sâmbătă, 24 aprilie 2010

George Calinescu (1899-1965)

Image and video hosting by TinyPic       Gheorghe Visan s-a nascut la data de 2 iulie 1899 in Bucuresti. A fost fiul Mariei Visan, menajera in casa sotilor Maria si Constantin Calinescu.
       In anul 1903 impreuna cu mama sa si cu sotii Calinescu s-a mutat la Botosani unde au locuit pana in 1905 cand s-au mutat la Iasi. Aici a urmat primele doua clase la Colegiul Carol I. La data de 17 martie 1907 Maria si Constantin Calinescu l-au adoptat pe fiul Mariei Visan care s-a numit de acum Gheorghe Calinescu.
       Clasele primare a III-a si a IV-a Gheorghe Calinescu le-a urmat la Bucuresti unde s-au mutat dupa moartea lui Constantin Calinescu.
       Intre anii 1910-1917 Calinescu a studiat la gimnaziile "Gheorghe Sincai", Dimitrie Cantemir' si la liceul "Gheorghe Lazar". In 1918 a sustinut examenul de bacalaureat. Un an mai tarziu a trimis revistei "Sburatorul" cateva poezii care nu au fost primite cu prea mult entuziasm insa nu si-a pierdut curajul si a continuat sa scrie lucrari despre Duiliu Zamfirescu, N.Filimon, G.Toparceanu,etc. In primul an de facultate l-a cunoscut pe Ramiro Ortiz, profesor de limba italiana si datorita scestuia a devenit interesat de limba si literatura italiana. In 1923 a obtinut licenta in limba si literatura italiana si secundar in limba si literatura romana. In 1928 a inceput sa predea limba italiana si romana la liceul "Diaconovici Loga" si la "Scoala superioara de comert" din Timisoara.
       La data de 19 decembrie 1926 a publicat in "Universul literar" poezia "Nova mihi apparuit Beatrix".
       La 4 mai 1929 Calinescu s-a casatorit cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni.
       In 1932 a scris "Viata lui Mihai Eminescu". La 27 august a aparut in "Romania literara" primul capitol din romanul "Ursitoarele" care va fi numit ulterior "Vino in Liban, mireasa". In anul urmator a aparut romanul "Cartea nuntii".
       In 1936 George Calinescu a primit premiul Hamangiu pentru "Viata lui Mihai Eminescu" si "Opera lui Mihai Eminescu" si si-a dat doctoratul la Universitatea din Iasi. Dupa un an a publicat volumul "Poezii".
       In anul 1938 a publicat romanul "Enigma Otiliei" si "Viata lui Ion Creanga". In 1939 a infiintat la Iasi "Jurnalul literar". Din initiativa lui a aparut si colectia "Scriitori de ieri si de azi". In acelasi an a publicat volumul "Principii de estetica". Doi ani mai tarziu a publicat "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent".
       In 1943 a publicat "Sun" sau "Calea neturburata", mit mongol, dedicat lui Iorgu Iordan. In 1946 a aparut volumul "Impresii asupra literaturii spaniole". Trei ani mai tarziu a publicat volumul "Trei nuvele".
       In 1953 scriitorul a publicat romanul "Bietul Ioanide". Anul urmator in colaborare cu Ovidiu Crohmalniceanu si I. Vitner, Calinescu a editat manualele de "Istoria literaturi romane" clasele a VIII-a si a IX-a. In 1955 a publicat volumul "Am fost in China noua" iar in 1956 "Studii si conferinte". In 1960 a aparut romanul "Scrinul negru" si in 1963 volumul "Lauda lucrurilor".
       In 1964 i s-a acordat Premiul de Stat "pentru activitatea literara si publicistica din ultimii ani". In luna noiembrie a fost diagnosticat cu ciroza hepatica si la data de 12 martie 1965 George Calinescu a murit la Sanatoriul din Otopeni.


Enigma Otiliei (1938)

       Romanul "Enigma Otiliei" a fost publicat de catre George Calinescu in anul 1938. Initial romanul a avut titlul "Parintii Otiliei" dorind sa ilustreze paternitatea, insa autorul i-a schimbat numele in "Enigma Otiliei" vrand astfel sa sugereze o posibila enigma a fetei si astfel sa atraga cititorii.
       "Enigma Otiliei" nareaza povestea de dragoste nefericita dintre Felix si Otilia. George Calinescu a definit tema operei ca fiind : “monografia unei familii bucurestene”. In roman este prezentata viata burgheziei bucurestene la inceputul sec.XX. Intreaga actiune se costruieste in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, care o are sub tutela pe Otilia Marculescu.
       Opera este structurata pe doua planuri narative: unul prezinta destinul tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste o experienta erotica; iar al II-lea plan expune istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, avere dupa care familia Tulea, dirijata de Aglae, ravneste.

marți, 13 aprilie 2010

Gustave Flaubert (1821-1881)

       Gustave Flaubert s-a nascut la data de 12 decembrie 1821, la Rouen. Tatal sau, Achille Cleophas Flaubert, a fost doctor chirurg la spitalul din Rouen iar mama sa, Justine Caroline Fleuriot, provenea dintr-o familie de medici si armatori. A avut un frate mai mare care a urmat o cariera medicala ca si tatal sau si o sora mai mica.
       In anul 1832 Gustave Flaubert a intrat la colegiul din Rouen. In 1834 a scris o farsa "L'amant avare" (Amantul zgarcit). In aceasta perioada a inceput sa compuna si scene istorice. A citit cu placere operele unor scriitori ca Cervantes sau Shakespeare.
       In 1836 a scris "Un parfum a sentir" (Un parfum de mirosit), "La peste a Florence" (Ciuma la Florenta), "Rage et impuisance" (Furie si neputinta) iar in anii urmatori "Passion et vertu" (Pasiune si virtute) si romanul "Memoires d'un fou" (Memoriile unui nebun).
       La data de 23 august 1840 Flaubert a trecut examenul de bacalaureat. Un an mai tarziu s-a inscris la Facultatea de Drept fara nici o placere si in 1844 a renuntat sa-si mai continue studiile. A facut mai multe calatorii care l-au inspirat in scrierea istorioarelor sale. In 1844 a inceput sa sufere primele atacuri ale unei boli nervoase. Pe 29 iulie 1846 a cunoscut-o pe Louise Colet si au ramas impreuna pana in anul 1854 cand a cunoscut-o pe actrita Beatrix Person.
       In 1856 scriitorul a inceput sa publice romanul "Madame Bovary" (Doamna Bovary) in "Revue de Paris". Un an mai tarziu Gustave Flaubert a fost acuzat ca ar fi un autor imoral. La 7 februarie a fost achitat datorita pledoariei avocatului sau. In 1870 a aparut "L'Education sentimentale" (Educatia sentimentala) care a fost primita negativ de catre critica.
       Flaubert, care fusese numit locotenent in Garda nationala, a primit, la 28 ianuarie 1871, Legiunea de onoare. In 1874 l-a intalnit pe Victor Hugo cu care a inceput sa tina legatura. A mai relationat cu Gambetta si Zola. In 1878 sanatatea a inceput sa i se subrezeasca si a inceput sa simta si dificultati banesti.
       La 28 martie 1880 i-a avut ca invitati la o masa pe Zola, Daudet, Goncourt, Maupassant si Charpentier.
       La data de 8 mai 1881 Gustave Flaubert a fost dobarat de o hemoragie cerebrala. A fost inmormantat la 11 mai la Rouen. In anul 1906 in pavilionul de la Croisset a fost inaugurat un muzeu Flaubert.


Doamna Bovary (1857)

       Romanul "Madame Bovary" a fost publicat de catre Gustave Flaubert in anul 1857. Initial cartea a fost interzisa din motive sexuale.
       Doamna Bovary este o femeie plina de vise dar fara sparanta de a gasi in realitate traducerea dorintelor sale. Ea se casatoreste cu Charles, un tanar medic, alaturi de care insa nu se simte implinita ci traieste cufundata in sine si in visele inspirate din carti de consum popular cu cavaleri si marchize. Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita in carti si traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care marcheaza existenta sotiei sale. Emma este femeia ce aspira spre fericirea ideala, pe care nu o gaseste alaturi de sotul ei si incearca sa o cunoasca alaturi de alti barbati, Leon si Rodolphe.

Persoane interesate