Pierre Corneille s-a nascut la data de 6 iunie 1606 in Rouen, Franta, in familia unui avocat. A avut un frate, numit Thomas Corneille, mai mic decat el cu douazeci de ani. A invatat la colegiul iezuitilor din Rouen,unde a capatat cunostinte bune in domeniul antichitatii (limba si literatura latina, istorie si filozofie). La varsta de 18 ani a inceput sa studieze dreptul. Insa neavand capacitate oratorica a renuntat si s-a consacrat literaturii, indeosebi dramaturgiei.
In anul 1629 a scris prima sa piesa de comedie "Melite". Piesa a avut mare succes la Paris si Corneille a inceput sa scrie si alte piese. A fost foarte apreciat in lumea teatrala si in anul 1634 a facut cunostinta cu cardinalul Richelieu aflat in vizita la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille si l-a ales sa se numere printre „Cei cinci poeti”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou si Claude de Lestoile. Apoi i-a incredintat sarcina de a scrie piese dupa indicatiile sale. Insa Corneille a renuntat curand la aceasta colaborare suparandu-l pe cardinal.
In 1635 a scris prima sa tragedie intitulata "Medee" iar un an mai tarziu opera ce l-a consacrat "Le Cide" (Cidul). Aceasta a determinat insa indignarea lui Richelieu si violente critici din partea academiei franceze, controlata de cardinal.
Alte opere ale lui Pierre Corneille sunt comediile si tragicomediile: "La Galerie du Palais" (Galerie palatului), "La Place Royale" (Piata regala), "L'Illusion comique" (Jocul amagirii). Tragediile: "Horace", "Cinna", "La mort de Pompee" (Moartea lui Pompei) si "Polyeucte" au reluat si adancit tema triumfului valorii si vointei prin eroi care nu se mai resemneaza sa suporte pasiv fatalitatea.
Desi a beneficiat de o pensie regala, ultimii ani din viata lui Corneille, retras din teatru, au fost tristi. S-a stins din viata la data de 1 octombrie 1684.
Cidul (1636)
Tragicomedia "Cidul" a fost scrisa de catre Pierre Cornille in anul 1636. Acesta s-a inspirat din piesa lui Guilhem de Castro, "Las mocedades del Cid" (Tineretea Cidului). Insa Corneille a indepartat episoadele si personajele care i s-au parut de prisos, a condensat actiunea in timp si spatiu si s-a rezumat la un singur subiect.
In centrul operei se afla Ximena si don Rodrigo care duc lupta dintre pasiune si vointa, datorie si onoare. Cei doi sunt indragostiti unul de celalalt si spera ca parintii lor se vor invoi ca ei sa se casatoreasca. Insa don Gomez, tatal Ximenei refuza casatoria dintre cei doi tineri si fiind insultat de catre don Diego, tatal lui don Rodrigo, il palmuieste pe acesta. Astfel se ajunge la un duel intre don Gomez si don Rodrigo care vrea sa-si razbune tatal prea in varsta ca sa se dueleze. Duelul nu ramane fara urmari si se pare ca iubirea dintre cei doi tineri devine imposibila.
Dovedind multa vitejie in lupta, don Rodrigo primeste laudele regelui Castiliei si denumirea de "Cid", care se traduce prin "stapan".
Camil Petrescu s-a nascut la data de 22 aprilie 1894 in Bucuresti. A fost fiul Anei Keller Petrescu si al sotului acesteia (functionar sau ofiter, dupa alte versiuni). A fost crescut de o doica si de sotul acesteia, Tudor Popescu, care i-a dat abia in 1944 cateva scrisori primite de la mama sa.
Scoala primara a facut-o in cartierul Obor. Apoi a devenit bursier la Liceul "Sf. Sava" (1906-1908) si din 1908 la Liceul "Gh. Lazar".
In 1913 a aparut primul sau articol in "Rampa". A urmat cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti. Un an mai tarziu a publicat trei articole in "Facla" sub pseudonimul Raul D. In 1916 a absolvit Scoala de Ofiteri cu gradul de sublocotenent. In acelasi an a scris piesa "Jocul ielelor" iar in august a participat la luptele din Predeal-Brasov, Suceava si Oituz. In 1917 a fost luat prizonier de germani si a ajuns in lagarul de la Sopronyck (Ungaria).
In 1918 a fost eliberat si a intampinat mari greutati in anularea actului de deces (deoarece nu se mai stia nimic despre el a fost declarat mort). Dupa inca un an si-a luat licenta in filosofie si a devenit profesor suplinitor de limba romana la Liceul "Gh. Lazar". In aceeasi perioada a scris piesa "Act venetian".
In anul 1920 a editat la Timisoara revista "Limba romana" si a infiintat si ziarul "Tara". A scris in acelasi timp piesa "Suflete tari". Debutul editorial s-a petrecut cu volumul "Versuri. Idee. Ciclul morţii" in 1923. Intre anii 1924-1925 a lucrat la piesa "Danton" care a avut premiera la 17 ani de la moartea autorului. Anul urmator a scris comedia "Mitica Popescu".
In anul 1930 a scris romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" iar in 1932 romanul "Patul lui Procust" ce a fost publicat un an mai tarziu.
In 1937 scriitorul si-a dat doctoratul cu lucrarea "Modalitatea estetica a teatrului". In anul urmator a scris scenariul filmului "Stefan cel Mare". In 1939 a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti.
Camil Petrescu s-a casatorit la data de 3 aprilie 1947 cu actrita Eugenia Marian. La data de 21 iunie i s-a nascut primul fiu iar in 1950 cel de-al doilea.
In 1954 au aparut primele doua volume din romanul "Un om intre oameni". Volumul al treilea a fost publicat postum. In 1957 a aparut un volum de "Versuri". A murit la data de 13 mai in acelasi an la Bucuresti.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930)
Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" a fost publicat de catre Camil Petrescu in anul 1930. In centrul romanului se afla Stefan Gheorghidiu, filozof si apoi sublocotenent in primul razboi mondial.
Romanul este alcatuit din doua parti ce se alatura cronologic, problema din prima parte fiind solutionata prin experienta din cea de-a doua parte. Aceasta unitate compozitionala este relevata si de titlul romanului care sugereaza faptul ca ultima noapte de dragoste este si intaia noapte de razboi.
Inceputul operei este reprezentat de o discutie de la popota ofiterilor cand Stefan Gheorghidiu povesteste experienta erotica pe care a trait-o alaturi de Ela, o colega de facultate. Cei doi s-au casatorit din dragoste dar odata cu mostenirea unei averi substantiale Ela a devenit tot mai interesata de societatea moderna, fiind preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade. Astfel Stefan incepe sa fie chinuit de gelozie. Traind insa experienta razboiului unde cunoaste mizeria, frica si suferinta isi da seama ca nu mai conteaza daca Ela l-a inselat sau nu.
Alphonse Daudet s-a nascut la data de 13 mai 1840 la Nimes. Tatal sau se numea Vincent Daudet. Acesta avea o tesatorie si facea negot cu matasuri.
Daudet a urmat mai intai cursurile institutiei Canivet din Nimes, apoi pe cele ale liceului Ampere din Lyon, unde s-a mutat impreuna cu familia in urma unor dificultati financiare.
In anul 1855 a devenit pedagog la colegiul din Ales. Aceasta experienta l-a inspirat in scrierea primului sau roman "Le petit chose" (Piciul, 1868).
In noiembrie 1857 Daudet s-a mutat la Paris la fratele sau mai mare Ernest Daudet, un cunoscut istoric francez. Un an mai tarziu scriitorul a debutat cu volumul de versuri "Les Amoureuses" (Indragostitele).
In anul 1860 a devenit secretar al ducelui de Morny, slujba pe care a obtinut-o la recomandarea imparatesei Eugenie, sotia lui Napoleon al III-lea. Intre 1860-1865 a facut cateva calatorii in Corsica, Sardinia, Proventa, Algeria si a publicat povestiri in "Le Monde illustre" si in 'Le Figaro".
Intre 1866-1869 a publicat in "L'Evenement" si in "Le Figaro", sub pseudonimul Marie Gaston, un ciclu de "Croniques Provencales" (Cronici provensale), care mai tarziu au devenit "Lettres de mon moulin" (Scrisori din moara mea, 1869).
La data de 27 ianuarie 1867 Daudet s-a casatorit cu Julia Allard. Dupa inca un an a publicat "Le Petit Chose, histoire d'un enfant" (Piciul, povestea unui copil), roman autobiografic. In 1870 scriitorul s-a angajat ca voluntar in razboiul franco-prusian. Doi ani mai tarziu a aparut volumul "Aventures veritables de Tartarin de Tarascon" (Aventurile adevarate ale lui Tartarin din Tarascon), care i-a adus lui Daudet consacrarea universala.
In 1873 a publicat "Contes du Lundi" (Povestiri din ziua de luni), inspirate din asedierea Parisului de catre prusaci. In 1874 au aparut "Les Femmes d'artistes" (Sotiile de artisti), "Fromont jeune et Risler aine" (Fromont cel tanar si Risler cel varstnic), "Etudes et paysages" (Studii si peisaje), etc. Au urmat "Jack" (1876), "Le Nabab" (Nababul, 1877), "Les Rois en exil" (Regii in exil, 1879), "L'Evangeliste" (Evanghelista, 1884), "Tartarin sur les Alpes" (Tartarin in Alpi, 1885), inspirat de o calatorie in Elvetia recomandata de medici deoarece suferea de plamani, "L'Immortel"(1888), "Tartarin de Tarascon: Port-Tarascon" (1890), "La Petite Paroisse" (Mica parohie sau Lidia, 1895).
La 16 decembrie 1897 Alphonse Daudet a murit la Paris. Au fost publicate postum "Le Tresor d'Arlatan" (Comoara din Arlatan) si "Soutien de famille" (Sprijinul familiei).
Lidia (1895)
Romanul "La petite paroisse", tradus initial "Mica parohie" iar acum sub titlul "Lidia" a fost publicat de catre Alphonse Daudet in anul 1895.
In centrul romanului se afla Lidia, o fata crescuta la un orfelinat si care nu isi cunoaste parintii si nici imprejurarile prin care a ajuns sa fie abandonata inca din primele zile ale vietii. In orfelinatul in care este crescuta ambianta ii intretine iluzia unei origini stralucite, constiinta Lidiei fiind orientata catre probabilitatea cea mai buna , cea mai avantajoasa.
Lidia il intalneste, din intamplare, pe Richard Fenigan si cei doi sunt loviti de o dragoste fulgeratoare. Se casatoresc la indemnul mamei autoritare a lui Richard care vede doar conditia inferioara a fetei crescute la orfelinat, fapt ce i-ar ingadui sa isi perpetueze dominatia asupra fiului sau si dupa casatorie. Insa aceasta autoritate, a mamei asupra lui Richard, nu face decat sa ii indeparteze pe cei doi indragostiti si sa le provoace multa suferinta.
Apuleius s-a nascut la Madaura, pe teritoriul de astazi al Algeriei, probabil in anul 123 d.H. Nu sunt date clare cu privire la data nasterii si a mortii sale. Nu ii cunoastem nici numele complet, romancierul insusi isi spunea Apuleius. Prenumele de Lucius provine de la numele personajului din romanul sau "Metamorfoze". S-a nascut intr-o familie instarita, tatal sau fiind inalt magistrat local. A mai avut un frate.
Apuleius a primit o solida educatie. A studiat mai intai retorica si literatura la Madaura dupa care a plecat la Cartagina, Atena si Roma. Din cartea sa "Apologia" aflam ca era un barbat frumos, cu parul lung si matasos.
Scriitorul a fost interesat de medicina, matematica, fizica, astronomie, stiintele naturale, filosofie, arta oratorica, istoriografie si politologie dar nu in ultimul rand de magie.
La varsta de treizeci de ani s-a casatorit cu o vaduva bogata numita Pudentilla, mama unui fost coleg de studii, care era cu cel putin zece ani mai mare decat el. Ulterior a fost acuzat de catre rudele acesteia ca a decis-o sa se casatoreasca cu el folosind practici vrajitoresti. Procesul s-a desfasurat prin 158 d.H. la Sabratha, in Libia actuala. Apuleius s-a aparat singur si a demonstrat ca nu este necesara nici un fel de magie pentru a determina o femeie sa se marite cu un barbat mai tanar decat ea. Aceasta pledoarie a fost apoi revizuita si publicata sub titlul "Apologia". Mai tarziu s-a stabilit in Cartagina unde a fost incarcat de onoruri.
Apuleius a fost un adevarat poligraf, a scris opere variate in limba latina cat si in greaca dar s-a pastrat numai o mica parte din aceste scrieri. Din "Hermagoras", roman filozofic, nu s-au pastrat decat cinci fragmente. Romanul reprezentativ al lui Apuleius este "Metamorfoze", titlu folosit de scriitori crestini, Lactantiu si Fericitul Augustin sau "Magarul de aur", titlu folosit de catre un autor mai tardiv, Fulgentius.
Lui Apuleius i se atribuie si o serie de tratate filosofice :„Despre Platon si invatatura lui", „Despre zeul lui Socrate", „Despre lume" si "Floridele". "Floridele" cuprind cele mai frumoase discursuri de aparat, rostite de Apuleius la Cartagina.
Apuleius a murit in jurul anului 180 d.H.
Metamorfoze sau Magarul de aur
Romanul "Metamorfoze" cunoscut si sub denumirea de "Magarul de aur" a fost scris de catre Apuleius in jurul anului 170 d.H. Este una dintre marile lucrari initiatice ale epocii romane.
In centrul romanului se afla Lucius, un tanar negustor din Corint, care calatoreste in Thessalia, traditionalul taram al vrajitoriei. Ajuns in Hypata, negustorul urmareste cu uimire practicile magice ale gazdei sale. El o vede pe aceasta ungandu-se cu o alifie si transformandu-se in pasare. Din curiozitate vrea si el sa incerce acest lucru dar din greseala primeste o alta alifie de la slujnica Fotis si se transforma in magar. Insa isi pastreaza mintea si sensibilitatea unui om.
Dupa ce trece prin mai multe intamplari primejdioase zeita Isis ii apare in vis si ii promite ca-l va ajuta sa redevina om.
Lucius parcurge un drum sinuos al rascumpararii, cu o serie de probe pe care trebuie sa le treaca pentru a-si putea redobandi natura umana dar si un grad ridicat de intelepciune.
In naratiunea cadru Apuleius a inserat optsprezece nuvele povestite de unele personaje ale romanului. Acestea ne surprind prin siretenia personajelor, rasturnarile de situatie, umorul amar sau poanta finala surprinzatoare. Totodata autorul a folosit diverse motive provenite din basme si din mitologia greaca.
Pierre Corneille s-a nascut la data de 6 iunie 1606 in Rouen, Franta, in familia unui avocat. A avut un frate, numit Thomas Corneille, mai mic decat el cu douazeci de ani. A invatat la colegiul iezuitilor din Rouen,unde a capatat cunostinte bune in domeniul antichitatii (limba si literatura latina, istorie si filozofie). La varsta de 18 ani a inceput sa studieze dreptul. Insa neavand capacitate oratorica a renuntat si s-a consacrat literaturii, indeosebi dramaturgiei. 
