Mircea Eliade s-a nascut la data de 13 martie 1907 in Bucuresti. A fost fiul lui Gheorghe Eliade (al carui nume original fusese Ieremia si pe care l-a schimbat din admiratie pentru Ion Eliade-Radulescu) si al Jeanei Vasilescu. A mai avut o sora numita Corina.
Invatamantul primar l-a facut in Bucuresti la scoala de pe strada Mantuleasa. Apoi a devenit elev al Colegiului Spiru Haret. In aceasta perioada a devenit interesat de stiintele naturii si de chimie, ca si de ocultism si a scris piese scurte pe subiecte entomologice. Scriitorii lui preferati au fost Honore de Balzac, Giovanni Papini, James George Frazer. In aceasta perioada a invatat limba engleza, italiana, persana si ebraica.
Prima sa opera a fost publicata in 1921 "Inamicul viermelui de matase". Un an mai tarziu a publicat primele romane: "Memoriile unui soldat de plumb" si "Romanul adolescentului miop" (un volum autobiografic).
In anul 1925 Mircea Eliade s-a inscris la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Bucuresti. Dupa inca un an a intrat ca redactor la ziarul "Cuvantul", condus de profesorul sau, Nae Ionescu. In 1927 a calatorit in Italia unde i-a intalnit pe Giovanni Papini si V. Macchioro iar in 1928 a facut o noua calatorie in Italia pentru a strange material pentru teza de licenta despre filozofia Renasterii italiene. A primit o bursa de studii (pentru studiul teoriei si practicii yoga) de la Maharadjahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar. A inceput studiul la Calcutta, anul urmator, si a locuit in casa lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian. Aici a cunoscut-o pe fiica acestuia Maitreyi Devi care a devenit o cunoscuta poeta indiana. Deoarece au aparut neintelegeri cu Surendranath Dasgupta, Mircea Eliade a plecat la manastirile din Himalaya, Hardwar si Rishikesh.
In anul 1931 scriitorul s-a intors in Bucuresti si si-a dat doctoratul cu teza despre yoga. In 1933 a fost publicat primul sau roman de succes "Maitreyi", roman partial autobiografic. Incepand cu anul 1933, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Bucuresti, unde a tinut numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor. A fost laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: "B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice" aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta. In anul 1934 Mircea Eliade s-a casatorit cu Mina Mares.
A fost trimis al Ambasadei Romane la Londra (1940-1941) si apoi la Lisabona (1941-1945). Dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei s-a stabilit in Franta, la Paris, unde a ramas pana in anul 1957, timp in care a predat istoria religiilor mai intai la "Scoala Practica de Inalte Studii" (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
Incepand din 1957, Mircea Eliade s-a stabilit la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputatia sa a crescut cu fiecare noua lucrare aparuta, si a devenit membru in institutii ilustre, si a primit mai multe doctorate honoris causa.
Mircea Eliade a publicat atat opere stiintifice cat si literare, atat in limba romana cat si in alte limbi: "Tratatul istoriei religiilor" (Traite d'histoire des religions, 1949), "Sacru si profan" (Le Sacre et le Profane, 1956), "Maitreyi" (1933), "Intoarcerea din rai" (1934), "Huliganii" (1935), "Domnisoara Christina" (1936), "Nunta in cer" (1938), "Pe strada Mantuleasa" (1968), "La tiganci" (1969), "Noapte de Sanziene" (1971), "Batranul si birocratul" (1974), "Romanul adolescentului miop" (scris in 1927 si publicat abia in 1989). A scris si opere memorialistice: "Jurnal" (versiunea in limba romana a fost restabilita de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris), "Memorii" (autobiografia sa), "Jurnal portughez si alte scrieri", "Incercarea labirintului".
Mircea Eliade a decedat la data de 22 aprilie 1986, la Chicago.
Maitreyi (1933)
Romanul "Maitreyi" a fost publicat de catre Mircea Eliade in anul 1933. Este un roman partial autobiografic, bazat pe experienta pe care a avut-o Mircea Eliade in India. Ajuns la Calcutta pentru a studia, Eliade a locuit in casa filozofului indian Surendranath Dasgupta unde a intalnit-o pe fiica acestuia, Maitreyi Devi, o cunoscuta poeta. Aceasta a dat numele personajului principal din romanul lui Mircea Eliade "Maitreyi".
In roman, Maitreyi este o bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un inginer din Calcutta. Este o tanara inteligenta care studiaza filozofia si tine conferinte foarte apreciate de public. In acelasi timp este preocupata de lucruri copilaresti, traieste intr-o lume a miturilor. Allan este un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze in India, care este luat de seful sau, Narendra Sen, sa locuiasca in casa acestuia. La inceput Allan o considera chiar urata pe Maitreyi insa cu timpul o cunoaste mai bine si ajunge sa se indragosteasca de ea. Insa este vorba despre o dragoste interzisa, cei doi avand religii diferite.
Maitreyi este simbolul iubirii adevarate, totale. Ea se logodeste cu Allan avand ca martori cerul si pamantul. Juramantul fetei este semnul ca aceasta iubire a depasit firescul: „Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie”.
Despartita de iubitul ei de catre Narendra Sen, Maitreyi va recurge la gesturi disperate pentru a ajunge din nou cu acesta.
Maitreyi Devi a scris si ea un roman, raspuns la cel scris de Mircea Eliade, intitulat "Dragostea nu moare".
Giovanni Boccaccio s-a nascut in anul 1313 (ziua si luna nu sunt cunoscute) la Paris (conform unor aluzii autobiografice din operele sale) sau la Certaldo (Italia). A fost fiul nelegitim al negustorului florentin Boccaccio din Chellino si al unei frantuzoaice numita Jeanne. Dupa nasterea copilului Boccaccio a parasit-o pe Jeanne, si-a luat copilul si l-a dus la Florenta.
Giovanni Boccaccio si-a petrecut copilaria in cartierul San Pietro Maggiore. In anul 1327 a fost trimis de catre tatal sau la Napoli sa faca practica in comert, activitate la care a renuntat pentru a studia dreptul canonic si limbile clasice. In aceasta perioada a inceput sa scrie primele opere: "La caccia di Diana" (Vanatoarea Dianei, 1334), "Il filocolo" (1336), "Filostrato" (1338), "La Teseide" (1340). La Napoli a cunoscut numeroase iubiri usoare pana cand a intalnit-o pe Maria d'Aquino, care sub pseudonimul Fiammetta a aparut in multe dintre operele sale, inclusiv in "Decameronul".
In anul 1340 scriitorul a fost nevoit sa se intoarca la Florenta pentru ca averea familiei a fost pierduta datorita falimentului bancherilor florentini Bardi. Cu toate acestea a continuat sa scrie: "Il ninfale d'Ameto" (Nimfele lui Ameto, 1341), "L'amorosa visione" (Viziunea amoroasa, 1342), "Elegia di Maddonna Fiammetta" (Elegia Maddonei Fiammetta, 1343-1344), "Il Ninfale Fiesolano" (Nimfele de la Fiesole, 1344–1345).
In 1346 Giovanni Boccaccio s-a impus in viata publica si a fost trimis in ambasada la Ravenna, la curtea lui Ostasio da Polenta, iar in 1347, la Francesco Ordelaffi, la Forli. In 1350 l-a cunoscut pe Francesco Petrarca cu care a legat o stransa prietenie.
Intre 1350-1354 scriitorul a lucrat la capodopera sa "Decameronul". Intre anii 1354-1355 a fost ambasador la Avignon. In acest timp a scris "Labirinto d'amore" (Labirintul iubirii).
La data de 23 octombrie 1373 Giovanni Boccaccio a inaugurat lectura publica a operei "Divina Comedie" . El a fost si cel care a scris primul "Viata lui Dante Alighieri".
La 21 decembrie 1375 Giovanni Boccaccio a murit la Certaldo, Florenta.
Decameronul (1350-1354)
"Decameronul" contine o suta de nuvele, probabil scrise in timpul sederii lui Giovanni Boccaccio la Napoli, la indemnul Mariei d'Aquino.
Aceste povestiri sunt spuse de catre zece persoane, sapte doamne si trei tineri care s-au intalnit in biserica Santa Maria Novella din Florenta (in 1348) in timp ce ciuma se napustise peste oras. Acestia s-au retras intr-un castel hotarati sa petreaca acolo cateva zile in mijlocul dansurilor si al conversatiilor placute. In fiecare zi ei isi aleg un rege sau o regina si dupa-amiaza (in afara de vinerea si sambata, zile dedicate postului) spun cate o povestioara care sa se incadreze intr-o tema aleasa de regele sau regina din ziua respectiva. Insa in prima si a noua zi fiecare este liber sa aleaga orice povestire. Aici, cei zece tineri, au petrecut zece zile in care fiecare a spus cate o poveste, de aici rezultand si titlul operei.
Nuvelele se caracterizeaza prin tematica foarte variata, plina de umor si galanterie, adesea foarte indrazneata, cu o compozitie in care sunt descrise foarte clar caracterele.
In vremea cand a fost scrisa aceasta opera a fost considerata periculoasa pentru moravuri si nu putin a lipsit sa fie arsa in public insa in prezent este foarte apreciata.
Jane Austen s-a nascut la data de 16 decembrie 1775, la Steventon, in Hampshire, Anglia. Tatal sau, William George Austen, a fost rector al parohiei anglicane la Steventon, Hampshire iar mama sa a fost Cassandra Austen. A avut sase frati si o sora.
Educatia a primit-o mai mult acasa, in special de la tatal sau, un om foarte invatat. La varsta de 11 ani Jane Austen a inceput sa scrie povestiri pe care tatal ei le numea “povestiri intr-un stil cu totul nou”. La 20 de ani a scris primul sau roman "Elinor si Marianne".
In 1795 l-a cunoscut pe Tom Lefroy, un avocat de care s-a indragostit insa relatia lor a esuat, casatoria lor fiind imposibila deoarece nu aveau bani. Educatia lui Lefroy era finantata de un unchi al sau care ii netezea si cariera judiciara si a fost tinut departe de Jane care nu l-a mai vazut niciodata.
In 1811 a publicat anonim volumul "Sense and Sensibility" (Ratiune si simtire) care a fost apreciat inca de la inceput. Dupa doi ani a aparut si "Pride and Prejudice" (Mandrie si prejudecata) opera ce a facut-o celebra pe scriitoare.
Alte romane ale lui Jane Austen sunt: "Mansfield Park" (Parcul Mansfield, 1814), "Emma" (1816) si "Lady Susan" (Doamna Susan), un scurt roman epistolar. Alte opere au fost publicate postum, in 1818: "Northanger Abbey" (Manastirea Northanger) si "Persuasion" (Persuasiune) iar romanul "The Watsons" (Familia Watsons) nu a fost terminat la fel ca si "Sandition" l-a care lucra in anul 1817.
Jane Austen a murit la data de 18 iulie 1817, in Winchester, Hampshire, Anglia. Cauzele morti au ramas neelucidate. Se presupune ca a decedat din cauza bolii Addison, o maladie care se manifesta prin dereglarea glandei suprarenale.
Mandrie si prejudecata (1813)
Romanul "Mandrie si prejudecata" a fost publicat de catre Jane Austen in anul 1813. A fost romanul care a facut-o celebra si se afla pe locul 2 in topul "Cele mai iubite carti in Marea Britanie".
Romanul a fost initial intitulat "Primele Impresii" si a fost scris intre octombrie 1796 si august 1797 dar prima incercare de publicare a fost respinsa. Intre 1811-1812 Jane Austen a revizuit manuscrisul si l-a redenumit "Mandrie si prejudecata".
Personajul principal este o fata inteligenta si spirituala numita Elizabeth Bennet. Ea traieste impreuna cu parintii si cu cele patru surori ale sale pe mica lor mosie. Linistea le este tulburata cand pe domeniul vecin se muta domnul Bingley care il aduce cu el si pe prietenul sau Darcy.
Actiunea romanului se petrece la sfarsitul secolului XVIII intr-o lumina interesanta in care doamnele incearca sa impuna tinerelor ce parteneri de viata sa isi aleaga.
