Jean de La Fontaine s-a nascut la data de 8 iulie 1621 in orasul Chateau-Thierry, din regiunea Champagne. A fost fiul lui Charles de La Fontaine, administrator al apelor si padurilor in Chateau-Thierry si al Francoisei Pidoux.
Intre anii 1636-1641 a studiat la Colegiul din Reims. Apoi si-a continuat studiile la seminarul Sainte-Magloire din Paris dar nu s-a preotit sustinand ca nu are vocatie pentru viata ecleziastica.
In anul 1647 Jean de La Fontaine s-a casatorit cu Marie Hericart, o tanara bogata. L-a urmat pe tatal sau in functia de silvicultor dar in acelasi timp mergea la Paris pentru a frecventa cercurile literare.
In 1654 a debutat in literatura cu o adaptare dupa piesa "Eunucul" a lui Terentiu.
In 1658 s-a stabilit la Paris unde l-a avut ca protector pe Fouquet, ministrul de finante al lui Ludovic al XIV-lea. Pentru acesta a compus poemele "Adonis" si "Visul din Vaux".
Dupa arestarea lui Fouquet, in 1662 regele l-a trimis intr-un exil temporar in Simousin, fiind invinuit ca i-a luat apararea ministrului.
In 1664 s-a instalat la palatul Luxembourg in functia de "gentilom" al ducesei d'Orleans, vaduva lui Gaston, fratele regelui. In aceasta perioada i-a cunoscut pe Moliere, Racine si Boileau.
In 1668 a publicat primele sase carti din volumul "Fabule" datorita caruia a devenit unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai clasicismului francez. Cartile VII si VIII din "Fabule" au fost publicate in anul 1678, cartile IX, X si XI un an mai tarziu iar ultima carte in anul 1694.
In 1672, dupa moartea ducesei d'Orleans, s-a instalat in casa doamnei de La Sabliere unde a gasit un mediu savant prielnic creatiei literare.
In 1683 La Fontaine a inceput sa fie primit de printii de Bourbon-Conde si de catre ducii Vendome. In acelasi an a fost ales membru al Academiei Franceze.
In 1693 s-a stabilit in casa magistratorului d'Herward, consilier la Curtea de Justitie din Paris.
La Fontaine a mai publicat: "Povestiri" (1668), "Iubirile lui Psiche si ale lui Cupidon" (1669), roman mitologic, "Captivitatea Sfantului Molc" (1673), poem religios, "Chinina" (1682), poem didactic, "Florentinul" (1685), comedie, "Epistola catre Huet" (1687), etc.
Jean de La Fontaine s-a stins din viata la data de 13 aprilie 1695.
Fabule (1668-1694)
Volumul "Fabule" a fost publicat de catre La Fontaine in mai multe carti ce au aparut in mai multi ani. Primele sase carti ale volumului au aparut in anul 1668, cartile VII si VIII in anul 1678, cartile IX, X si XI un an mai tarziu iar ultima carte in anul 1694.
La Fontaine s-a inspirat in scrierea acestor fabule din opera lui Esop, un intelept grec care a trait in secolul al VI-lea i.H. Scriitorul a declarat ca foloseste animalele pentru a-i instrui pe oameni.
Printre fabulele care il definesc pe autor se numara: "Greierele si furnica", "Corbul si vulpea", "Vulpea si barza", "Lupul si mielul".
Aristofan s-a nascut in jurul anului 450i.H. in Grecia. Nu se stie locul si data exacta a nasterii sale. A trait in Kudathenaion, ceea ce inseamna ca provenea dintr-o familie instarita si prin urmare a primit o educatie aleasa. Este cunoscut drept „Parintele Comediei” sau „Printul Comediei Antice”.
A avut trei fii Araros, Philippus si Nicostratus care au fost de asemenea poeti comici.
Aristofan a compus patruzeci de piese de teatru, dintre care au supravietuit unsprezece. Piesele sale sunt singurele exemple de Comedie Veche Antica care au ajuns pana la noi in stadiu complet.
Cele mai multe dintre piesele lui Aristofan aveau un caracter politic, satirizand de multe ori pe cetatenii cunoscuti ai Atenei pentru comportamentul lor din timpul Razboiului Peloponeziac si de dupa acesta. Aluziile din textele pieselor sugereaza ca Aristofan a fost adus in fata tribunalului de mai multe ori de catre Cleon, conducatorul Atenei, sub acuzatia de defaimare a Atenei in prezenta strainilor.
Asa cum afirma Vitruviu, Aristofan a ajuns pentru prima oara in centrul atentiei publice atunci cand a fost membru al juriului intr-un concurs de literatura. A fost numit in juriu datorita entuziasmului sau pentru lecturile in biblioteca. In cadrul concursului poetii trebuiau sa recite, fiind premiati in functie de impresia lasata membrilor juriului. Aristofan i-a contrazis pe ceilalti membri ai juriului si audienta. A sustinut ca poetul cel mai putin placut de audienta era cel adevarat, ceilalti doar recitand operele altora.
Dramaturgul este cunoscut pentru scrierea unor comedii precum „Pasarile”, pentru cele doua festivale dramatice ateniene: Bacanalele Urbane si Lenea. Piesa „Broastele” a primit onoarea fara precedent de a fi reprezentata a doua oara. Conform unui biograf care a trait posterior evenimentelor, Aristofan a primit de asemenea coroana civica pentru piesa sa.
Printre piesele lui Aristofan se numara: "Babilonienii" (426i.H.), "Acharnienii" (425i.H.), "Cavalerii" (424i.H.), "Norii" (423i.H.), "Viespile" (422i.H.), "Pasarile" (414i.H.), "Broastele" (405i.H.), etc.
Se presupune faptul ca Aristofan a decedat in anul 385i.H.
Broastele (405i.H.)
Comedia "Broastele" a fost reprezentata cu prilejul sarbatorilor dionisiace de iarna la Atena, la inceputul anului 405i.H. Deoarece s-a bucurat de un mare succes piesa a mai fost jucata inca o data.
Prin "Broastele", Aristofan a pus in scena o dezbatere publica asupra celor mai bune solutii de salvare a patriei amenintate de spartani. Poetul a imaginat o intrecere intre Eschil si Euripide. Piesa are doua parti distincte. Prima parte prezinta peripetiile pline de haz ale cuplului Dionysos-Xantias, pornit in cautarea lui Euripide in lumea infernului, iar cea de-a doua intrecerea dintre Eschil si Euripide. Totul se incheie subit, printr-o hotarare a zeului-arbitru care nu este determinata de rezultatul concursului ci reprezinta o adevarata "lovitura de teatru".