J. W. Goethe (1749-1832)

       Johann Wolfgang von Goethe (innobilat in anul 1782) s-a nascut la data de 28 august 1749 la Frankfurt pe Main. A fost fiul lui Johann Kaspar Goethe, inalt functionar de stat, si al Catharinei Elisabeth Textor. A avut o sora, Cornelia Friderike Christiana, ceilalti frati murind de timpuriu.
       Intre anii 1756-1758 Goethe a frecventat o scoala publica. A primt o educatie aleasa studiind desenul, muzica (pian si violoncel), scrima, calaria, literatura germana si universala, limbi straine vechi si moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza si engleza).
       A inceput sa iubeasca literatura citind din biblioteca tatalui sau care cuprindea aproximativ doua mii de volume. O alta atractie o simtea fata de teatru in casa parinteasca prezentandu-se anual un spectacol de teatru de papusi.
       In anul 1763 a asistat la un concert al lui Mozart care avea sapte ani.
       In 1765 a inceput sa studieze dreptul la Universitatea din Leipzig. In acest timp a scris primele poezii "Neue Lieder" (Cantece noi), si o comedie "Die Laune des Verliebten" (Capriciul indragostitului).
       In 1770 s-a mutat la Universitatea din Strasbourg unde si-a continuat studiile juridice.
       In vara anului 1771 Goethe si-a dat disertatia juridica. Aceasta nu a fost aprobata deoarece continea subiecte orientate impotriva bisericii. La sfarsitul lunii august a primit licenta de avocatura. In aceasta perioada a scris drama "Gotz von Berlinchingen". Aceasta a deschis calea teatrului istoric popular.
       In mai 1772 a mers ca practicant la judecatoria regala din Wetzlar. Aici l-a cunoscut pe Johann Christian Kestner. La logodna acestuia cu Charlotte Buff („Lotte”) s-a indragostit de ea si cei doi au devenit de nedespartit pana cand Goethe a avut o discutie aprinsa cu Kestner si a fugit la Frankfurt. Din corespondenta cu Kestner a aflat ca un prieten al sau s-a sinucis. Aceste intamplari au influentat scrierea romanului "Die Leiden des jungen Werther" (Suferintele tanarului Werther) care a dus la o „Werther-isterie” pe plan european, raportandu-se sinucideri stil „Jerusalem”.
       In 1775 s-a mutat la Weimer la invitatia ducelui Karl August unde a ocupat diferite functii si demnitati.
       In septembrie 1786 Goethe a plecat in Italia unde a ramas pana in 1788. Aici a inceput sa picteze, din aceasta perioada sunt mentinute in jur de 850 de desene. Intors acasa a intalnit-o pe Christiane Vulpius, o tanara saraca cu care s-a casatorit si cu carea avut un fiu.
       In 1794 a inceput prietenia cu Schiller.
       A scris atat poezie: "Prometeu" (1785), "Elegii romane" (1795), "Faust" (1808-1833), teatru: "Ifigenia în Taurida" (1779), "Torquato Tasso" (1790) cat si romane si nuvele: "Suferintele tanarului Werther" (1774), "Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister" (1795), "Anii de peregrinare ai lui Wilhelm Meister" (1821), etc.
       De-a lungul vietii sale a manifestat pasiune pentru cercetarea stiintifica, a elaborat o teorie a culorilor si a redactat lucrari de botanica si biologie.
       La data de 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. A fost inmormantat la "Mormantul Printilor in Weimar".


Suferintele tanarului Werther (1774)

       Romanul "Suferintele tanarului Werther" a fost publicat de catre J. W. Goethe in anul 1774.
       Este un roman epistolar, perspectiva asupra intamplarilor conturandu-se prin corespondenta dintre Werther si Wilhelm. Werther este plecat intr-o calatorie si ii povesteste prietenului sau intamplarile prin care trece. Acest schimb epistolar dureaza sapte luni, din mai pana in decembrie 1771. Este descrisa sensibilitatea si suferinta tanarului datorate unei iubiri interzise. Sentimentele care il covarsesc si piedica pe care o afla in logodnicul de neinlaturat al Lottei il conduc pe Werther la ciudata dorinta de a-si curma viata.

Henri Charriere (1906-1973)

       Henri Charriere s-a nascut la data de 16 noiembrie 1906 in Ardeche, Franta. A mai avut doua surori. Mama sa a murit in anul 1917 cand avea varsta de 11 ani.
       In anul 1923 s-a inrolat in Marina Franceza unde a ramas timp de doi ani. Intors acasa a intrat in lumea interlopa franceza. In aceasta perioada s-a casatorit si a avut o fiica.
       La data de 26 octombrie 1931 a fost condamnat, pentru asasinarea prietenului sau Roland Legrand, la munca silnica pe viata si a fost dus in Inchisoarea Sf Laurent de Maroni, pe raul Maroni in Guyana Franceza.
       La data de 29 noiembrie 1933, Henri Charriere a evadat pentru prima oara ajutat de doi condamnati, Clousiot si Maturette, cu care se imprietenise intre timp. Impreuna au strabatut o distanta apreciabila de-a lungul coastelor Trinidadului, ajungand in Columbia.
       Incercand sa paraseasca coastele Columbiei cei trei fugari au fost capturati si dusi in inchisorile columbiene. De acolo, ajutati de un alt detinut au reusit sa fuga din nou. Dupa mai multe zile si nopti de fuga, distantandu-se de urmaritori cei trei s-au despartit. Charriere, poreclit Papillon in inchisoare datorita unui fluture pe care il avea tatuat pe piept, a ajuns intr-un trib de indieni Guajira, care se ocupau cu comertul cu perle. Acestea erau obtinute prin scufundari printre bancurile de corali. Aici a ramas timp de cateva luni si a avut o relatie romantica cu doua surori, dupa obiceiul acelui trib, ambele fete ramanand insarcinate. Dupa o vreme, Papillon a hotarat sa paraseasca insula si sa se razbune pe cei care l-au inchis pe nedrept.
       La scurt timp a fost capturat din nou si inchis pe insula Santa Clara. De aici a fost transferat la Barraquilla unde i-a intalnit in mod neasteptat pe cei doi prieteni de care se despartise. Dupa mai multe tentative de evadare cei trei au fost condamnati la carcera, numita si Drumul Pierzaniei, de unde au iesit dupa doi ani la data de 26 iunie 1936. Unul dintre prietenii sai a murit in aceasta perioada iar Papillon, dupa o alta tentativa de evadare a ajuns din nou in carcera pentru opt ani.
       Dupa 19 luni a fost gratiat datorita faptului ca a salvat dintre rechini o fata dar si pentru ca s-a prefacut a fi nebun. A fost internat intr-un ospiciu nu prea bine pazit.
       In anul 1944 a fugit plutind pe ocean pe un sac cu nuci de cocos. A ajuns in Venezuela unde a fost initial arestat apoi eliberat.
       Un an mai tarziu s-a casatorit cu o femeie pe nume Rita cu care a avut un copil. A deschis un hotel si un restaurant in Maracaibo si in Caracas si a devenit bucatar.
       In anul 1969 Henri Charriere s-a intors la Paris si a publicat romanul autobiografic "Papillon".
       In 1970 a jucat chiar si intr-un film "The Butterfly Affair" in rolul unui hot de bijuterii.
       A continuat sa scrie si a publicat si continuarea romanului "Papillon", numita "Branco", care prezinta viata sa dupa eliberarea din inchisoare.
       La data de 29 iulie 1973, la varsta de 66 de ani, Henri Charriere a decedat din cauza unui cancer in gat, la Madrid, in Spania.


Papillon (1969)

       Romanul autobiografic "Papillon" a fost publicat de catre Henri Charriere in anul 1969 si a fost vandut in milioane de exemplare.
       Este autobiografia unui fost ocnas, pe o perioada de treisprezece ani, un tanar plin de viata care inchis pe nedrept refuza sa isi accepte pedeapsa si evadeaza de cate ori are posibilitatea.
       "Papillon" reprezinta un protest impotriva sistemului judiciar si a conditiilor inumane la care ocnasul a fost supus.
       Romanul s-a bucurat in 1973 de o ecranizare de exceptie cu Steve MacQueen si Dustin Hoffman.
       Dupa spusele autorului, romanul este autobiografic. In anul 2005, insa, un batran in varsta de 104 ani il acuza pe Charriere ca i-ar fi furat povestea.