reale sau imaginare. Totul se concentreaza in jurul Inelului Puterii faurit de lordul intunecat Sauron care isi doreste stapanirea absoluta asupra Pamantului de Mijloc. Tanarul hobbit Frodo Baggins mosteneste acest inel si porneste in calatoria spre Muntele de Foc pentru a-l distruge.
Cartea a fost ecranizata sub forma unei trilogii, in anii 2001, 2002 si 2003, in regia lui Peter Jackson. Din distributie au facut parte: Ian McKellen, Andy Serkis, Elijah Wood, Viggo Mortensen, Orlando Bloom, Cate Blanchett, Christopher Lee, Liv Tyler, etc. Trilogia a primit 30 de nominalizari la Premiile Oscar din care a castigat 17.
Constantin Chirita s-a nascut la data de 12 martie 1925, la Ibanesti, judetul Vaslui. A fost fiul invatatorilor Ion Chirita si Clara Marinescu.
Nu sunt prea multe date despre anii de formare ai lui Constantin Chirita. Se stie faptul ca a urmat liceul la Barlad si a facut studii politehnice pe care nu le-a finalizat in Bucuresti
Spre sfarsitul anilor '40 a devenit redactor la ziarul "Scanteia".
In anul 1949 Chirita a debutat editorial cu "Matei Ion a cucerit viata", culegere de nuvele de propaganda realist-socialista.
In 1956 a aparut primul volum din "Ciresarii" care a fost republicat in anul 1964 sub titlul "Teroarea neagra" iar in 1972 a primit titlul definitiv "Cavalerii florii de cires".
In anul 1959 a aparut "Castelul fetei in alb" (A doua aventura a Ciresarilor).
Alte carti ale autorului sunt: "Intalnirea" (1959), "Otelul" (1960), din seria "Ciresarilor" a aparut "Drum bun, Ciresari" (1963), "Pasiuni" (1964), tot din seria "Ciresarilor" a fost publicata "Roata norocului" (1965), "Trandafirul alb" (1966), "Teroarea alba" (Aripi de zapada, 1968), tot din seria "Ciresarii", "Ingerul alb" si "Pescarusul alb" (1969) care impreuna cu "Trandasfirul alb" au format "Trilogie in alb", etc.
In anul 1971 scriitorul a rescris "Intalnirea" pentru care a primit "Premiul pentru proza" al Uniunii Scriitorilor.
In 1972 a aparut in cinci volume, editia definitiva din "Ciresarii": "Cavalerii florii de cires", "Castelul fetei in alb", "Roata norocului", "Aripi de zapada", "Drum bun, Ciresari!".
Doi ani mai tarziu a publicat "Adancimi", drama in trei acte, pentru care a primit "Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie".
Intre anii 1977-1988 Constantin Chirita a fost vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.
In anul 1988 scriitorul s-a stabilit in Germania. La data de 14 noiembrie 1991 a murit la Bonn-Konigswinter. A fost adus in tara si inmormantat la Poiana Tapului.
Ciresarii (1972)
Seria "Ciresarii" cuprinde volumele: "Cavalerii florii de cires", "Fata in alb", "Roata norocului", Aripi de zapada" si "Drum bun, Ciresari!"
Ciresarii sunt patru baieti (Ursu, Dan, Victor si Ionel) si doua fete (Lucia si Maria), colegi de clasa, locuind pe strada Ciresului intr-un mic oras. Acestora li se adauga Tic, fratele mai mic al Mariei dar de-a lungul intamplarilor mai apar si alti tineri ca Laura sau Ioana. Importanta este si prezenta lui Tombi, cainele lui Tic.
Fiecare dintre cele cinci volume aduce Ciresarii in fata unui mister care se cere rezolvat. Fiecare volum este povestea completa a unei aventuri. Ajutati de indicii care nu se lasa usor dezlegate eroii rezolva enigmele depasind obstacolele atat prin inteligenta cat si prin performante fizice de exceptie.
Arthur Charles Clarke s-a nascut la data de 16 decembrie 1917, in Minehead, Somerset, de pe coasta Angliei. A mai avut trei frati mai mici. Cand Clarke avea 14 ani, tatal sau a murit, iar familia a trecut printr-o perioada mai grea. Mama lui a inceput sa predea lectii de citit pentru a castiga ceva bani.
A absolvit gimnaziul "Huish’s Grammar School" din Taunton, dar nu si-a permis sa urmeze universitatea si s-a angajat ca auditor la sectia de pensii a Ministerului Educatiei. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a servit in Royal Air Force ca instructor si tehnician radar, fiind trecut in rezerva cu gradul de locotenent. Dupa razboi a absolvit King’s College London in matematica si fizica.
In anul 1936 s-a mutat la Londra unde s-a alaturat societatii "British Interplanetary Society".
Inca de mic i-a placut sa priveasca stelele. A inceput sa scrie povestiri si lucrari tehnice pe care le trimitea unor reviste. Prima povestire tiparita a fost "Rescue Party", in "Astounding Science", in luna mai 1946.
Desi nu a initiat conceptul de sateliti geostationari (in ciuda legendei care sustine contrariul), a contribuit hotarator la ideea ca acesti sateliti pot fi relee ideale de telecomunicatii. Datorita activitatii sale a primit medalia de aur al Institutului Franklin, premiul Lindbergh, premiul Marconi, functia de profesor la "Vikram Sarabhai" de la "Physical Research Laboratory" din Ahmedabad, India si cea de cercetator stiintific la King's College din Londra. In plus, orbita geostationara (la 42,000 km deasupra pamantului) este denumita "Orbita Clarke".
In vara anului 1947, a scris primul lui roman, "Prelude to Space". Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.
In anul 1953 s-a casatorit cu Marilyn Torgenson de care a divortat dupa numai sase luni.
In 1956 a emigrat in Sri Lanka, in special pentru a-si satisface pasiunea pentru scufundarile subacvatice. In 1962, explorarile subacvatice ale lui Clarke au fost intrerupte, dupa ce o explozie accidentala l-a lasat temporar paralizat.
In anul 1964 Arthur Clarke a inceput colaborarea cu Stanley Kubrick la realizarea filmului "2001: A Space Odyssey". Desi se baza pe o povestire a lui Clarke din 1951, "The Sentinel", proiectul l-a determinat pe autor sa scrie un roman complet nou in acelasi timp cu realizarea filmului. In anul 1968 romanul a fost publicat iar Clarke si Kubrick imparteau nominalizarea la Oscar pentru scenariul filmului.
In anul 1985, Clarke a publicat "2010: Odyssey Two" si a lucrat cu Peter Hyams pentru versiunea cinematografica. Celelalte romane din serie sunt "2061: Odyssey Three" (1988) si "3001: The Final Odyssey" (1996).
Alaturi de producatorul de la CBS, Walter Cronkite si astronautul Wally Schirra, Arthur C. Clarke a comentat aselenizarea modulului lunar Apollo 11 in anul 1969. Clarke a revenit pentru astfel de comentarii si pentru misiunile Apollo 12 si 15.
Pe langa interesul manifestat pentru spatiu Clarke a fost fascinat si de fenomenele paranormale. Unele elemente se regasesc in romanul "Childhood's End". A publicat mai multe articole pe marginea acestui subiect si a produs chiar si programe de televiziune precum "Arthur C. Clarke's Mysterious World" (1981) si "Arthur C. Clarke's World of Strange Powers" (1984).
In anul 1988 a fost diagnosticat cu sindromul post-poliomielitic si a fost pus intr-un scaun cu rotile.
Intre anii 1989 - 2004 a condus "Univesitatea Internationala a Spatiului".
In 1998 a primit distinctia de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, in anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir, iar in 2005 a capatat cel mai important titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya.
Premii si distinctii SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo si Nebula, cate un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum si doua premii Seiun. Pe langa aceste distinctii in onoarea sa a fost denumit un asteroid (4923 Clarke) si o specie de dinozaur, Serendipaceratops arthurcclarkei. In 1986 a fost infiintat Premiul Arthur C. Clarke. Premiul este acordat de catre un juriu de specialisti, in fiecare an, celui mai bun roman SF publicat in Marea Britanie (nu neaparat scris de catre un scriitor britanic).
Printre lucrarile sale se numara: "Sfarsitul copilariei" (1953), "Orasul si stelele" (1956), "Fantanile Paradisului" (1978), etc.
La data de 19 martie 2008 Arthur C. Clarke a murit in Colombo, Sri Lanka, din cauza unor probleme respiratorii.
2001: Odiseea spatiala (1968)
Romanul "2001: Odiseea spatiala" a fost publicat in anul 1968. A fost scris concomitent cu versiunea de film a lui Stanley Kubrick si publicat dupa aparitia filmului. A avut la baza o nuvela publicata de autor in 1951, intitulata "The Sentinel".
Romanul porneste din perioada preistorica cand un monolit este catalizatorul unui salt evolutiv in randul primatelor - de la culegator la vanator ce foloseste unelte. Multe mii de anii mai tarziu, un monolit, descoperit de o echipa de geologi stationati pe Luna, emite un semnal radio catre Jupiter. O expeditie trimisa sa investigheze planeta este sabotata de computerul dereglat Hall. Bowman, astronautul supravietuitor, este aruncat, in urma ciocnirii cu un alt monolit de pe Jupiter, intr-un tunel "plin de stele", prin spatiu si timp, pentru a muri si renaste intr-o noua faza a existentei.
Ion Luca Caragiale s-a nascut la data de 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale din judetul Prahova (azi - satul I.L. Caragiale). A fost fiul lui Luca Caragiale, avocat si magistrat la Ploiesti si al Ecaterinei Karaboas.
Intre anii 1859-1860 a urmat primele studii cu parintele Marinache la Ploiesti. In urmatorii trei ani a urmat clasele primare la Scoala Domneasca nr.1 din Ploiesti.
In anul 1863 a inceput sa frecventeze Institutul de baieti al lui Pavel Eliade iar anul urmator a mers la Liceul "Sfintii petru si Pavel".
In 1868 Caragiale l-a cunoscut pe Mihai Eminescu in trupa unchiului sau Iorgu Caragiale si s-a inscris la Conservatorul din Bucuresti, clasa de "declamatie si mimica" a altui unchi al sau Costache Caragiale. Doi ani mai tarziu a fost numit copist la Tribunalul Prahova iar in anul urmator a fost angajat sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti.
In aceasta perioada a inceput sa scrie si intre anii 1873-1876 a trimis texte la revistele "Ghimpele", "Telegraful" si "Asmodea". In timpul Razboiului de Independenta a conceput si scris revista umoristica "Claponul".
In anul 1878 a inceput colaborarea cu ziarul "Timpul". In 1881 a fost numit revizor scolar in districtele Suceava si Neamt. In aceasta perioada a avut o legatura amoroasa cu Veronica Micle (relatie ce a fost dezvaluita lui Eminescu).
In 1885 s-a nascut primul fiu al lui Caragiale, Mateiu, dintr-o legatura neoficiala cu Maria Constantinescu.
In anul 1888 a fost numit director general al teatrelor iar un an mai tarziu I. L. Caragiale s-a casatorit cu Alexandrina Burelly si a demisionat din functia de director. Acum i-a fost tiparit volumul "Teatru". A avut doua fiice care au murit de timpuriu si un fiu.
In 1890 a fost profesor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. In 1893 a infiintat si condus revista "Moftul roman" iar anul urmator a scos impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc revista "Vatra".
Caragiale a fost acuzat ca ar fi plagiat drama "Napasta" dupa o piesa a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulata „Nenorocul”. Acuzatia a aparut in 1901 in doua articole din "Revista literara", semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din Bucuresti, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a actionat in justitie si a castigat fara probleme, gratie pledoariei avocatului sau, Barbu Stefanescu Delavrancea.
In anul 1905 s-a stabilit impreuna cu familia la Berlin.
In anul 1909 a reinceput colaborarea la "Universul" cu povestiri, schite si scrisori. Doi ani mai tarziu a inceput colaborarea cu revista "Romanul".
In ianuarie 1912, Societatea Scriitorilor Romani a vrut sa-l omagieze pe Caragiale, cu ocazia implinirii a 60 de ani. Sub pretextul unei crize de sciatica, dramaturgul a refuzat participarea la eveniment.
I. L. Caragiale a scris comedii: "O scrisoare pierduta", "O noapte furtunoasa", "D'ale carnavalului", "Conu Leonida fata cu reactiunea", drame: "Napasta", nuvele si povestiri: "Doua loturi", "O faclie de Paste", "In vreme de razboi", "La hanul lui Manjoala", articole politice, parodii si versuri.
La data de 22 iunie 1912 Ion Luca Caragiale a murit subit, probabil in urma unei crize cardiace, in locuinta sa din Berlin. A fost inmormantat intr-un cimitir protestant din Schoneberg-Berlin. Ulterior ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara si reinhumate la cimitirul Bellu din Bucuresti.
O scrisoare pierduta (1885)
Comedia "O scrisoare pierduta" a fost citita la "Junimea" in anul 1884 si publicata in "Convorbiri literare" in anul 1885.
Actiunea se petrece "in capitala unui judet de munte", unde, pe fondul agitat al unei campanii electorale, are loc un conflict politic intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, care doreste sa devina deputat, si gruparea politica din care faceau parte Tipatescu si Zaharia Trahanache, care, la randul lor, se considerau indreptatiti sa dirijeze in continuare viata politica a judetului.
Pentru a-si indeplini planul Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu si Trahanache. Instrumentul santajului este "o scrisoare de amor" a lui Tipatescu adresata lui Zoe Trahanache, pierduta de aceasta, intrata in posesia Cetateanului turmentat si subtilizata de la acesta de catre Catavencu.
Scrisoarea este ea insasi un personaj, un obiect animat, un simbol al imoralitatii ascunse. Circuitul ei intretine surpriza comica si dezvaluie trasaturile personajelor.
Edgar Allan Poe s-a nascut la data de 19 ianuarie 1809 in Boston, Massachutes. Parintii sai au fost actori ambulanti. Tatal sau, David Poe Jr., a murit in anul 1810 iar mama, Elizabeth Hopkins Poe, in anul 1811. Din aceasta cauza a fost crescut de catre un comerciant din Richmond numit John Allan si a trait o perioada in Anglia. Nu a fost niciodata adoptat in mod legal dar si-a luat numele de Allan drept nume mijlociu.
In Anglia, Poe a urmat cursurile colegiului Manor School in Stoke Newington. A studiat apoi in Richmond, iar in 1825 s-a inscris la Universitatea din Virginia, pe care a fost nevoit sa o paraseasca dupa un an din cauza lipsurilor materiale. Deoarece avea multe datorii si ducea o viata extravaganta a ajuns in conflicte cu tatal sau vitreg.
A incercat sa intre in armata dar a fost exclus din academia militara din West Point din cauza unor acte deliberate de indisciplina. In aceasta perioada a publicat fara prea mult succes primele sale poezii.
In anul 1833 Edgar Allan Poe a castigat concursul organizat de revista "Saturday Visitor" din Baltimore cu povestirea "Manuscris gasit intr-o sticla".
In 1836 s-a casatorit cu verisoara lui, Virginia Clemm, si s-a stabilit in Baltimore. A devenit redactor principal al revistei "Southern Literary Messenger", dar a pierdut postul in scurt timp datorita exceselor sale alcoolice.
Poe a publicat mai multe articole, povestiri si eseuri in diverse reviste faurindu-si reputatia de critic sever si competent. A scris mai multe nuvele care au avut succes la public printre care si "Povestea lui Arthur Gordon Pym" si in 1839 a publicat in doua volume un ciclu de nuvele numit "Povestiri ale Grotescului si Arabescului". A lucrat ca editor asistent la revista "Burton's Gentlemen's Magazine" si apoi la revista "Graham's Magazine".
In ianuarie 1845 a publicat in revista "Evening Mirror" poemul "Corbul" (The Raven) care l-a facut celebru.
In anul 1847 sotia sa, Virginia, a murit si acest lucru i-a accentuat abuzul de bauturi alcoolice.
In 1849, dupa o disparitie de cateva zile, a fost gasit cazut pe un trotuar in orasul Baltimore, in stare de confuzie mintala. A murit patru zile mai tarziu la data de 7 octombrie 1849.
Printre povestirile mai celebre ale lui Edgar Allan Poe se numara: "Aventurile lui Gordon Pym", "Prabusirea casei Usher", "Carabusul de aur", "Pisica neagra", "Butelia de Amontillado", etc.
Pisica neagra (1843)
"Pisica neagra" este o proza scurta publicata de catre Edgar Allan Poe pe data de 19 august 1843 intr-o editie a revistei "The Saturday Evening Post".
Aceasta scriere este considerata o analiza asupra psihologiei vinovatiei. Ea spune povestea unui criminal care isi ascunde faptele si se crede invulnerabil dar intr-un final cedeaza si se destainuie.